Alitalia, compania fanion a transportului aerian italian, și-a încheiat oficial existența, odată cu efectuarea ultimului zbor, pe ruta Calgliari – Roma, după 75 de ani tumultoși, joi seara.
Istoric
Activitatea Alitalia începe pe 5 mai 1947, cu zborul inaugural făcut cu un Fiat G.12 Alcione, pilotat de Virginio Reinero pe ruta Torino-Roma-Catania.
Primul zbor internațional are loc anul următor, făcând legătura între Roma și Oslo, în timp ce primul zbor intercontinental cu mai multe escale lega Italia de Buenos Aires, în 35 ore de zbor, de la Milano, în direcția Roma, Dakar, Natal, Rio de Janeiro și San Paolo.
Încă din primii ani, Alitalia reușește să se impună pe piața italiană, în 1950, urcând la bordul avioanelor Douglas DC-4 primele hostess purtând creații ale surorilor Fontana. În același an, a fost inaugurat serviciul de mese calde la bord. Succesul companiei este confirmat în anii ’60, când Alitalia devine vector principal al Olimpiadei de la Roma din 1960. Creșterea companiei continuă și anii ’70, cu primele legături înspre America de Nord și Japonia, ce duc la ocuparea locului 7 în clasamentul traficulului internațional.
Primele probleme
În anii ’90, Alitalia transporta aproape 28 milioane pasageri anual, dar tensiunile sindicale și planurile excesive de investiții conduc la rezultate de bilanț destul de dezamăgitoare. În 1996 administratorul delegat Domenico Cempella duce mai departe un plan industrial ambițios, având ca bază alianța cu compania din Țările de Jos, KLM, și deschiderea noului terminal la Malpensa. Din acordul cu KLM se nasc 2 “joint venture” pentru aria pasageri și îmbarcare, care, în planurile managerilor, trebuiau să fuzioneze.
În anul 2000 compania din Țările de Jos rupe unilateral alianța. Acțiunea legală înaintată de Cempella, se termină 2 ani mai târziu, când arbitrajul internațional condamna KLM la plata unei penalități de 250 milioane euro.
Anul 2001 a fost un an negru pentru Aviația Civilă Mondială, iar Alitalia plătește mai mult decât concurența, fluctuația cererii, datorită crizei structurale precedente, în particular pentru concurența făcută de zborurile low-cost. În acelasi an, Alitalia stipulează o alianță cu Air France și încheie, făcând parte din Ski Team, una din principalele alianțe aeriene, din care mai fac parte în afară de Air France-KLM, Delta Air Lines, Continental Airlines, Korean Air, Northwest Airlines, CSA Czech Airlines, Aeroflot și Aeromexico.
Dificultăți
Începând cu septembrie 2004 compania aeriană are dificultăți majore în derularea activităților financiare. Atunci managementul companiei a afirmat că nu dispun de lichidități destule pentru salariile angajaților până la finele lunii respective.
Au anunțat concedierea a 5000 de angajați și posibilitatea de a subdivide compania în două unități: una de companie aeriană și una de servicii la sol (ground service subdivision). S-au purtat discuții cu uniuni privind posibilitățile de reducere a cheltuielilor pentru a salva compania de un eventual faliment sau chiar de lichidare.
Pierderile nete au ajuns la 626 milioane euro (917,34 milioane dolari SUA) în 2006, de la 168 milioane euro (246,19 milioane dolari SUA) în anul precedent.
Totul se reflectă în servicii. Curse anulate, programări date peste cap, servicii de cabină minimale sau inexistente. Haosul se instaurează și în aeroporturi, la ghișeele de ticketing sau îmbarcări.
Finalul
Alegerea tradițională a papilor și a elitei politice italiene, Alitalia fusese condusă în ultimii 4 ani de administratori numiți de stat, în încercarea de a evita lichidarea. Fondată în 1946, compania a trecut prin numeroase restructurări, iar Guvernul a cheltuit pentru salvarea de la faliment peste 8 miliarde de euro doar în ultimii trei ani.
Compania a fost profitabil într-un singur an în acest secol.
După ce a încercat să vândă Alitalia investitorilor privați, Roma s-a văzut neputincioasă în fața consecințelor pandemiei și a decis să creeze Italia Trasporto Aereo (ITA) din cenușa Alitaliei.
Noul transportator, în care guvernul va investi (din nou) 1,35 miliarde de euro în următorii trei ani, va începe cu o flotă de 52 de avioane și 2.800 de angajați (spre comparație, Tarom are 29 de aeronave), comparativ cu cele 110 avioane și cei 10.000 de salariați cât avea Alitalia.
În cadrul acordului negociat cu Comisia Europeană, trebuie să existe o discontinuitate clară între Alitalia și succesorul său, iar noul transportator trebuie să fie profitabil până la sfârșitul anului 2025.
Cum au contribuit trenurile de mare viteză la declinul Alitalia
Alitalia a dispărut și din cauza concurenței cu trenurile de mare viteză. Pentru că sunt rapide și moderne, numărul de pasageri a crescut de șase ori într-un deceniu la trenurile ”alta velocita”.
În februarie 1977 era deschisă în Italia o primă secțiune din linia cunoscută sub numele de Direttissima, cu numele complet ”ferrovia direttissima Firenze-Roma„ .Apoi rețeaua a fost extinsă în continuare și cele mai rapide porțiuni permit viteze de 300 km/h, scrie Hotnews.
Pentru că trenurile fac sub 4 ore pe 600 km tot mai multă lume a ales acest mijloc de transport, mai ales că gara este aproape de centrul orașului și se trece mult mai repede de filtrele de securitate, iar în unele locuri nici nu există control de securitate.
Compania de stat Trenitalia a dublat numărul de trenuri de mare viteză din flota sa între 2008 și 2018 de la 75, la 144, iar numărul de pasageri a urcat de la 6,5 milioane la 40 de milioane/an.
Tot în acel interval numărul de turiști care au folosit trenurile de mare viteză au crescut de la 1,8 milioane la 7,3 milioane, cele mai populare rute fiind Roma – Florența și Roma – Veneția.
Principala rută unde trenurile au ”bătut” avioanele este Roma – Milano, 580 km, timp de parcurs 2 h, 59 min. Prețurile la Frecciarossa sunt între 95 și 129 euro în aceeași zi și între 45 și 50 de euro cu o lună înainte.
Acum doi ani au fost și propuneri de fuziune între Alitalia și Trenitalia, dar nu s-au concretizat. Situația Alitalia a fost agravată de faptul că avea prezență internațională slabă și se baza mult pe rutele interne, exact acolo unde trenurile au progresat atât de mult.