11 iunie 2022, 7:35

Andreas Wolf, despre doctori din Moldova în epoca fanariotă: „Sunt nespus de mulți șarlatani în țara asta”

„Cu o sută de ducați”, și-a cumpărat diploma de la văduva unui medic adevărat, „înlocuise numele răpăsatului cu numele său” și o arăta „cu mândrie și toți îl credeau un adevărat medic”.

Vestit medic la vremea sa, Andreas Wolf s-a născut la 13 octombrie 1741, în Cristian, județul Sibiu. În timpul școlii de la Sibiu, a studiat și muzica, în special pianul, și a învățat limba română.

După finalizarea studiilor, a intrat în învățământ, iar în timpul liber, compunea diferite lucrări muzicale. La 33 de ani, a făcut o schimbare în carieră: a plecat la Viena pentru a studia medicina, iar după aproape patru ani, s-a reîntors în Sibiu cu diploma de doctor în medicină.

Un medic din Transilvania în Moldova

În 1780, recomandat de un alt medic din Transilvania, a mers în Moldova, chemat de domnul Constantin Moruzi, se spune în prezentarea din volumul Călători străini despre Țările române, publicat în 2001, sau de mitropolitul Iacob Stamati, după cum a scris istoricul N. A. Bogdan în monografia din 1919 Societatea Medico-Naturalistă și Muzeul Istorico-Natural din Iași.

În amintirile sale publicate mai târziu, Wolf scria despre Iacob Stamati, pe care l-a îngrijit de altfel o perioadă, că este „patronul său”.

Se pare că Adam Chenot, un alt medic din Transilvania, cel care l-a recomandat pe Wolf domnitorului, nu mai dorea să rămână în Moldova. Nu a putut fi convins în ciuda insistențelor lui Moruzi care ar fi intervenit chiar și pe lângă baronul Samuel von Brukenthal în acest sens.

Considerat primul medic „cu diplomă meritată” în Moldova

Cel dintâi medic în Moldova care „credem că a avut calitatea și diploma sa meritată, pe bază de studii sistematice, se pare a fi fost sasul Andreas Wolf, venit din Transilvania, de unde avusese și prilejul de a învăța ceva românește”, a menționat N. A. Bogdan.

El a fost adus în Moldova de mitropolitul Iacob Stamati, „căruia îi servi ca medic personal”, scria istoricul.

Ajuns în Moldova, medicul Wolf a fost repede apreciat de domnitor după ce a vindecat-o pe una dintre fiicele acestuia.

Nu a rămas însă mult timp acolo – după schimbarea lui Moruzi, pe tronul Moldovei a urcat Alexandru Mavrocordat care și-a adus propriul lui medic.

Ilustrație: B. Hübner după Gottfried Locher, La pharmacie rustique, 1775

O contribuție

Andreas Wolf a fost mai mult decât un medic bun. A avut curiozitatea să descopere societatea din Moldova, să afle despre trecutul și viața de acolo, a cutreierat țara și a cunoscut atât boieri, cât și țărani.

A citit lucrările lui Dimitrie Cantemir și a adunat astfel un bogat material ce se regăsește în cartea lui despre Moldova, Contribuții la o descoperire statistico-istorică a Principatului Moldovei. Lucrarea a fost publicată în 1805, în limba germană, la Sibiu, și oferă informații interesante despre starea politică, economică, socială, inclusiv statistică a Moldovei din timpul în care a fost acolo.

După plecare din Moldova, a revenit la Sibiu și s-a dedicat în special cercetărilor, fiind și membru corespondent al unor prestigioase societăți de științe din Europa.

„O curioasă idee”

Doctorul Wolf „ne dă o curioasă idee despre felul cum se practica medicina la Iași în timpul când el veni aici, de către așa-zișii doftori, ce se aflau pe atunci acolea”, scria N. A. Bogdan.

Despre „organizarea medicală” din Moldova în perioada în care a stat acolo, medicul Wolf a explicat:

Fiecare domn când vine de la Constantinopol își aduce cu sine medicul personal. Dar fiecare dintre aceștia nu vrea să fie doar arhiatros (n. medic personal al domnitorului, în epoca fanariotă) al Curții domnești, ci și protoiatros peste toți ceilalți medici ai orașului. De obicei ei sunt greci de neam și primesc de la domn o leafă lunară de 500, uneori și de 1000 de piaștri.

Sunt inculți, nu știu nici cât un ucenic de farmacie din Germania.

