Mexicul a devenit unul dintre cele mai periculoase locuri din lume pentru jurnaliști, în special pentru cei care investighează crima organizată, corupția și legăturile dintre grupările criminale și autoritățile locale. Potrivit unui raport publicat de organizația Reporteri fără Frontiere (RSF), 169 de jurnaliști au fost uciși în țară în ultimii 20 de ani, o medie de aproximativ opt victime anual.
În 168 dintre aceste cazuri nu au fost identificați cei care au comandat asasinatele și nici nu a fost stabilit motivul crimelor, ceea ce indică o rată de soluționare de sub 1%.
Raportul descrie un sistem în care violența grupărilor criminale se suprapune peste corupție, instituții vulnerabile și anchete care nu reușesc să stabilească întreaga responsabilitate pentru crime. Deși cartelurile și rețelele de criminalitate organizată sunt considerate principalii responsabili pentru majoritatea asasinatelor, RSF avertizează că lipsa resurselor pentru combaterea acestora și posibilele legături dintre grupările criminale și reprezentanții statului contribuie la perpetuarea impunității.
„A vorbi despre uciderea jurnaliștilor în Mexic înseamnă a vorbi despre tortură, decapitări și corpuri abandonate pe stradă, alături de mesaje de amenințare”, a declarat Artur Romeu, directorul RSF pentru America Latină.
Jurnaliștii locali, cei mai expuși
Aproximativ 98% dintre victimele înregistrate de RSF în ultimii 20 de ani, respectiv 166 de persoane, erau jurnaliști care relatau despre evenimente locale. Aceștia lucrau pentru publicații tipărite, posturi de radio, site-uri de știri sau platforme online și investigau subiecte care puteau afecta direct interesele grupărilor criminale și ale unor persoane cu influență politică.
Datele organizației arată că 59% dintre jurnaliștii uciși relatau despre criminalitatea organizată, iar 46% acopereau subiecte politice. Unele dintre victime documentaseră cazuri de corupție, activități ilegale sau presupuse legături între politicieni și carteluri.
Cele mai multe crime s-au concentrat în cinci state: Veracruz, Oaxaca, Guerrero, Chihuahua și Tamaulipas. Împreună, acestea reprezintă aproximativ jumătate din totalul asasinatelor de jurnaliști înregistrate în Mexic din 2006. Veracruz este considerat cel mai periculos dintre ele, pe fondul activității grupărilor criminale și al slăbiciunilor instituționale.
În aceste regiuni s-au format ceea ce organizațiile care apără libertatea presei numesc „zone ale tăcerii”, unde jurnaliștii ajung să evite anumite subiecte pentru a nu se expune represaliilor.
Anchete incomplete și responsabilitate limitată
Mexicul dispune de mecanisme specializate pentru investigarea crimelor împotriva presei. O unitate dedicată a fost înființată în 2006, iar în 2010 a fost creată Procuratura Specială pentru Infracțiuni împotriva Libertății de Exprimare, cunoscută sub acronimul FEADLE. În 2012, autoritățile au instituit și un mecanism federal de protecție pentru jurnaliști și apărătorii drepturilor omului.
Cu toate acestea, existența acestor instrumente nu a dus la o reducere susținută a violenței. Potrivit RSF, numărul condamnărilor pentru asasinatele jurnaliștilor a crescut de la cinci în perioada 2006–2016 la cel puțin 33 în următorul deceniu. În total, 21 de cazuri au fost soluționate parțial, însă anchetele s-au concentrat în mare măsură asupra autorilor direcți, fără a-i identifica pe cei care au comandat crimele.
Pe lângă asasinate, disparițiile reprezintă o altă problemă gravă pentru presa mexicană. Între 2006 și 2026, cel puțin 43 de jurnaliști au dispărut. Dintre aceștia, 19 au fost găsiți ulterior, 13 fără viață. Ceilalți 24 sunt în continuare dați dispăruți, potrivit datelor RSF. Organizația consemnează și șapte cazuri de dispariție forțată, în care privarea de libertate a fost atribuită unor agenți ai statului sau unor persoane care au acționat cu sprijinul, autorizarea ori acceptul acestuia.