24 octombrie 2020, 3:43

14 octombrie, când în Iași „e mare sărbătoare”. Străvechi obiceiuri și superstiții legate de această zi

De la Vinerea Mare „munca în câmp se sfârșește” și „fiece gospodar își cunoaște sporul agonisitei lui de peste an și, când frigul începe «a-și arăta colții», oamenii se pregătesc pentru iarnă. „Acum, de Vinerea Mare, își cumpără și soarele cojoc. Alții zic că-și cumpără și sfântul Dumitru.”

Al doilea sezon pastoral, iernatul, era inaugurat cu un ritual și se desfășura timp de două săptămâni între 14 și 27 octombrie. 

Ziua de 14 octombrie este numită de popor Vinerea Mare sau sfânta Vineri, indiferent în ce zi ar cădea. Ea deschide „sărbători importante”, cum nota etnograful Ion Ghinoiu în lucrarea „Sărbători și obiceiuri ale poporului român”.

 

De la zeița frumuseții și a dragostei. „În Panteonul românesc, Vinerea Mare este o reprezentare mitică identificată în Panteonul roman cu zeiţa Venera (denumirea populară a zeiței Venus/Afrodita), iniţial protectoare a vegetaţiei şi fertilităţii. Biserica creştină de rit oriental a suprapus peste ziua de celebrare a zeiţei Venera pe cuvioasa Paraschiva (14 octombrie), numită de popor Vinerea Mare, după modelul Fecioarei Maria, numită S(f)ântămăria Mare”, nota Ion Ghinoiu.

 

Sfânta Paraschiva | Sursa: Creștin ortodox

 

Sărbătoarea cuvioasei Paraschiva. Vinerea Mare de toamnă mai era cunoscută și sub denumirea de ‘Vinerea celor 12 Vineri’, sărbătoare dedicată cuvioasei Paraschiva din 14 octombrie și care, în Bucovina, se mai numea ‘Nicuvioasa’.

 

„Moaștele acestei sfinte se află în biserica Trei Ierarhi din Iași, de unde se scot în procesiune în acea zi de mare sărbătoare, și când, din toată Moldova aproape, din Basarabia și Bucovina, se adună lângă sfânta raclă o mare de credincioși”, scria Tudor Pamfile într-un studiu etnografic publicat în 1914. 

 

Cele douăspreceze Vineri Mari. În aceste vineri, scria Elena Niculiță-Voronca, „se cuvine ca omul să nu mănânce nimic până a doua zi. […] De regulă, se postește pentru scopuri anumite: fetele postesc ca să se mărite. Aceste vineri sunt înainte de sfântul Andrei, Crăciun, Stratenie/Stretenie, Patruzeci de sfinți, Blagoveștenie (Buna Vestire sau Ziua Cucului), Duminica Mare, Sânziene, sfântul Petru, Schimbarea la față, sfânta Maria, Tăierea capului sfântului Ioan și Ziua Crucii.”

 

Biserica Trei Ierarhi din Iași | Sursa: Mănăstirea Trei Ierarhi

 

Invocată de femei. Pelerinajul de la biserica Trei Ierarhi din Iași „reprezintă o replică creştină la cultul preistoric închinat Zeiţei Mumă de origine neolitică, prezentă în calendarul popular sub diferite nume (Maica Precesta, Dochia, Zâna Bătrână, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Vinerea Mare etc.). Ea este invocată de femeile lipsite de rod, pentru tămăduirea bolilor, căsătoria fetelor, naşterea uşoară a copiilor etc.”, scria etnograful Ion Ghinoiu.

 

Izvorul sfânta Paraschiva. O legendă a unui izvor al sfintei Paraschiva a fost auzită de Tudor Pamfile de la oameni din Basarabia și redată mai departe de el, de data aceasta prin scris:

 

„De mult, de foarte mult, pe când pe aici mușunau hoardele tătărăști, o bandă de tătari a pus mâna pe o fată de o frumusețe mare, care se numea Paraschiva. Prizoniera a fost vândută în haremul unui pașă din Akkerman. Pașa, cum a văzut acea fată, a  căzut fermecat de atâta frumusețe și a voit să o înduplece cu fel de fel de daruri scumpe, ca să-i fie de nevastă. Dar totul a fost în zadar: fata n-a voit să fie cadână. Atunci pașa a turbat de mânie și într-o noapte a voit s-o ia cu sila, însă fata a izbutit să fugă din harem. Soldații trimiși ca s-o prindă au găsit-o pe malul limanului și, când erau să pună mâna pe ea, ea s-a prefăcut într-un izvor”.

 

Unii spuneau că Paraschiva „a fost fată săracă, fără părinți, care-și dădea și bucățica de la gură săracilor”. Alți credeau că sfânta Paraschiva a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri, „de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numește Vinerea Mare și o socotește ca una dintre cele mai mari sărbători”, scria Tudor Pamfile. 

 

Când frigul începe «a-și arăta colții», oamenii se pregătesc pentru iarnă; merg la târguri și își cumpără lucruri necesare în casă și îmbrăcăminte | Foto: Hobița / Credit foto: Mira Kaliani

 

Când frigul începe a-și arăta colții. Începând de la Vinerea Mare „munca în câmp se sfârșește” și „fiece gospodar își cunoaște sporul agonisitei lui de peste an și, când frigul începe «a-și arăta colții», oamenii se pregătesc pentru iarnă, cumpărându-și de pe la târguri sau iarmaroace tot ce le lipsește în privința îmbrăcămintei. «Acum, de Vinerea Mare, își cumpără și soarele cojoc. Alții zic că-și cumpără și sfântul Dumitru»”, povestea Tudor Pamfile.

