Sebastian Papaiani nu a avut niciodată nevoie de introducere. A fost atât de aproape de publicul său, încât cu toții au știut exact cine este și încotro se îndreaptă. Cu el au râs, au plâns și au sperat milioane de oameni, care s-au tranformat apoi într-o mare familie, cea a iubitorilor de film.
Un om, un actor desăvârșit, un tată, un profesionist, un prieten devotat, un exemplu pentru generațiile viitoare asta a fost și va rămâne pentru noi Sebastian Papaiani. Întreaga sa viață, incontesabilele realizări și aportul imens adus lumii cinematografice românești au fost surprinse între coperțile unui volum ce prezintă povestea mult regretatului actor.
Annie Muscă reușește să surprindă lumea artistului de dincolo de platourile de filmare sau de scena teatrului și să ne prezinte cu emoție și acuratețe omul din spatele actorului. Ce rămâne de un artist atunci când luminile ovației se sting? Rămâne emoție pură, trăiri, amintiri și dragoste de oameni.
„De la început până la sfârșit” scrisă de Annie Musca nu este doar o simplă trecere în revistă a realizărilor sau a evenimentelor din viața regretatului Sebastian Papaiani, este bucată ruptă din viața, amintirile și lecțiile pe care acesta le-a primit.
Printre amintirile marilor iubiri din tinerețe, pasiunile sale pentru sport, perioada de studenție sau experiența sa de la Teatrul Sibiu, telenovelele în care a jucat, libertatea strigată la Revoluție, anii grei de după și suferința ultimelor luni de viață veți descoperi un om al cărui entuziam și poftă de a trăi nu s-au stins chiar și după ce acesta a încetat să mai fie printre noi. Pentru că exuberanța și jovialitatea lui Sebastian Papaiani rămân adânc întipărite în imaginarul nostru colectiv.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro, Annie Muscă ne-a vorbit pe larg despre întreaga experiență de a scrie biografia unui artist de talia lui Sebastian Papaiani. Ce implică tot acest proces, cum a primit actorul provocarea și mai ales ce înseamnă să scrii despre alții și nu despre tine, aflați în cele ce urmează.
Editidedimineata.ro: Cum a pornit totul și mai ales cum a primit această provocare Sebastian Papaiani?
Annie Muscă: Cu ani în urmă, după ce publicasem prima mea carte (biografia omului de televiziune Tudor Vornicu) și îmi pregătisem un fel de listă cu personaje-staruri, i-am telefonat actorului Sebastian Papaiani invitându-l să devină erou de poveste, căci de film era deja… Îmi amintesc de naturalețea răspunsului: „Sigur!!! Dar ce ar trebui eu să fac în toată treaba asta? Că nu mă pricep la scris…”
Dar anii au trecut, iar timpurile și politicile editoriale cam „aspre” (mai ales față de biografii) au „aneantizat” cumva proiectul, însă eu nu am eliminat personajul de pe lista scrierilor mele. Întâmplarea a făcut să apară prin 2013-2014, un „complice” care a considerat că unui actor, atât de îndrăgit de publicul cinefil, nu ar trebi să-i lipsească o biografie completă. Este vorba de dl. Emilian Iacob, managerul restaurantului TAJ, prieten devotat al actorului, care, de altfel, a susținut financiar proiectul acesta.
Editidedimineata.ro: Ai reușit să cuprinzi întreaga viață a unui om între două coperți. Cât a durat și cum s-a desfășurat întregul proces?
