137 de ani de la premierea operei Crai Nou din Brașov

În anul 1882 exista un text simplu în „Gazeta” locală din Brașov care transmitea că va susține pe data de 27 respectiv 28 februarie în sala mare a gimnaziului român din zonă, opereta „Crai nou” scrisă de Vasile Alecsandri și cu muzica de Ciprian Porumbescu. Aceasta urma să devină la scurt timp premiera primei operete românești, o noutate în lumea artistică românească.

La Brașov marele compozitor s-a aflat pentru o perioadă la conducerea corului Bisericii „Sfântul Nicolae” și a primit catedra de muzică la gimnaziul românesc, în acest fel s-a bucurat de conducerea corului școlii și de corul „Reuniunii române de gimnastică și cântări”.

 

 

Astfel o scenă improvizată într-o sală festivă a gimnaziului român din Brașov, în ziua de astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna” găzduia o seară deosebită care a urmat să fie răsplătită printr-un succes enorm. Odată cu a doua reprezentație aceeași gazetă remarca valoarea și mărimea evenimentului scriind „Cele două reprezentații ale operetei Crai nou de Vasile Alecsandri, muzica de Ciprian Porumbescu, au avut un succes peste așteptări. (…) muzica ce a compus-o pentru Crai nou e vie, foarte plăcută şi ne dovedeşte că a studiat cu multă diligenţă operele compozitorilor moderni: Offenbach, Genee, Strauss, Lecocq ş.a.”. În replică, compozitorul afirma atunci că folclorul este sursa lui de inspiraţie: „îmi permit a declara că dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta e însuşi poporul nostru român, care stă peste Offenbach, Genee, Suppe etc”.

La circa o săptămână de la premieră chiar și în „Gazeta Transilvaniei” se putea citi despre cronica muzicală „Teatrul românesc la Brașov” care avea ca motto „Crai nou, Crai nou, Crai nou, la noi bine-ai venit”, iar Aurel Mureșianu redacta „Suntem siguri că mulți vor aștepta cu nerăbdare ce cronică vom face reprezentațiunii de sâmbătă și duminică a operetei Crai nou (Lună nouă) scrisă de Vasile Alecsandri pentru care domnul Ciprian Porumbescu, profesor de muzică la Gimnaziul român de aici, a compus muzica. Am asistat la amândouă reprezentațiuni, dar trebuie să mărturisesc că puține momente am putut dedica criticii, căci voiam să gustăm deplin bucuria ce simțeam la aspectul frumoaselor româncuțe, care cântau și jucau cu atâta grație, de-ți râdea inima în piept.”

Tot în anul 1882 în aceeași gazetă apărea o altă cronică redactată de medicul lui Ciprian, Gh. Băiulescu, un cunoscut violonist concertist amator care scria că „Public atât de numeros şi ales, din localitate şi din împrejurimi, nu ne aducem aminte să se fi întrunit de mult ca în seara memorată. Sala de concert era aşa de ocupată, încât mulţi au trebuit să se întoarcă, neavând loc. L-am consilia ca la soliştii vocali să folosească mai puţin cornetul şi să se servească mai mult de flaut, care se apropie mai mult de instrumentul nostru tradiţional, de fluier… Să se ferească a da o extensiune prea mare compoziţiilor d-sale, spre a evita în chipul acesta repetiţii … Dirijorul a ştiut, în numai câteva repetiţii, să iniţieze nişte muzicanţi străini în caracterul pieselor noastre naţionale. Ariile din  Crai Nou au devenit la noi poporale …, cu atât mai mult regretăm că opereta nu a fost cerută de Teatrul Naţional Bucureşti … Orchestra a trebuit să repeteze o parte din rapsodie, iar compozitorul a fost aclamat din toate părţile“.

Deoarece răspunsul nu avea cum să lipsească Ciprian Porumbescu menționa că „Îmi permit a declara că dacă este vorba de vreun componist care l-am studiat şi-l studiez şi acum cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta e însuşi poporul nostru român, care stă peste Offenbach, Genee, Suppe etc.” Chiar în acea perioadă în care apreciatul compozitor român făcea mențiunile de mai sus, folclorul românesc era foarte puțin cunoscut în zona Ardealului. Culegerea lui Pauleti putea fi găsită în puține exemplare, iar cărțile lui Andrei Bârseanu și Ion Codru Drăgușanu nici măcar nu erau tipărite. Din acest punct de vedere Moldova era mai bine întreținută prin manualele de folclor scrise de Alecsandri și Bolintineanu.