Pandemia de COVID-19 a schimbat modul în care se lucrează pe tot mapamondul. Munca de acasă, online, virtual, webinar, au devenit o normalitate din 2020 încoace.

Dar și angajatorul și-a schimbat pretențiile față de angajat. De exemplu, să aibă camera web pornită pe tot parcursul interacțiunii la locul de muncă.

Un olandez a experimentat pe pielea sa ce înseamnă să nu te supui noilor reguli. Era angajat la firma de software Chetu din SUA, însă lucra de acasă, din Olanda.

În cadrul unui training, angajatorul i-a cerut să aibă webcamul pornit pe tot timpul zilei de lucru, adica 9 ore. Bărbatul a refuzat și a fost demis.

Incidentul a avut loc la 23 august, iar decizia demiterii a venit trei zile mai târziu.

Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și și-a dat în judecată fostul angajator. O instanță de judecată din Olanda i-a dat dreptate și a obligat firma americană să platească daune totale de 75.000 de euro pentru rezilierea nejustificată a contractului.

Mai exact, 50.000 de euro compensații morale, 2700 de euro salariul neachitat, daune de 8.373 pentru rezilierea nejustificată a contractului, 9500 de euro asistență de tranziție până la găsirea unui nou loc de muncă, plus 23 de zile libere neachitate, plus penalități de întârziere, plus 585 de euro cheltuieli de judecată, scrie NL Times.

„Nu m-am simțit bine să fiu supravegheat de o cameră timp de 9 ore pe zi. Este o intruziune în spațiul meu privat și chiar nu sunt de acord cu asta. Laptopul pe care îl folosesc este oricum monitorizat permanent de companie și puteau observa lejer că imi desfășor activitatea conform programului”, și-a motivat angajatul decizia de a nu se supune solicitării angajatorului.

În motivația rezilierii contractului, angajatorul a trecut „refuzul de a munci” și „nesupunerea la condițiile de muncă”. Judecătorul olandez a decis că este un caz de violare a spațiului privat și că motivele rezilierii contractului sunt nejustificate.

Pe de altă parte, legea americană spune că angajatul care nu este fizic pe teritoriul SUA, și acționează mai degrabă ca freelancer, poate fi demis în orice moment pentru orice motiv.

La baza deciziei instanței din Tilburg, Olanda, a stat o decizie similară a Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), care încă din 2017 a stabilit că „supravegherea video a unui angajat la locul de muncă, clandestin sau nu, trebuie considerată o intruziune considerabilă în viața privată a angajatului”.

În mod normal, angajatul din Olanda se poate aștepta să fie dat în judecată de Chetu fiindcă a divulgat informații din contractul său. Parcă pentru a-l proteja pe cetățeanul olandez de un contraatac din SUA, instanța a declarat clauzele de confidențialitate din contractul său cu Chetu ca fiind invalide.

Decizia nu este definitivă și poate fi atacată prin recurs de către firma americană în termen de trei luni. În mod bizar, Chetu și-a închis filiala din Olanda la 2 septembrie 2022, la nici o săptămână de la demiterea angajatului olandez.

---