Tabulae sceleti et musculorum corporis humani, 1747, Bernhard Siegfried Albinus

Medicul grec și un discurs în latină

Afirmația și-a susținut-o cu o întâmplare, o poveste amintită și de istoricul N. A. Bogdan.

Solicitat să consulte un copil al domnitorului, în vârstă de șase ani, bolnav „de friguri”, Andreas Wolf a întâlnit acolo un doctor grec, un anume Kosta.

Acesta a fost chemat după ce, doctorul Curții și-a dat seama că nu știe ce să-i prescrie copilului, iar boala amenința viața odraslei domnești. Ca să scape basma curată, doctorul s-a prefăcut bolnav și a cerut să fie adus cât mai repede un alt medic. Așa a ajuns acolo doctorul Kosta care promise „să îndrepte numaidecât pe micul bolnav”, însă boala nu dădea înapoi.

Domnitorul s-a văzut atunci nevoit să apeleze la medicul mitropolitului, după cum a relatat N. A. Bogdan această întâmplare, și astfel, în miez de noapte, doctorul Wolf a ajuns la Curte unde „găsi pe bolnav aproape în agonie” și pe doctorul Kosta convins că acesta va scăpa cu viață.

În loc să consulte odrasla domnească și să-i prescrie un tratament, dr. Kosta s-a apucat să-i țină doctorului Wolf un discurs în latină „ca să-l convingă de ce boală suferea băiatul”. Doctorul Wolf a redat în cartea sa întregul discurs latin și a comentat: „Iar colegii ce-i mai avea acest practician în Iași nu erau cu mult mai pricepuți decât dânsul”.

Diploma și ducații

Explica felul în care se pregăteau așa-numiții medici care au ajuns în acea epocă în Moldova:

Intră ucenici la vreo farmacie sau servitori la vreun medic, ei merg apoi la o Academie italiană, unde învață limba italiană și își copiază rețetele… câștigă încrederea unui dragoman al Porții care îi aduce cu el când ajunge domn. Și în doi sau trei ani au agonisit un capital de șaizeci până la șaptezeci de pungi.

Sunt nespus de mulți șarlatani și impostori în țara asta.

Povestea despre „un astfel de șarlatan” pe care l-a cunoscut. „Cu o sută de ducați”, și-a cumpărat diploma de la văduva unui medic adevărat, „înlocuise numele răpăsatului cu numele său” și o arăta „cu mândrie și toți îl credeau un adevărat medic”. Acest „medic”, a încheiat Wolf, a ajuns apoi arhiatros.

Moartea lui Marie François Xavier Bichat (anatomist francez, 1771 – 1802); în tablou sunt reprezentați medicii francezi Philibert Joseph Roux și Pierre Jean Louis Esparon / Pictură de Louis Hersent

„Nici măcar cunoștințe medicale mediocre”

Pe chirurgi (în sensul de atunci, felcer sau sanitar) îi considera tot niște „impostori”, care nu dețineau „nici măcar cunoștințe medicale mediocre”:

Luxațiile și fracturile sunt mult mai bine tratate de țăranii de aici decât de chirurgi.

„Într-o țară civilizată, ar fi trebuit să li se dea foc”

Cu toate acestea, medicii de atunci erau prețuiți de boierii greci și moldoveni, spunea Andreas Wolf. Relatarea despre organizarea medicală din Moldova, așa cum a văzut-o medicul Wolf, a încheiat-o cu descrierea celor trei farmacii din Iași:

… sunt așa de prost rânduite că, într-o țară civilizată, ar fi trebuit să li se dea foc. Prima aparține orașului și a fost luată în arendă pe câțiva ani de un grec fără carte.

A doua este doar o filială a acesteia, este destul de aproape de locuința domnului și se fălește cu titlul de farmacie a Curții. Un ucenic de farmacie sas lucrează de șapte ani aici. Oricât de priceput și bun ar fi, el nu poate face mare lucru, căci este sub autoritatea unui grec neghiob care vrea tot mereu să-l țină în frâu.

A treia este a unui grec din Chios care de felul lui este rachier.

Dacă ai cutreiera toată țara nu găsești o altă farmacie decât doar în târgul Botoșani. Aceasta însă seamănă mai degrabă a rachierie decât a farmacie. Taxa și-o stabilesc ei, după cheful lor, și vând doctoriile, oricât sunt ele de proaste și de vătămătoare, întotdeauna la prețurile cele mai mari…


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE