56 de secunde, cât o veșnicie

4 martie 1977, zi de vineri, ora 21:22. Un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter a zguduit România. A durat 56 de secunde – cât o veșnicie. Bucureștiul și alte zone din sudul și estul țării au fost puternic afectate.

O amintire

Studiile spun că ne pierdem cele dintâi amintiri pe măsură ce creștem și le înlocuim cu altele de la vârste tot mai înaintate. Când suntem mici, putem să descriem o întâmplare pe care o trăim și care ne-a impresionant într-un anumit fel, însă în timp aceasta se șterge din amintirea noastră. Memoria are bizareriile ei și deseori rămâne nedeslușită.

În martie 1977, eram la vârsta când întâmplările petrecute atunci nu ar fi trebuit să ajungă amintiri. Așa cum ni se spune de multe ori: erai prea mic/ă ca să-ți amintești asta. Și totuși, seara zilei de 4 martie 1977  a rămas imprimată în memoria mea. Eram în casa bunicilor din Transilvania. „Ce se întâmplă, ai atins tu candelabrul?”, am auzit-o pe mama mea întrebându-l pe tata care tocmai intrase în cameră. Îmi ridic ochii spre tavan și văd candelabrul din camera mea cum pendula. Mă uitam fascinantă cum se poate mișca așa, de parcă o mână invizibilă făcea asta. „Cum să-l ating, cu ce?”, a răspuns el surprins. În secunda următoare, mama m-a tras lângă ea, s-a aplecat și mă ținea strâns. „O, doamne, e cutremur. Doamne, la București e prăpăd, ai milă de oameni…”, am auzit-o murmurând cu voce plânsă lângă urechea mea.

De la stânga la dreapta: Alexandru Bocăneț, Doina Badea, Toma Caragiu.

Un efect devastator

Unda de șoc, având epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 100 de metri, s-a simțit în aproape toate zonele din Europa de sud-est, iar în nord a ajuns la Moscova și Sankt Petersburg.

În România, în special în București, efectul a fost devastator. Bilanțul a fost de 1578 de morți (dintre care peste 1400 în București), peste 11 000 de răniți, mai mult de 35 000 de locuințe prăbușite în toată țara, pagube de 2 miliarde de dolari.

Decretul prezidențial publicat în presa comunistă; aici, în „Scânteia tineretului” | sursa: miscareaderezistenta.ro

Amplu articol din „Scânteia” din 6 martie 1977 despre vizitele lui Ceaușescu în locuri din București distruse de cutremur | sursa: miscareaderezistenta.ro

Printre sutele de victime, au fost actorul Toma Caragiu (51 de ani), cântăreața Doina Badea (37 de ani), împreună cu soțul și cei doi copii, regizorul Alexandru Bocăneț (33 de ani), poetul A.E.Baconski (51 de ani).

Starea de necesitate

În momentul producerii cutremurului în România, cuplul Ceaușescu se afla într-o vizită în Republica Federală Nigeria și participa la un banchet oferit de președintele acelei țări. Informat de eveniment, Ceaușescu a răspuns toastului șefului de stat nigerian după care l-a anunțat în particular de calamitatea ce a lovit România. În următoarele momente, banchetul a fost încheiat iar Nicolae și Elena Ceaușescu au plecat în acea noapte la aeroport pentru a reveni în țară.

Prin decret prezidențial, a fost instituită starea de necesitate în întreaga țară. Presa comunistă a vremii a relatat despre catastrofă și despre numeroasele vizite pe care Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de soția lui, le-a făcut în cele mai afectate zone din București. Prioritatea era scoaterea de sub dărâmături a tuturor victimelor – în acest sens, Ceaușescu a cerut să se continue căutările chiar și după termenul-limită de supraviețuire. Au fost folosiți câini special antrenați și ajutoare oferite de la Crucea Roșie în încercarea de a fi salvate cât mai multe vieți.

La intersecția străzilor Academiei și Edgar Quinet | sursa: fotki.yandex.ru

Cutremurul din 4 martie 1977 s-a produs după 37 de ani de la un alt seism catastrofal cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, ce a lovit România în 10 noiembrie 1940; atunci, efectele s-au resimțit puternic în Moldova și Muntenia ; au fost 1000 de morți și peste 4000 de răniți.

Clădirile incomode

În memoria colectivă evenimentul din 4 martie 1977 a rămas ca unul dintre cele mai teribile de acest gen, pentru numărul mare de victime și al clădirilor prăbușite. Supraviețuitorii își vor aminti mereu imaginea dezolantă și înfiorătoare a Bucureștiului din acele zile, cu sute de cadavre împrăștiate peste tot, și, probabil, mult timp gemetele răniților prinși între dărâmături le-au răsunat în urechi.

sursa: Fațada afectată de cutremur, Muzeul Național Gr. Antipa | sursa: fotki.yandex.ru

A fost un moment terifiant care ulterior a schimbat puternic aspectul multor orașe și în special al Bucureștiului. Numeroase monumente de arhitectură s-au prăbușit atunci sau au suferit distrugeri parțiale. Regimul comunist, în cinismul tipic, s-a folosit de acea nenorocire pentru a scăpa de anumite monumente – clădiri incomode și biserici nedorite –, printre care biserica Enei, ridicată inițial în 1670.

Fostul Hotel Dorobanți, azi – Sheraton | sursa: fotki.yandex.ru


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.