171 de la nașterea lui Ioan Slavici, întemeietorul realismului modern românesc

Creator al unei tipologii viguroase, excelent analist al starilor sufletesti, Ioan Slavici este primul mare prozator provenit din Transilvania, dar influenta sa nu s-a redus numai la spatiul ardelenesc.

Născut la 18 ianuarie 1848 la Șiria, în județul Arad, micuțul Ioan este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei.

Frecventeaza şcoala „greco-ortodoxă” din satul natal, avându-l dascăl pe D. Vostinari. Urmează Liceul din Arad, stând în gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii. Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în toamnă se înscrie la Universitatea din Budapesta. În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Siria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflam în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus.

În toamna e din nou la Viena, în armată, urmând şi Facultatea de Drept. Se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană si maghiară.

Debutul tânărului Slavici în elita vremii

Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birau (comedie). În vara, împreuna cu Eminescu, organizează serbarea panromânească de la Putna și astfel pune bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună.

La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor.

În anul 1875 se căsătoreste cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul „Matei Basarab” – Bucureşti.

Câţiva ani mai târziu, din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e închis de către autorităţile maghiare, dar curtea de juri îl eliberează. Divorţează de prima soţie Ecaterina. Se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamna născându-i-se primul baiat, Titu Liviu, în total având şase copii.  În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare. 

În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici e arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi din cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie.