8 august 2020, 21:11

7 scriitori mari și tabieturile lor zilnice

„Nu e nimic de spus despre scris. Tot ce trebuie să faci este să te așezi la o mașină de scris și să sângerezi”. Puțini pot realiza cât efort, câtă disciplină implică scrisul. Tocmai de aceea, oamenii și, în mod special, cei interesați de scris au fost mereu curioși să afle deprinderile zilnice ale marilor scriitori. Când scriu, cum, unde, ce îi inspiră.

Am căutat să aflu obiceiurile legate de scris ale unora dintre scriitorii mei preferați. Iată ce am aflat.

Casa-muzeu Jane Austen, Chawton, Hampshire | Sursa foto: Chawton House Library

Jane Austen
S-a născut în Steventon, Hampshire, în 16 decembrie 1775, și a murit în 18 iulie 1817. Cunoscută pentru Rațiune și simțire, Mândrie și prejudecată, Emma.

Jane Austen se trezea dimineața devreme și cânta la pian. După ce pregătea pentru familia ei micul dejun – era una din atribuțiile ei în casă –, se așeza la măsuța de scris. Deseori, mama și sora ei stăteau în aceeași încăpere și coseau în liniște. Între orele trei și patru după-amiaza,
familia Austen lua cina, principala masă a zilei, apoi stăteau la povești, savurau un ceai, citeau. În acel timp, deseori Jane citea familiei ceea ce a scris.

„Mergea acum pe o frumoasă cărare de-a lungul apei și fiecare pas le scotea înainte o și mai impozană înclinare a terenului, o și mai frumoasă priveliște a pădurii de care se apropiau, dartrecu mult pînă ce Elizabeth fu în stare să-și dea seama de toate acestea și, deși răspundea mecanic chemărilor repetate ale unchiului și mătușii sale și părea că-și îndreaptă ochii către lucrurile pe care ei i le arătau, nu văzu nimic din peisaj.” – Jane Austen, Mîndrie și prejudecată;
Traducere din limba engleză de Ana Almăgeanu, Rao

Casa-muzeu Mark Twain din Hartford, Connecticut | Sursa foto: Waymarking

Mark Twain
Numele real este Samuel Langhorne Clemens, s-a născut în Florida, în 30 noiembrie 1835, și amurit în 21 aprilie 1910. Este autorul romanelor Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Aventurile lui Huckleberry Finn.

Mark Twain lucra în fiecare zi, de luni până vineri. Dimineața mânca un mic dejun variat și consistent, după care mergea în biroul lui unde scria și lucra până după-amiaza în jurul orei cinci. Deseori, rămânea să scrie în birou și nu mai lua masa de prânz. Familia știa că nu are voie să-l deranjeze – nimeni nu avea voie nici măcar să se apropie de ușa biroului pentru a nu-i abate atenția de la muncă.

Cunoscut pentru umorul lui rafinat, dacă era neapărat nevoie să fie deranjat, cineva din familie sufla dintr-un corn și atunci scriitorul știa că este ceva important și ieșea din birou. În zilele de duminică nu lucra – le petrecea cu soția și copiii.

„În cele din urmă, la Florenţa, în 1904, am găsit metoda cea mai bună de a scrie o autobiografie: începe-o de oriunde, nu din vreun anumit moment al vieţii tale; vorbeşte numai despre lucrul care te interesează pe moment şi abandonează-l în clipa în care interesul pentru el riscă să pălească; îndreaptă-ţi atunci privirea asupra unui lucru nou, mai interesant, care ţi s-a impus între timp atenţiei. De asemenea, fă din naraţiunea ta o combinaţie de jurnal şi autobiografie. În felul acesta, obţii un contrast în elementul viu al prezentului şi amintirea unor lucruri asemănătoare din trecut – contrast ce-şi are farmecul lui…” – Mark Twain, Autobiografie;
Traducere din limba engleză de Petre Solomon, Art

Hauteville, casa lui Victor Hugo din Guernsey, acum o parte amenajată ca muzeu | Sursa foto: Guernsey Travel

Victor Hugo
Victor Marie Hugo s-a născut în Besançon, Franța, în 26 februarie 1802, și a murit în 22 mai 1885. A scris romane, teatru, poeme, studii. Este autor al romanelor Mizerabilii, Oamenii mării, Notre-Dame de Paris.

A fost fără îndoială cel mai faimos scriitor din lume de la jumătatea secolului al XIX-lea – și se poate spune asta chiar și numai dacă ne gândim că, la înmormântarea lui, au venit la Paris peste două milioane de oameni – cu mult față de populația Parisului de atunci, dar cam cât este acum. Până în zilele noastre cele mai cunoscute cărți ale lui se bucură de multă popularitate.

Scriitor fascinant, Hugo avea tot felul de obiceiuri bizare pentru a se ține de treabă și a nu amâna ceea ce își dorea să facă. Se spune că, pentru a nu fi tentat să-și întrerupă scrisul și să iasă din birou, se învelea într-un șal, dădea toate hainele servitoarei și aceasta nu avea voie să i le înapoieze până când nu îi cerea el – iar asta se întâmpla doar după ce reușea să scrie ceva care să- l mulțumească.

Se trezea dimineața devreme, în jurul orei cinci, savura o cană de cafea proaspătă, citea apoi scrisoarea ce venea cu regularitate de la amanta lui – care locuia în apropiere –, mânca apoi două ouă și se retrăgea în biroul lui unde stătea de obicei până la ora prânzului. După prânz, mergea pe plajă – de la luxoasa lui casă Hauteville din Insula Guernsey, unde a locuit în perioada exilului – alerga, înota și se relaxa.

„Din orice priveliște se degajă idei, uneori surîzătoare, alteori lugubre; din cea de față se desprindea pentru mine un triplu gînd, de ruină, de furtună și de război, făcîndu-mă să visez, cînd, deodată, o fată desculță, care ședea pe marginea drumului, a alergat, a aruncat în trecere trei prune în cabrioleta mea și s-a îndepărtat surîzînd. În timp ce scoteam cîțiva bănuți din buzunar, a dispărut. O clipă mai tîrziu, întorcîndu-mi privirea, o văd din nou pe marginea drumului, ascuzîndu-se în verdeață și privindu-mă cu ochi strălucitori, precum Galateea. Se poate aranja orice, chiar să dai peste pastoralele lui Virgiliu la umbra muntelui Rigi.” – Victor Hugo, Scrisori din călătorie;
Traducere de Simona Bleahu, 1987, Sport-Turism

Muzeul Franz Kafka din Praga | Sursa foto: Prague.eu

Franz Kafka
Franz Kafka s-a născut în Praga în 3 iulie 1883 și a murit în 3 iunie 1924. Este cunoscut pentru povestirea Metamorfoza, romanele Castelul, Procesul, America.

Pentru a putea scrie, și-a găsit un job care să-i lase suficient timp – făcea asigurări și câștigul îl ajuta să-și plătească facturile. Kafka a locuit cu familia lui într-un mic, înghesuit apartament, unde putea să scrie doar în timpul nopții când avea liniște. Într-o scrisoare trimisă logodnicei lui, Felice Bauer, spunea despre programul lui: „La 10:30, dar deseori nici la 11:30, mă așez și scriu, și, în funcție de putere, inspirație, noroc, continui până la unu, două sau chiar trei, câteodată s-a întâmplat chiar să scriu chiar până la șase dimineața.”

A fost vegetarian. Într-o zi, în timp ce privea un pește într-un acvariu a spus: „Acum te pot privi liniștit; nu te mai mănânc”.

„Cumplite sunt viscolele ce se stîrnesc pe străzile lungi și drepte ale New York-ului! Karl nu le știe, nu, n-a petrecut încă nici o iarnă la New York. Mergi contra vîntului care bate în rafale și obrajii îți sunt întruna biciuiți de zăpadă, nu ești în stare să ții o secundă ochii deschiși, alergi fără să poți înainta și situația este într-adevăr disperată. Spre deosebire de omul matur, copilul este avantajat într-o astfel de împrejurare, prin faptul că zburdă în vînt, ceea ce îi face plăcere.” – Frank Kafka, America;
Traducere din limba germană de Pop Simion, Erika Voiculescu, 1995, Rao

Haruki Murakami | Sursa foto: The New York Times

Haruki Murakami
S-a născut în 12 ianuarie 1949, în Fushimi-ku, Kyoto, Japonia, și este de altfel, singurul scriito în viață pe care l-am inclus aici. Pur și simplu nu am putut citi o carte scrisă de el fără să mă bucur de ea. Și a urmat alta, și alta… Personal, îmi place Murakami, mi-a plăcut de la prima
lectură, acum mulți ani.

Când lucrează la un roman, se trezește dimineața la ora patru și timp ce cinci, șase ore scrie. După-amiezile le petrece făcând sport – aleargă 10 kilometri, înoată –, citește, ascultă muzică, iar la ora nouă seara merge la culcare. Invariabil. Într-un interviu, spunea că, indiferent ce se
întâmplă, aceasta e rutina zilnică pe care o păstrează, deși admite că nu își permite să aloce prea mult timp pentru viața socială.

„M-am îndreptat în scaun și am privit pe fereastră la norii negri ce pluteau deasupra Mării Nordului, gândindu-mă la tot ceea ce am pierdut până acum în viață: timpul ce nu va mai reveni, prietenii care au murit sau au dispărut, senzații și idei ce nu se vor mai întoarce niciodată.”
Haruki Murakami, Pădurea norvegiană;
Traducere din limba japoneză de Angela Hondru, 2004, Polirom

George Orwell | Sursa foto: Medium

George Orwell
Numele real este Eric Arthur Blair. S-a născut în India, în 25 iunie 1903, și a murit la Londra în 21 ianuarie 1950. Este autorul romanelor O mie nouă sute optzeci și patru, Ferma animalelor, Omagiu Cataloniei, Zile birmaneze.

La ora 8:45 dimineața ajungea la librăria Booklovers’ Corner din Londra unde avea un job part-time ca asistent. Stătea până la 9:45, apoi avea timp liber patru ore când scria. La ora două după-amiaza mergea din nou la librărie unde lucra până la 6:30. Apoi până seara, avea din nou timp liber pentru a lucra la cărțile lui.

„Erau însă şi dimineţi când pentru a vedea zorii printre crestele munţilor merita să fii treaz la asemenea ore afurisite. Eu, unul, nu pot suferi munţii, nici măcar pentru privelişte. Uneori, însă, zorii ivindu-se pe după crestele din spatele nostru, primele străfulgerări aurii, asemeni unor săbii spintecând întunericul, şi apoi lumina crescând şi norii roşu aprins întinzându-se departe spre depărtări infinite meritau să le priveşti, chiar dacă stătuseşi treaz toată noaptea, picioarele îţi erau amorţite de la genunchi în jos şi ştiai că nu era nici o speranţă să primeşti ceva de mâncare în maipuţin de trei ore.” – George Orwell, Omagiu Cataloniei

Ernest Hemingway | Sursa foto: Time Magazine

Ernest Hemingway
Ernest Miller Hemingway, numele complet, s-a născut în Oak Park, Illinois, Statele Unite ale Americii, în 21 iulie 1899, și a murit în 2 iulie 1961. Printre cărțile lui cele mai cunoscute, Adio, arme, Bătrânul și Marea, Fiesta, Dealurile verzi ale Africii, Zăpezile de pe Kilimanjaro,
Sărbătoarea continuă.

Când lucra la o poveste, se trezea la răsăritul soarelui și se apuca de lucru. Îi plăceau diminețile, fiindcă avea liniștea pe care și-o dorea și nu îl deranja nimeni și nimic. A scris întotdeauna de mână, iar pentru editură trimitea textele bătute la mașină. Scria în fiecare zi continuarea poveștii, texte de aproximativ 500 de cuvinte, însă când știa că, în zilele următoare, nu va avea timp pentru scris – fiind plecat într-o călătorie sau avea alt program – lucra înainte și pentru acele zile. La întoarcere, continua povestea și se reîntorcea la programul zilnic.

„Nu e nimic de spus despre scris. Tot ce trebuie să faci este să te așezi la o mașină de scris și să sângerezi”, nota Ernest Hemingway. Într-un interviu publicat de The Paris Review , spunea că a rescris finalul romanului Adio, arme, de 39 de ori.

„Așadar, își spuse el, am făcut bine că am încetat să ne mai certăm. Cu femeia asta nu se certase prea mult niciodată în timp ce cu femeile pe care le iubise se certase atîta, încît pînă la urmă, tot certîndu-se, ucideau tot ce îi lega. Iubise prea mult, ceruse prea mult și consumase totul, pînă la epuizare.” – Ernest Hemingway, Zăpezile de pe Kilimanjaro;
Traducere din limba engleză de Radu Lupan, 1994, Univers


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.