READING

12 expresii în limba latină: de unde vin, cine le-...

12 expresii în limba latină: de unde vin, cine le-a spus, ce înseamnă

Cu toții știm cel puțin o expresie în latină de genul Carpe diem. Rostite de sute de ani, transmise de poeți, filosofi, istorici ori împărați din Roma antică, multe sunt atât de populare și în zilele noastre încât le vedem imprimate pe sacoșe ori pe diferite obiecte decorative. Unii și le pun pe piele, ca tatuaje, deși uneori fără să știe ce mesaj transmit.

Nimeni nu le știe pe toate, dar pentru că există curiozitatea și plăcerea de a cunoaște, de a răscoli, de a înțelege, putem să mai aflăm câte ceva. Am selectat câteva expresii în limba latină și am căutat și explicații, ca să știm de unde vin, cine le-a transmis, ce înseamnă.

Bucură-te de ziua de azi! | Sursa foto: Pixabay

Carpe Diem! – Bucură-te de ziua de azi!

Sau, cum se mai traduce, Trăiește clipa. Din Horațiu, Ode: „Carpe diem, quam minimum credula postero” – „Bucură-te de ziua de azi și nu te încrede prea mult în cea de mâine!” Versul ce include expresia este: „Nu ți-e îngăduit, o, Leuconoe, să cunoști capătul rânduit de zei zilelor mele și ale tale… Stând de vorbă, timpul a și trecut. Bucură-te de ziua de azi și nu te încrede în cea de mâine.” Un imbold de a culege („carpere” înseamnă „a culege”) roadele clipei prezente, de a trăi din plin prezentul, fiindcă doar ziua de azi e certitudine.

Vitam impendere vero – A-și primejdui viața pentru adevăr

Iuvenal, Satire: Ille igitur nunquam direxit brachia contra torrentem; nec civis erat, qui libera posset verba animi proferre et vitam impendere vero” – „Nu a fost niciodată cetățeanul care să fi încercat să înoate împotriva curentului, care să-și fi exprimat liber opinia și să-și fi primejduit viața de dragul adevărului”. Cel vizat de vorbele lui Iuvenal a fost Quintus Vibius Crispus, senator roman, apropiat al împăraților din vremea lui și consul. A fost celebru pentru înțelepciunea lui și recunoscut ca un orator de seamă, însă extrem de precaut în tot ceea ce spunea pentru a nu-și pune viața în pericol de dragul adevărului.

În timpul Revoluției franceze, unele publicații au folosit expresia vitam impendere vero ca motto iar pentru Jean-Jacques Rousseau a fost maxima după care s-a ghidat întreaga viață.

Acta est fabula, plaudite! – Spectacolul s-a sfârşit, aplaudaţi!

Sau piesa a fost jucată, aplaudați!, acestea au fost ultimele vorbe ale lui Augustus. Expresia era folosită în perioada antică la sfârșitul reprezentațiilor de teatru. Pentru că atunci oamenii nu știau când se termină piesa și rămâneau în continuare, așteptând ca actorii să revină pe scenă,  cineva anunța Acta est fabula, adică Spectacolul s-a terminat.

Acel care laudă vremurile trecute | Sursa foto: Pixabay

Laudator temporis acti – Acel care laudă vremurile trecute/apuse

Horațiu, versul 173 din Ars poetica. Este adresat împotriva celor care cântă cu regret și nostalgie, laudă și idealizează vremurile de odinioară și nu găsesc nimic bun, de preț, în prezentul timpului lor.

Variatio delectat – Varietatea desfată

Sau în forma „Varietas delectat”. Folosită de poetul Fedru (Phaedrus) în Fabule (Fabulae), când i se adresează unui cititor necunoscut și îi spune: „Dictorum sensus ut delectet varietas” – „Să farmec gustul prin varietatea subiectelor”.

Video meliora proboque, deteriora sequor. – Văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele.

Ovidiu, Metamorfozele: „Aliudque cupido, mens aliud suadet: video meliora proboque, deteriora sequor!” – „Inima cere ceva, mintea altceva: văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele”. Medeea (Medea) mărturisește că înțelege drumul corect pe care trebuie să-l urmeze, însă alege calea opusă.