 

În „Legende, tradiții și amintiri istorice”, folcloristul Constantin Rădulescu-Codin (1875 – 1926) nota despre acest obicei: „Cu două-trei zile înainte de Vinerea mare, sătenii pleacă cu nevestele cârd pe la târguri, ca să-și cumpere scoarțe, velințe, cojoace, zeghii, și pentru iarnă”.

 

Vinerelele. Tudor Pamfile amintea și de ‘Vinerelele’: „Prin Bucovina, ziua de cuvioasa Paraschiva, împreună cu o altă sfântă Paraschiva, care, după spusa poporului, cade a doua zi de sfântul Dumitru, la 27 octombrie, alcătuiește ‘Vinerelele’. 

În acest timp, 14 – 27 octombrie, nu este bine să se semene secara, căci e primejdie de moarte pentru acel ce ar semăna. 

Vremea între aceste sărbători se zice că rămâne neschimbată: cum va fi în ziua de cuvioasa Paraschiva, va fi necurmat până la sfântul Dumitru”.

 

Târg cu produse pastorale | Credit foto: Mira Kaliani

 

Hotar între vara și iarna pastorală. În Vinerea Mare de toamnă „se deschideau ţarinele pentru păşunatul devălmaş, se intensificau pregătirile pentru pornirea turmelor la iernat, se angajau ciobanii pentru noul sezon pastoral, se slobozeau berbecii în turmele de oi, se deschideau vestitele târguri unde se valorificau produsele pastorale şi altele. 

 

La încheierea ciclului, pe 27 octombrie, în unele zone ale ţării se serba o sfântă Paraschiva care, împreună cu cea de pe data de 14 octombrie, formează o sărbătoare dublă numită Vinerelele. Aceste zile sunt de fapt şi hotarele timpului consacrat ritualurilor specifice începutului de an sau de anotimp pastoral cu punctul culminant la Sâmedru”, explica Ion Ghinoiu. 

 

Credințe și superstiții legate de ziua de vineri, în general, și de 14 octombrie, în special. Arthur Gorovei a adunat numeroase credințe și superstiții din popor legate de această zi și le-a publicat într-un volum din 1915. 

În Iași, se spunea că, în zi de vineri, „nu se face leșie, nici se toarce, nici se coase, nici cămeși se spală, că e rău de pățanii”. 

O superstiție similară exista și în Transilvania: „Vinerea Mare sau sfânta Vineri este o zi în care femeile se abțin de la multe lucruri, precum: pieptănatul, măturatul în casă, facerea de leșie… căci crede că lucrând vreun lucru de acestea, li se arată, adică femeia care lucrează pățește ceva: o cuprinde vreo boală, îi coace vreun deget, îi apare o bubă, etc”

Tot pentru a fi feriți de primejdii, în Bucovina se spunea că „sfânta Vineri apără de opărit”, oamenii știau că „spre vineri, nu se zolește”, adică nu se spală haine. Femeile nici nu coseau, „ca să nu rămână oarbe”. 

 

Vinerea, în general, se spunea că nu e bine nici să se coacă pâine | Credit foto: Mira Kaliani

 

Fetele care doreau să se mărite mai repede, credeau că „dacă țin post în zilele de vineri”, dorința aceasta li se va împlini. Altele, pentru a avea noroc, în zilele de vineri mâncau o singură dată. La fel, femeile măritate care își doreau să rămână însărcinate țineau zilele de post, dar mai ales în Vinerea Mare.

În zi de vineri nu era bine nici „să se coacă pită”. De altfel, de joi noapte, nu se mai lucra nimic după miezul nopții, „pentru că te apucă Vineria”.

Exista și credința că vinerea „e bine de înțărcat copiii”, iar „cel care ține vinerile, este scutit de furtuni”.

În Fălticeni, se spunea că „în vinerile din postul mare și din postul Adormirei, nu se coase, că-ți coși necazurile de gospodărie”, iar în alte zone „nu se coase, fiind rău de trăsnet, grindină și boală de ochi”. Se credea că „nu e bine a toarce vinerea căci cel care toarce ar căpăta răni la degete”.

Tot în Vinerea Mare, „nu se dă nimic din ogradă, că nu e bine”, iar „cel care se scaldă, înainte de a răsări soarele, acela nu va avea boli de oase”. Iar ca să treacă durerile de cap, oameni ziceau să te speli pe cap „în vale, vineri dimineața până la răsăritul de soare”. Alții spuneau că nu e bine să te speli pe cap în zilele de luni, miercuri, vineri, „că e rău de căzut și te vor durea ochii”.

„Ca să miroasă frumos, busuiocul să se semene și să se răsădească numai în zi de vineri”; în schimb, castraveții „să nu-i pui în pământ miercuri ori vineri, că ies amari”. 

Dacă nu vrei ca „păsările să-și facă cuiburi în ele, să nu acoperi niciodată casele în zi de vineri”.

Zilele de marți, miercuri și vineri erau considerate în popor „păgubitoare”, de aceea oamenii știau că nu e bine să facă nici logodne.

Ca să nu aibă pagubă în casă, femeile nu dădeau nimic de împrumut, nici sare, nici foc, dacă era deja seară, dar mai ales dacă era zi de vineri.

Unii nu mâncau „frupt”, amintea și Tudor Pamfile, în 14 octombrie, „chiar dacă cădea într-o zi de dulce; alții o postesc cu desăvârșire sau nu beau vin roș, nu mănâncă nuci, castraveți și alte poame care au cruce”.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.