7 iulie 2020, 8:49

Acele mici și prețioase bucurii ale vieții. Tsundoku, prea multe cărți, prea puțin timp

Convingerea politică a domnului Mabeuf era să iubească pătimaș plantele și mai ales cărțile. […] Nu ieșea niciodată fără o carte sub braț și se întorcea adesea cu două”, scria Victor Hugo în unul dintre cele mai citite romane, Mizerabilii.

Probabil și tu faci asta, să cumperi în permanență cărți deși, pe undeva, ai sentimentul că nu vei găsi vreodată timpul să le citești chiar pe toate. Ceea ce nu te împiedică să continui să intri în librării și anticariate și să pleci cu o carte, două, sub braț. Doar din plăcerea de a strânge și cărți, așa cum se întâmplă cu multe alte lucruri, și a le așeza în rafturile bibliotecii sau a face teancuri lângă fotoliu, cu gândul că va veni acel timp minunat pe care ți-l vei petrece stând și citind cât e ziua de lungă.

Există însă ceva ce îi împinge pe unii să cumpere cărți cu nemiluita și cu speranța că va veni ziua când toate vor fi citite. Până la acea zi, se vor aduna altele și altele și grămada de cărți crește precum plopul.

Mai adăugăm acum și mormanul de e-cărți din laptop și tablete, toate în foldere bine organizate – cu liste de genul, cărți ce urmează a fi citite sau TBR, to be read (cea mai mare), acum citesc, am citit (ura!). Precum cărțile clasice din rafturile bibliotecii, toate acestea cărți digitale așteaptă și ele să fie explorate. Nu mai spun de zecile de librării online gratuite în care se găsesc sute de mii de cărți la dispoziția oricui.

Ilustrații & Foto: Pinterest, Mondial Fête

Lăsați hârtia să rămână pe birou nescrisă și cartea de pe raft să nu fie deschisă!
Walt Whitman, Song Of The Open Road

Dacă te afli printre cei care continuă să cumpere cărți, deși ai acasă un morman de cărți ce așteaptă răbdătoare să îți faci timp de lectură, ești probabil și tu prins involuntar în ceea ce se numește tsundoku. Nu te panica, nu e nimic grav și nu dăunează sănătății. De altfel, doar buzunarul ar putea fi (ceva mai) afectat de această așa-numită dependență, nu și sănătatea.

O poți considera o artă și ai putea să fii un maestru. Japonezii, tot ei, i-au găsit un nume. Tsundoku înseamnă să aduni cărți și să le ții în bibliotecă ori grămadă fără să le citești. E un termen folosit pentru a descrie persoana care are multe cărți necitite. Pentru e-cărți, ar fi probabil e-tsundoku.

S-ar putea crede că e un cuvânt inventat pentru epoca noastră în care găsim timp pentru multe, mai puțin pentru citit. Totuși, e un cuvânt ceva mai vechi, vine din perioada Meiji și e format din tsunde-oku, a aduna teancuri de lucruri pe care ai intenția să le folosești mai târziu sau pur și simplu să le lași acolo, și dokusho, a citi cărți. Se folosește și atunci când e vorba de cărțile puse deoparte cu scopul de a fi citite. Pe scurt, e un cuvânt format din „a aduna” și „a citi”, adică a achiziționa cărți pentru a le citi cândva.

Provizii

Acest cuvânt a apărut prima dată într-o carte din 1879. În textul respectiv s-a folosit „tsundoku sensei”, cu referire la un profesor care are multe cărți, dar nu le citește. Ceea ce nu e deloc măgulitor.

Totuși, tsundoku nu trebuie confundat cu bibliomania. Patima de a achiziționa cărți a fost un subiect demn de abordat pentru bibliograful englez Thomas Frognall Dibdin, care a scris Bibliomania; or Book Madness, carte publicată în 1809 (Bibliomania, or Book Madness: A Bibliographical Romance este o revizuire a primei ediții, complet diferită, publicată în 1842). Autorul definea bibliomania ca obsesia de a avea cărți rare, unice, cum ar fi ediții princeps sau cele ilustrate.

Despre obsesia de a aduna cărți la modul excesiv a scris în 1761 și Louis Bollioud Mermet, în lucrarea De la bibliomanie, însă termenul a fost folosit și mai devreme, de profesorul Johan Frederik Reitz, într-un discurs în latină, din 1739, De bibliomania.

De altfel, pe la începutul secolului al XIX-lea, se pare că oamenilor le era cu adevărat teamă de nu fi prinși de această boală.

După două secole, nota Tom Gerken, BBC UGC & Social News, cuvântul bibliomanie nu mai este definit ca “obsesie”, ci “entuziasm înfocat” în a colecționa cărți, așa cum a apărut în Oxford English Dictionary.

Spre deosebire de sensul vechi al cuvântului bibliomanie, tsundoku descrie partea frumoasă a acestui impulsv irezistibil de a achiziționa cărți.

În această bibliotecă, […] aș fi putut să merg la capătul lumii fără să fiu obosit.”
Sydney Smith, Lady Holland’s Memoir

Arta de a face grămezi de cărți fără să le deschizi vreodată este una veche. Termenul tsundoku a fost folosit în epoca Meiji (1868–1912), însă unii specialiști japonezi în lingvistică cred că ar putea să vină din perioada Edo, care a început cu 265 de ani înainte de cea Meiji.

Dorința de a cumpăra cărți noi, chiar dacă știi foarte bine că nu vei avea niciodată timpul să te scufunzi în povestea fiecăreia, este de fapt o dovadă a iubirii față de carte.

În ciuda faptului că timpul omului este limitat, fiecare se înconjoară de ceea ce îi bucură sufletul și mintea. Cărțile înfrumusețează și luminează viețile, dar și… locul.

În urmă cu vreo două veacuri, Sydney Smith a spus minunat acest lucru: Nu există mobilier care să aibă atâta farmec așa cum au cărțile, chiar dacă nu le-ai deschis niciodată și nu ai citit din ele un rând.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.