Aliud est celare, aliud tacere. – Una e să tăinuiești, alta e să taci.

O expresie latină: Să taci (din discreție) e ceva, să taci (din complicitate) e cu totul altceva.

Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni – Zeii au ținut cu învingătorul, dar Cato cu cel învins

Sau „Zeii au fost pentru învingător, dar Cato pentru învins”. Din Lucan, Pharsalia. În bătălia dintre Cezar și Pompei de la Pharsalus, numai Cato cel Tânăr a rămas până la final de partea învinsului, Pompei. Cunoscut ca unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai lui Cezar, Cato avea reputația unui om meticulos, corect, în slujba principiilor și a onoarei. Expresia reprezintă un elogiu adus celui care apără cu consecvență o cauză chiar dacă realizează că este una pierdută.

Mi-am pierdut ziua | Sursa foto: Pixabay

Diem perdidi – Mi-am pierdut ziua

Suetoniu (Gaius Suetonius Tranquillus), în Viețile celor doisprezece Cezari (De vita XII Caesarum), povestește despre împăratul roman Titus (născut în anul 39, decedat în 81) că acestea erau cuvintele pe care le rostea atunci când, la sfârșitul unei zile, constata că nu a făcut nimănui un bine. Asculta toate petițiile cu atenție și răbdare și dădea mereu dovadă de bunăvoință, scria Suetoniu. Deși scurta lui domnie (între anii 79-81, când a murit otrăvit, cel mai probabil de fratele lui) a fost afectată de tot felul de catastrofe – erupția Vezuviului, incendii devastatoare în Roma, molime – Titus a rămas în istorie ca „bunul și darnicul împărat al Romei”.

Tu ne cede malis! – Nu ceda în fața răului (nenorocirii)!

Din Vergiliu, Eneida: „Tu ne cede malis, sed contra audentior ito!” – „Nu te lăsa copleșit de greutăți, de loviturile vieții, ci înfruntă-le”. Este răspunsul dat de Sibila de la Cumae lui Enea (Aeneas) când acesta a venit să-i ceară ajutorul și sfatul. A rămas o expresie de încurajare în momente dificile, pentru ca omul să nu se lase copleșit de necazuri ci să lupte pentru a le depăși.

Pentru cel înțelept e de ajuns | Sursa foto: Pixabay

Sapienti sat – Pentru cel înțelept e de ajuns

Autorul maximei „Dictum sapienti sat est” adică „Celui deștept îi ajunge o vorbă” este Plaut (Titus Maccius Plautus), autorul unor comedii, pe care a preluat-o și redus-o la două cuvinte Terențiu (Publius Terentius Afer) în Formio (Phormio). Mesajul este că omul inteligent nu are nevoie de multe explicații și un singur cuvânt e suficient pentru a înțelege.

Oderint, dum metuant – Să mă urască, dar să se teamă de mine

Deși din scrierile poetului dramatic roman Attius (Accius) Lucius au rămas titlurile și destul de puține fragmente, expresia oderint, dum metuant a fost găsită în una din tragediile lui, Atreus. În mitologie și în cultura antică, acest rege Atreus a apărut ca un tiran care nu s-a dat în lături de la nimic, nici de la torturi, nici de la omoruri, pentru a avea puterea – povestea spune că i-a ucis fiul (sau fiii) fratelui său și i-a servit acestuia o tocană din el (ei). Oderint, dum metuant a devenit deviza despoților, a dictatorilor. Potrivit istoricului Suetoniu, acestea erau cuvintele preferate ale dezaxatului împărat Caligula, renumit pentru accesele de furie și comportamentul dictatorial – printre altele, se considera zeu, umbla uneori în haine de femeie și în timpul domniei lui mai bine de o sută din zilele unui an au fost declarate oficial sărbători.

Celebrele vorbe scrise de Attius Lucius au fost deseori parafrazate. Abilul împărat Tiberiu se pare că a zis: Să mă urască, dar cu condiția să respecte ceea ce fac.


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.