8 iunie 2022, 9:59

Alfred Nobel și câteva gânduri despre război și pace: „Nimic nu există în această lume care să nu poate fi înțeles greșit sau folosit într-un mod nepotrivit”

La scurt timp după moartea lui Alfred Nobel, în ziua de 10 decembrie 1896, a fost făcut public testamentul său. Vestea că a dorit să se stabilească un premiu pentru pace „a provocat imediat o vâlvă internațională de senzație”, scria istoricul suedez Sven Tägil. Acesta comenta:

Numele Nobel era asociat cu explozibili și cu invenții utile războiului și cu siguranță nu în chestiuni legate de pace.

„Nu a fost dezvoltată cu intenția de a fi folosită în războaie”

În tot ceea ce s-a scris despre Alfred Nobel, interpretările cu privire la ideile și implicarea lui în problema păcii au fost abordate diferit, menționa Sven Tägil. Astfel, unii susțin că a fost interesat de chestiunea păcii din tinerețe, în timp ce alții afirmă că „soarta omenirii” a început să-l preocupe spre finalul vieții.

Sven Tägil scria despre cea mai cunoscută invenție a lui Alfred:

Cea mai mare invenție a lui Alfred, dinamita, nu a fost dezvoltată cu intenția de a fi folosită în războaie. Însă acest lucru nu a împiedicat să fie utilizată și într-un astfel de context. De exemplu, dinamita a fost folosită în războiul franco-prusac (19 iulie 1870 – 10 mai 1871), mai întâi de prusaci, apoi de francezi.

Alfred Nobel | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Despre război și pace

În ultimii zece ani ai vieții, Alfred Nobel s-a implicat și în dezvoltarea și exploatarea diferitelor arme, de exemplu rachete și tunuri, menționa istoricul suedez. Tot din acea perioadă a început să fie tot mai preocupat de problema păcii. Sven Tägil nota:

Gândirea lui despre război și pace s-a conturat în mulți ani de corespondență cu activista austriacă Bertha von Suttner.

„Războaiele să devină cu totul imposibile”

După cum scria Bertha von Suttner în cartea ei de Memorii, publicată în 1910, chiar de la prima lor întâlnire, în 1876 – când Bertha avea 33 de ani, iar Alfred, 43 –, el i-a mărturisit că ar dori să producă „o substanță sau o mașină” care să fie de o asemenea eficacitate devastatoare încât „războaiele să devină cu totul imposibile”.

După ani, în 1891, când cei doi au corespondat regulat, iar Bertha devenise o cunoscută activistă a păcii, Alfred Nobel i-a spus, referindu-se la fabricile lui unde se producea dinamită: „Poate că fabricile mele vor pune capăt războiului mai devreme decât congresele tale: în ziua în care două armate se vor putea anihila reciproc într-o secundă, cu siguranță toate națiunile civilizate se vor retrage îngrozite și își vor desființa trupele”.

„Bătălii pentru putere”

Despre această idee, istoricul Sven Tägil comenta: „Nobel nu a trăit suficient de mult pentru a experimenta Primul Război Mondial și a vedea cât de greșită a fost concepția lui”. El completa:

S-ar putea spune că această ideea a lui Nobel despre război a fost un mod confortabil pentru el de a-și apăra propria activitate. Înțelegere lui asupra conflictului nu a fost una structurală, ci mai degrabă ceea ce s-ar caracteriza în terminologia modernă drept orientată către actori, adică războaiele nu izbucnesc prin procese determinate structural sau contradicții de interese, ci sunt un rezultat al acțiunii umane, prin diferite feluri de «accidente». Războiul între națiuni nu era, așadar, pentru Nobel, de regulă, nimic altceva decât «punerea în scenă a bătăliilor individuale pentru putere».

Bertha von Suttner | Sursa: berthavonsuttner.com

„Numai cu bune intenții și dorințe nu se va asigura pacea”

Discuțiile și corespondența cu Bertha von Suttner au avut însă asupra gândirii lui Nobel un impact și o influență. Ea s-a dedicat mișcării internaționale pentru pace ce a apărut în Europa spre sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a străduit, însă fără prea mare succes, de a-l împlica și pe Nobel în această activitate. Totuși, el a făcut mici donații Asociației Austrice pentru Pace. Într-o scrisoare către Bertha, Nobel i-a spus:

Nu cred că banii lipsesc, ci mai degrabă un program real. Numai cu bune intenții și dorințe nu se va asigura pacea. Trebuie să poți să dai guvernelor care sunt favorabil dispuse un plan acceptabil. A cere dezarmare este doar un mod de a fi ridicol fără a face bine nimănui.

