Centenarul trebuie să fie un moment de reflecție profundă a societății românești, care să împletească fericit o sumarizare a progreselor realizate de România în cei 100 de ani trecuți de la Marea Unire. În mod sigur, Centenarul este un recurs la rememorarea faptelor înaintașilor și o cuvenită reverență față de jertfele lor de pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.
Sursa www.romania-actualitati.ro
În acest context, EdițiadeDimineață vă prezintă câteva aspecte din domeniul educației ce s-au îmbunătățit pe parcursul a 100 de ani de la Marea Unire.
Evoluția istorică a sistemelor de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția sistemului politic și administrativ al formațiunilor statale de pe actualul teritoriu al României. După primul-război mondial, miniştrii educaţiei erau erudiţi şi în acelaşi timp oameni politici influenţi.
În perioada de după Primul Război Mondial principala provocare a constituit-o integrarea diferitelor sisteme educaționale, ca urmare a realizării statului național unitar român. Sistemul de învățământ atinge un nivel înalt de maturitate, reușindu-se integrarea unui număr semnificativ din populația țării într-o formă organizată a sistemului educațional. Învățământul primar era obligatoriu și gratuit pentru toți cetățenii, totuși analfabetismul afecta încă o proporție semnificativă a populației.
Rata de alfabetizare
După 1918 integrarea a patru sisteme de învățământ diferite datorită uniri a celor patru provincii istorice a ridicat diverse probleme. Ratele de abandon, chiar și în primii patru ani de școlarizare obligatorie au fost foarte mari. Alfabetizarea, în special în zonele rurale, a fost extrem de scăzută, fiind estimată la aproximativ 25-30% pentru mediul rural, de sex masculin și în jur de 80-85% pentru zona urbană.
Cursul primar era gratuit, însă implica cheltuieli din partea părinţilor pentru haine şi manuale, rechizite. Dintr-o frecvenţă şcolară de 60 la sută, abia jumătate reuşeau să promoveze primele patru clase. Mentalitatea ţăranului că “nu-l dau la şcoală, că nu-l fac popă” era des întâlnită în România interbelică.
Sursa www.psychologies.ro
Deși în România există încă o rată de analfabetism funcțional destul de ridicată față de alte state ale Uniunii Europene, sistemul educațional a făcut progrese remarcabile, iar accesul elevilor românilor la studii liceale, universitare și postuniversitare este mult mai mare.
Studiile în străinătate
În urmă cu 100 sau 150 de ani, elitele românești se educau și în școli europene. Acest aspect a dus la imprumuturi culturale semnificative ce au dus la dezvoltarea societății românești. Însă, în acest context doar persoanele cu potențial financiar aveau posibilitatea să plece la studii în străinătate.
Sursa click.ro
Astăzi, libera deplasare a persoanelor permite milioanelor de români să învețe, să muncească și să trăiască oriunde pe suprafața celor 28 de state membre UE. De asemenea, elevii români au posibilitatea de a studia în alte țări pe parcursul unei perioade limitate prin programme precum Erasmus ce le oferă o experiență inedită.
Egalitatea de șanse între mediul urban și cel rural
De la Marea Unire și până în 1941, au existat diferențe între tipul de educație primită de către copii de vârstă școlară în zonele rurale și urbane – fiecare au fost adaptate la nevoia de forță de muncă din zona respectivă. Diferențele puteau fi foarte mari, elevii din școlile rurale care se transferau în școlile urbane trebuiau să repete anumiți ani, pentru a se putea adapta sistemului educativ.
Sursa businessmagazin.ro
În zilele noastre, diferențele dintre elevii care termină ciclul gimnazial în mediul rural și cei care termină în mediul urban sunt nesemnificative deoarece de multe ori provincialii ajung să facă perfomanță, remarcându-se în liceele sau facultățile din orașele în care studiază.