De mai bine de opt ani, aceste persoane din SUA, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie și alte țări, au transmis retorică rusă publicului din țările lor, comentează siteul ucrainean izbirkom.org.ua.
Andrii Șapovalov, șeful Centrului de Combatere a Dezinformarii, a declarat pentru ziarul ucrainean Pravda că există în continuare cei care susțin în mod activ Rusia și continuă să transmită narațiuni pro-ruse sub pretextul un „punct de vedere alternativ asupra războiului.”
Centrului de Combatere a Dezinformarii din Ucraina (CCD) a împărțit aceste personalități publice în trei grupuri:
- cei care susțin deschis ideile regimului Putin;
- cei care spun că simpatizează cu poporul Ucrainei, dar justifică acțiunile Rusiei;
- cei care își declară sprijinul pentru Ucraina, condamnă agresiunea rusă, dar cer Ucrainei să negocieze și se se opun furnizării de arme în Ucraina.
Comentatori occidentali care spun că masacrele de la Bucea sunt false
Din Grupul 1 fac parte cei care spun chiar că masacrele de la Bucea reprezintă o știre falsă.
„De fapt, acești comentatori sunt cea mai mică amenințare la adresa securității informaționale a Ucrainei – sunt vizibili, nu își ascund atitudinea pozitivă față de președintele Federației Ruse,” scrie izbirkom.org.ua.
Aceștia reprezintă 20% din totalul personalităților publice studiate de personalul de contrainformații ucrainean.
Printre cei mai activi reprezentanți ai acestei categorii se remarcă Institutul Schiller, înființat în Germania, aflat acum în SUA, și Centrul Francez de Cercetare a Informațiilor (CF2R).
Institutul Schiller, condus de nemțoaica Helga Zepp-LaRouche, este activ în 50 de țări ale lumii, dar doar 5-7 persoane promovează cel mai activ narațiuni despre „răspândirea rusofobiei în lume,” „existența libertății de exprimare doar în Rusia”, „Crimeea și Donbas ruse” și „evenimentele din Bucea sunt false”.
Centrul Francez de Cercetare a Informațiilor încearcă să respingă acuzațiile de susținere a regimului Putin, în ciuda faptului că șeful acestei organizații, Eric Dénécé, a spus chiar public că „președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, ar trebui să-și ceară scuze pentru războiul din Ucraina.”
Simpatizanții sunt 60% din lista publicată de contrainformațiile ucrainene
Grupul 2 este format din ceea ce contrainformația ucraineană numește „simpatizanți.” Aceștia au mesaje de sprijin cu poporul Ucrainei, dar în același timp justifică acțiunile Rusiei. Grupul 2 cuprinde 60% dintre personalitățile publice cu mesaje proruse studiate de ucraineni.
Din Grupul 2 fac parte persoane precum Doug Bandow, cercetător senior la Centrul de Cercetare al Institutului Cato, analistul militar american Edward Luttwak, doctorul danez în sociologie Jan Øberg, parlamentarul japonez Muneo Suzuki sau jurnalistul francez devenit politician, Eric Zemmour.
Grupul 2 are mesaje potrivit cărora „NATO a provocat Rusia”, „Rusia nu a atacat Ucraina” și „Ucraina și lumea trebuie să facă concesii lui Putin”. Aceste teze rezonează și cu narațiunile posturilor de televiziune rusești.
Grupul 3: lobbyiștii care vor ca Ucraina să își negocieze teritoriul
Cea mai mare provocare pentru securitatea informațională a Ucrainei este cel de-al treilea grup, format din lobbysti.. „Aceștia reprezintă mai puțin de 20% din numărul total de comentatori identificați de CCD, dar sunt în mare parte persoane influente, precum membri ai Parlamentului European și jurnaliști internaționali.”
Aceștia încearcă să convingă Ucraina să negocieze teritoriile ocupate în prezent de Rusia, se opun furnizării de arme Ucrainei și spun că „Putin provoacă lumea la un război nuclear.”
Ucrainienii i-au pus în grupul 3 pe membrii Parlamentului European Francesca Donato din Italia, francezii Thierry Mariani și Jean Lin Lacapelle, irlandeza Clare Daly irlanda sau editorialistul Die Welt, Christoph Schiltz.
Acești vorbitori sunt citați în mod activ de Politico, The News, The Economist, Global Times.
Trebuie oferită tribuna unui agresor?
„Legătura și afilierea comentatorilor menționați cu Federația Rusă nu sunt evidente pentru mulți, ceea ce poate induce în eroare cititorii și telespectatorii, societatea îi poate percepe ca obiectivi și independenți,” remarcă jurnaliștii ucrainieni de la izbirkom.org.ua.
Gazetarii ucrainieni de la Suspilne scriu despre dificultatea publicațiilor serioase de a menține echilibrul când publică informații despre război.
„Ar trebui să oferim agresorului posibilitatea de a-și declara poziția? Exact asta încearcă să obțină Putin – să fie întrebat, lumea să fie interesată de părerea lui. (…) Din păcate, inamicul abuzează de angajamentul nostru față de valori. Acesta este cel mai important lucru de înțeles atunci când intervievezi un agresor. El doar râde în hohote de tine, spune alb pe negru: trebuie să scrii și despre asta”.