„Fiecare descoperire este neutră în sine”

Sven Tägil afirma că Alfred Nobel nu a văzut vreo „incompatibilitate între implicarea lui în industria materialelor de război și munca pentru menținerea păcii mondiale”:

Mai degrabă, el a exprimat înțelegerea predominantă din secolul al XIX-lea, ce susținea că omul de știință nu este responsabil pentru felul în care descoperirile lui sunt folosite. Fiecare descoperire este neutră în sine, dar poate fi folosită atât în scopuri bune, cât și pentru cele rele.

Albert Einstein | Sursa foto: Medium

O părere despre Nobel

Problema responsabilității sociale a inventatorului și omului de știință a fost reluată de Albert Einstein, într-un discurs din 1945, după atacurile cu bombă atomică în Japonia, amintea istoricul suedez:

Einstein a subliniat că, în 1945, fizicienii se aflau în situația în care s-a găsit cândva și Alfred Nobel. Einstein a tras o concluzie: «Alfred Nobel a inventat un explozibil mai puternic decât era orice altceva cunoscut până atunci – un mijloc de distrugere extrem de eficient. Pentru a ispăși această ‘realizare’ și pentru a-și ușura conștiința, a instituit premiul pentru promovarea păcii».

„Nu vom putea niciodată să știm asta”

Dacă a fost într-adevăr așa, probabil că nu se va afla niciodată. Sven Tägil nota:

Dacă Alfred Nobel a simțit într-adevăr în acest fel, nici noi, nici Einstein, nu putem ști cu siguranță. În orice caz, Alfred Nobel nu a exprimat niciodată astfel de sentimente. Dacă le-a ascuns adânc în sufletul său, nu vom putea niciodată să știm asta.

Ceea ce se știe, însă, e faptul că mulți dintre contemporanii săi nu au privit cu ochi buni averea lui. Scriitorul suedez August Strindberg a fost la fel de „neprietenos” și se pare că ar fi spus sarcastic: „Banii lui Nobel – unii ar spune bani de dinamită”.

„Aparent, vină nu a simțit, iar ispășire nu a căutat”

În cartea despre „cel mai faimos și controversat premiu al lumii”, Peace, They say, jurnalistul american Jay Nordlinger scria:

Putem fi însă siguri că Nobel nu a fost insensibil la «anomalia poziției lui personale», așa cum istoricul Falnes (n. Oscar J. Falnes) a spus: poziția de a fi un maestru al explozibilelor transformat într-unul al păcii.

Aparent, vină nu a simțit, iar ispășire nu a căutat. A fost mândru de invențiile sale, având convingerea că au fost de un mare folos oamenilor și societăților lor, și spunea că «nimic nu există în această lume care să nu poate fi înțeles greșit sau folosit într-un mod greșit».

O moarte, o știre, o dezmințire

Când Ludvig Nobel (27 iulie 1831 – 12 aprilie 1888), fratele mai mare al lui Alfred, a murit la Cannes, la vârsta de 56 de ani, presa franceză a publicat o știre în care anunța moartea lui Alfred Nobel.

În numărul din 15 aprilie 1888, Le Figaro, publicație fondată în 1826, unul dintre ziarele pe care Alfred Nobel le citea regulat, dădea la rubrica Hors Paris, știri din afara Parisului, următorul anunț:

Un om care cu greu ar putea fi considerat un binefăcător al umanității a murit ieri la Cannes. Este Dl. Nobel, inventatorul dinamitei. Dl. Nobel era suedez.

A doua zi, în 16 aprilie 1888, în Le Figaro a publicat un alt anunț:

Dintr-o greșeală, jurnalele au anunțat moartea Domnului Nobel, inventatorul dinamitei.

Este vorba despre fratele său care a decedat în urma unei boli.

Cât despre inventatorul dinamitei, care locuiește la Paris de mult timp, acesta este perfect sănătos și chiar ieri a primit numeroși prieteni speriați de vestea rea transmisă dimineața despre domnul Nobel.

Ultimul testament

La sfârșitul lunii noiembrie 1895, Alfred Nobel a făcut ultima versiune a testamentului său.

El a stablit ca averea lui să fie folosită în crearea unei fundații ce va răsplăti „pe cei care în decursul anului trecut au adus cele mai mari servicii umanității”, în cinci domenii: pace sau diplomație, literatură, chimie, fiziologie sau medicină și fizică.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol