CITIRE

36 de ani fără Amza Pellea: ”Nea Mărin la televizi...

36 de ani fără Amza Pellea: ”Nea Mărin la televiziune a fost un fel de replică, de afront chiar”

88 de ani ar fi împlinit în 7 aprilie. S-a oprit la 52. Lumea va continua însă să-și amintească de Amza Pellea, să-l asculte, să râdă și să plângă la poveștile lui.  Așa cum am ascultat recent un interviu cu el. A vorbit despre apariția lui nea Mărin, cum a prins viață acel personaj, despre ce înseamnă meseria de actor, dar a dat și câteva sfaturi tinerilor tentați să intre în lumea actoriei.

Ca un omagiu adus acestui actor extraordinar, vă propun să stăm azi puțin și cu Amza (iar din când în când se poate face și acest lucru). E un mod simplu de a-l celebra, de a ni-l aminti, de a-l cunoaște.

În loc de o biografie a actorului, care se găsește peste tot, vă propun ca, în această zi, să citiți, dar și să ascultați, interviul din 1981 pe care Tudor Vornicu l-a realizat cu Amza Pellea.

Amza Pellea, în rolul nea Mărin

Despre nașterea lui nea Mărin

A avut o naștere mai lungă, în sensul că eu povesteam încă din timpul liceului, pe urmă la facultate, colegilor întâmplări de la mine din sat. Încet, încet, au început să se concretizeze în gura unui anume personaj. Ideea mi-a venit însă mult mai târziu, când am fost solicitat de la radio de un fost coleg. El mi-a zis: «Mă, în timpul facultății, tu ne ziceai tot felul de întâmplări oltenești, n-ai vrea să le spui la radio?!». Eu m-am dus cu inima îndoită, ca să fiu sincer, mă gândeam că au efect într-un cadru restrâns. M-am dus și așa au început emisiunile.”

Despre cine e Mărin

„E un omagiu adus unui unchi de-al meu care a dispărut pe front. Îl chema Mărin și era un tip foarte vesel, cu mult haz. Pe nevasta lui o chema Veta. Majoritatea întâmplărilor sunt reale, puțin schimbate, unele sunt inventate, la solicitarea televiziunii. Zilele acestea, când am înregistrat monologul pentru 1982, se împlinesc zece ani de când am apărut prima oară la televiziune cu nea Mărin.”

Amza Pellea

Despre sursa unor povești care l-au inspirat

„Multe povești au fost auzite în trenul Craiova – București. Când merg spre Oltenia, se simte cum trenul începe să înmagazineze olteni, se schimbă și ritmul conversației, și felul de a pune problemele, totul devine mai vioi, mai cu haz. O sumedenie de lucruri le-am înregistrat realmente din tren.”

Despre trecerea, saltul, de la rolul lui nea Mărin la rolul de dramă

„N-aș spune că e un salt specific mie, ci tuturor actorilor. De fapt, aceasta e meseria de actor, de a întruchipa caractere dramatice cât mai diverse. Eu consider că nu există nici o deosebire între dramă și comedie. Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se cât de grea e comedia față de dramă sau invers. Mie mi se pare că e vorba de același lucru, dar care este privit din alt unghi de vedere. Sunt convins că orice întâmplare poate fi povestită în așa fel încât să stoarcă și lacrimi, și hohote de râs. Mi se pare o trăsătură specifică poporului român, a face haz câteodată chiar de necaz. Țin minte că m-am întâlnit odată cu un neamț care povestea o excursie a lui în România, pe la mănăstirile din nordul Moldovei și cum i s-a stricat motorul de la mașină, cum a trebuit să ducă mașina la service… Tot povestea și eu așteptam să văd care e poanta. Nu era nici o poantă, era o tragedie shakespeariană tot ce îmi povestea el. Mi-am dat seama câtă diferență este un astfel de punct de vedere asupra vieții și o poveste pe care mi-a spus-o un român despre un accident, leșina de râs, în care el își rupsese un picior, alălalt trei coaste, și zice, «nenorocitu’ ăla care a stat în spate nu mai avea un dinte în gură și nu înțelegeam ce-mi spune». Și el îmi povestea toată această dramă pe partea cealaltă, totul era un haz nemaipomenit. Și mi-am dat seama că există această posibilitate de a trata viața, bineînțeles afară de lucrurile majore, dar în general viața poate fi privită dintr-o infinitate de unghiuri de vedere.”

Amza Pellea în Nea Mărin și zăpada

Despre actorie

„Am jucat Mihai Viteazul care a avut succes, lumea l-a primit foarte bine, asta a fost în 70. Imediat după aceea, doi colegi regizori au venit și mi-au spus, «mă, noi am vrut să-ți dăm un rol într-un film, dar tovarășii de la Centrul Cinematografic au zis că tu, care ai jucat Mihai Viteazul, nu poți să joci treaba asta, deocamdată». Pe mine, să fiu sincer, m-a supărat treaba,  pentru că se confunda cumva personajul cu actorul. Un actor trebuie să joace orice. De asta e o meserie extraordinară. Un actor trebuie să fie în stare să facă absolut orice. Și atunci, treaba m-a supărat.

Nea Mărin la televiziune a fost un fel de replică, de afront chiar. Am primit telegrame la primele apariții ale lui nea Mărin de la oameni din toată țară care ziceau «dumneata care ai jucat Mihai Viteazul te apuci să spui povești cu întâmplări de la țară». Oamenii au fost șocați. Însă tocmai asta am vrut să demonstrez, că un actor poate să facă orice și să fie credibil și într-un voievod, și într-un țăran, și într-un om slab, și într-un om puternic, și într-un borfaș, și într-un jurist, și așa mai departe.  Asta e meseria noastră.”

Amza Pellea, în filmul Mihai Viteazul | Credit foto: Fundația Sergiu Nicolaescu; Sursă foto: aarc

Sfaturi către tânărul actor

„În primul rând, un suflet deschis, o sensibilitate veșnic în stare de alarmă, în stare să înregistreze ca un seismograf de cea mai mare precizie orice durere și suferință omenească. În al doilea rând, o dragoste de meserie care să-l ducă până dincolo de orice sacrificiu personal, pentru că, odată intrat în această meserie, după părerea mea, nu-ți mai aparții. Ești un exponent pe care lumea îl crede, și așa e, al său și vrea să se comporte ca atare.  De aceea e o meserie superbă, dar care cere foarte multe renunțări.”

Interviul cu Amza Pellea realizat de Tudor Vornicu în 1981


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.