Annie Muscă: Peste cinci ani am lucrat la această biografie. Iar subtitlul pe care l-am ales spune totul, deși consider că viața unui om este fără limite și poate avea mai multe variante scriitoricești. Primii doi ani au însemnat întâlnirile mele cu actorul, undeva, nu departe de casa lui, într-un spațiu neconvențional, printre ritmuri și arome indiene, unde el se simțea atât de confortabil, „intrându-și în rol”, cum adesea îi plăcea să afirme. După dispariția lui, în septembrie 2016, am început să aștern pe hârtie poveștile depănate la TAJ cu atâta emoție și dorință de întoarcere în alte timpuri. Poate nu întâmplător, unica sa biografie a apărut postum. Întotdeauna mă ruga: „Să nu te grăbești, Annie! Ia-ți timpul de care ai nevoie!”. Acest îndemn înțelept m-a determinat să concep o biografie de care puțini actori ar putea avea parte. Fișe de teatru, o filmografie completă, peste 300 de note de subsol, incursiuni printre portretele pitorești ale rudelor sale, în viața de elev de la Pitești și în cea de student în Capitală, în existența de actor la Sibiu… Toate acestea mi-au luat mii de ore de studiu, transformând cartea despre viața popularului actor într-un document care să fie inclusiv spre folosul studenților la teatru și film. Cred că Sebastian Papaiani s-ar fi redescoperit în scrierea mea. Și aceasta i-ar fi adus o clipă de fericire.
Editidedimineata.ro: Cât de copleșitor poate fi să ai în mâinile tale viața, emoțiile și trăirile unui om? Și cât de copleșitor poate fi ca omul despre care scrii să fie chiar Sebastian Papaiani?
Annie Muscă: Despre această experiență, am scris câte ceva sau mai bine-zis, am dat câteva răspunsuri, în primul capitol al cărții intitulat sugestiv „Ca să scrii o carte despre Papaiani…”. Nu-i voi fura însă, cititorului plăcerea de a descoperi toate aceste lucruri. Cei care vor parcurge biografia actorului vor sesiza, cu siguranță, emoția pe care o răspândea acesta, dacă se vor opri asupra capitolului „Papaiani – o explozie de omenesc, un munte de emoții”.
Este într-adevăr copleșitor să ții în mâini viața, emoțiile și trăirile unui personaj ca Papaiani… Dar vine un timp în care trebuie să transferi totul, inclusiv emoția, către publicul cititor, iar acesta să dea „verdictul”.
Editidedimineata.ro: Știm cu toții că autorul unei cărți biografice trebuie să rămână obiectiv și să nu își pună amprenta asupra parcursului evenimentelor relatate. Însă au fost momente în care ai simțit nevoia să intervii, să schimbi cursul poveștii, să îi iei apărarea în momentele în care a fost nedreptățit?
Annie Muscă: Datoria mea de biograf nu este să mă erijez într-un judecător sau apărător al personajului, ci, mai degrabă, este aceea de a lămuri lectorul asupra unor pasaje din viața acestuia, care pot fi ușor interpretabile în urma apariției lor de multe ori deformate în presă, de exemplu. A păstra acuratețea datelor, confidențialitatea, a avea un simț al depistării adevărului, desprinzându-l chiar din privirea sau din tăcerile interlocutorului tău, toate acestea țin de menirea biografului.
Editidedimineata.ro: Cum te-ai simțit atunci când ai pus ultimul punct? Cu ce rămâne un om care trăiește o astfel de experiență?
Annie Muscă: Rămâne … secătuit pentru o vreme (râde). Nu e simplu să te strecori în inima personajului, în mintea și în memoria acestuia, fără ca el să te simtă ca pe un intrus… Munca de biograf este extenuantă, cu tot ce implică ea. Dar cel care o practică se alege sau rămâne cu ceva în plus față de cititor… Cu poveștile spuse și nescrise, de pildă… Rămâi cu faptul că ai reușit să transformi într-o povestire viața unui actor, că feed-back-urile primite îți demonstrează că emoția ajunge la cititor. Ce vreți mai mult? E ca atunci când ieși de la un film… Dacă ceea ce ai văzut pe marele ecran a reușit să te emoționeze, să te pună pe gânduri, să te scoată din banalul realității, acesta-i un semn bun!
Pentru că publicul trebuie iubit și respectat, emoționat, nu supus unor …experimente.
Editidedimineata.ro: Ce înseamnă să alegi să scrii despre alții și nu despre tine?
Annie Muscă: Înseamnă să uiți de tine pentru o vreme…
