La 13 aprilie 1862 intra în vigoare legea presei în România, copiată parțial după legea franceză cu privire la proprietatea literară din 19 iulie 1793, și adaptată la realitățile societății românești din acele timpuri.
Primul capitol din această lege prevedea drepturile de autor asupra diverselor opere –“tot felul de scrieri, compozitorii de muzică, pictorii sau desenatorii, care vor sapa sau litografii și tablourile ori desenele lor”- posibilitatea moștenirii acestor drepturi după moartea autorilor pe o perioadă de 10 ani, cât și alte lămuriri cu privire la chestiuni ce țineau de drepturile de autor, conform glasul.info.
Pentru a ne forma o viziune de ansamblu despre acest subiect, am luat legătura cu istoricul Bogdan Bucur, lector universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA București, care ne-a prezentat contextul istoric în care legea presei a fost adoptată și impactul pe care aceasta l-a avut asupra elitei intelectuale din acea perioadă.
sursa www.europalibera.org
Ce impact a avut adoptarea legii presei asupra populației?
La momentul respectiv exista o minoritate ultra insignifiantă de cetățeni ai statutului numit Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei care știau să citească și să scrie. Impactul acestei legi asupra populației din principate trebuie să fi fost unul important pentru elita socială politico-economică și intelectuală – oamenii care știau să citească și să scrie, dar este o minoritate absolut insignifiantă.
Putem să ne imaginăm că aproape în proporție de 80%, exceptând preoții și învățătorii, populația nu știa să scrie și să citească. Gradul de analfabetism cu 60 de ani înainte adică în preajma anului 1860 trebuie să ni-l imaginăm cel puțin ca fiind dublu, adică nu cred că avem mai mult de 10% din populație care să fie alfabetizată. Impactul statistic cam ăsta ar trebui să fie, dar sigur că pentru oamenii aceia este important, mai ales în cadrul juridic pentru a se afirma în condiții corecte intelectualii.
Care a fost reacția intelectualilor din acea perioadă?
Bineînțeles că reacția a fost una pozitivă. Orice lege care statuează, care clarifică drepturile legale de care beneficiază deținătorii unor opere sau cei care dețin drepturi de proprietate intelectuală e normal să fie pozitivă și trebuie apreciată ca atare.
sursa identitatea.ro
Perioada este cunoscută prin reformele pe care regimul Alexandru Ioan Cuza le-a inițiat și care în general sunt pozitive. Avem câțiva ani în care România este reformată fundamental. Suntem într-o perioadă de reforme profunde ale statului român inițiate de către o elită politico-administrativă coordonată de Cuza care a fost educată și cultivată în Occident. Bineînțeles că a preluat legislația europeană pentru a împreuna România din punct de vedere civilizațional. E normal să existe aceleași mecanisme în țara noastră ca și în Occident pentru a putea exista o colaborare și un flux comunicațional firesc.
Cum apreciați că a evoluat presa românească din momentul înființării și până în prezent?
În general evoluția este pozitivă cu excepția perioadelor de autoritarisme, dictaturi și totalitarisme adică perioadele care din punct de vedere politologic se numesc regimuri iliberale sau nedemocratice. Presa română a avut o evoluție absolut excepțională. Aproape toți intelectualii români au fost și jurnaliști adică avem foarte puțini scriitori români, poeți, oameni de elită în adevăratul sens al cuvântului care să nu fi fost și jurnaliști ceea ce este un lucru remarcabil.
sursa turambarr.blogspot.ro
Evoluția atât calitativă cât și cantitativă – prin calitativă mă refer la oamenii care au colaborat la înființarea acestor publicații și prin cantitativă la sporirea tirajelor – a fost una semnificativă și s-a aflat într-un progres continuu până la 1838 când avem primul regim de autoritate monarhică al regelui Carol al II-lea, continuând cu statul legionar care este prima formă de dictatură fascistă 1840, respectiv dictatura militară a Generalului Antonescu până în 1844, culminând cu instaurarea comunismului până în 1989.
Exceptând perioada menționată anterior, presa s-a dezvoltat într-o manieră ascendentă. În perioada contemporană avem o trecere masivă în online și presa scrisă cunoaște un anumit recul din cauza faptului că avem o creștere a importanței presei în online. Dacă s-a schimbat suportul pe care este transmisă informația, nu inseamnă că asistăm la o scădere a presei. În general tendința este una de creștere cantitativă și calitativă.