CITIRE

Artista din străvechiul neam Arbore. Blânda și mod...

Artista din străvechiul neam Arbore. Blânda și modesta Nina, cea care s-a găsit pe ea însăşi, căutând măreția

„Urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică.”

Una dintre doamnele artelor frumoase românești, educată, talentată, rafinată, Nina Arbore s-a impus, spunea critica vremii ei, „prin soliditatea meșteșugului și măiestriei, prin poeticitatea viziunii și prin sensibilitate”.

Creațiile ei, picturi în ulei sau acuarele, fresce, mozaicuri, gravuri, și tehnicile multiple folosite în desen au făcut-o să se diferențieze de celelalte lucrări ale colegelor ei, alături de care a pornit la drum, pe drumul artei.

În 1916, Nina Arbore, Cecilia Cuțescu-Storck (căsătorită cu sculptorul Frederic Storck) și Olga Greceanu au fondat, în București, asociația „Femeile pictore și sculptore”. De la început, asociația a beneficiat de susținerea reginelor Elisabeta și Maria. Artistele afiliate acestei asociații au fost cunoscute cu numele de „Generația 16” și supranumite de critici „doamne ale picturii românești” sau „grupul celor trei doamne”, denumire care a inspirat „Grupul celor patru”, o asociația artistică formată de pictorii Nicolae Tonitza, Oscar Han, Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirat.

Autoportret, 1937, ulei pe pânză | Nina Arbore | Colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti

Autoportret, 1937, ulei pe pânză | Nina Arbore | Colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti

Tamara Nina Arbore s-a născut la Tecuci, în 8 ianuarie 1889, fiind cea mai mică dintre copiii Ecaterinei și a lui Zamfir-Ralli Arbore, om de litere.

A făcut parte dintr-o veche familie boierească de origine basarabeană, cu un arbore genealogic ce se duce până în veacul al XV-lea, la Cristea Arbore, pârcălab (conducătorul unui ținut, în perioada medievală) de Neamț.

„Neamul Arbore a dat Moldovei boieri de frunte, printre care figura lui Luca Arbore, sfetnicul de încredere al lui Ştefan cel Mare, […] tatăl ei, basarabeanul Zamfir Arbore, scriitorul şi gazetarul. Nina Arbore este ultima urmaşă a acestor boieri neaoşi şi cu adevărat moldoveni”, scria jurnalistul cultural Petre Comărnescu.

A avut din copilărie mediul necesar pentru a-și forma o educație solidă. Studiile liceale le-a urmat la București, perioadă în care devine tot mai pasionată de artă și, timp de doi ani, a făcut primele studii în pictură în atelierul pictorului Nicolae Vermont.

Oraş, 1934, xilogravură | Nina Arbore | Colecţia Bibliotecii Academiei României

Oraş, 1934, xilogravură | Nina Arbore | Colecţia Bibliotecii Academiei României

A plecat apoi la München unde s-a înscris la Academia de Artă, în clasa profesorului Angelo Jank, specializat ca pictor în scene cu cai și călăreți. Academia de Artă din München a rămas în istorie ca instituția ce a influențat gusturile artistice și estetice, promovând o artă inovatoare. În paralel, a mers și la cursurile susținute de alți profesori, artiști cunoscuți în epocă.

A fost interesată și de gravură, a studiat diferite tehnici de pictură, printre care fresca, și a învățat grafică, în special ilustrația.

Din Germania a mers în Franța, la Paris, pentru a explora „tainele culorilor”. Și unde altundeva ar fi putut să le afle mai bine decât în atelierul lui Henri Matisse, cel pentru care creația era „bucuria de a trăi”. A fost, de altfel, în ultima promoție care a avut privilegiul de a învăța de la faimosul pictor francez. În atelierul lui Matisse s-a perfecționat o altă artistă din România, Milița Petrașcu.

Perioada de la Paris a conturat și influențat pregnant stilul Ninei Arbore, fiind o adeptă a inovațiilor lui Matisse.

După cum a mărturisit Nina Arbore într-un interviu apărut în 1927, a fost și model pentru pictorul francez, portret aflat în colecția comerciantului rus Sergei Shchukin, unul dintre patronii pictorului francez și un bun prieten al acestuia, care a achiziționat numeroase lucrări ale artistului francez.

Artist Nina Arbore | Stânga: Portretul tatălui meu, 1914–1917, ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de bărbat, 1925, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României

Artist Nina Arbore | Stânga: Portretul tatălui meu, 1914–1917, ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de bărbat, 1925, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României

În mijlocul efervescenței lumii artistice de la Parisul începutului de secol XX, Nina Arbore cunoaște, descoperă, încearcă diferite viziuni artistice până își definește propriul stil.

„Demersul creator al artistei se revendică din inovaţiile aduse de simbolism, expresionism şi fovism, pe care le aplică moderat, cerebral unei arte inspirate dintr-o constantă căutare a idealului formal”, scria Gheorghe Vida, în monografia dedicată artistei.

În 1912, la Salonul oficial al Artiștilor în Viață, deschis la București, Nina Arbore și-a făcut debutul cu trei lucrări, Pălăria verde, Portret, Un bătrân. După doi ani, și-a finalizat studiile în Franța și s-a stabilit în București.

Lucrările ei au început să fie prezente în mod constant în diferite galerii și expoziții de grup, în București și în alte orașe din Europa. Genul portretului capătă, la Nina Arbore, originalitate și prospețime. În pictura ei, florile apar constant.

Gheorghe Vida nota că „atitudinea artistei în faţa acestei teme este una contemplativă, păstrând totdeauna interesul pentru subiect, chiar şi atunci când florile par un pretext pentru un exerciţiu cromatic, aidoma lui Matisse”.

Nina Arbore, frescă, 1936–1938, biserica Sf. Împăraţi din Constanţa

Nina Arbore, frescă, 1936–1938, biserica Sf. Împăraţi din Constanţa

Numele ei apare și în jurnalele vremii, unde publică gravuri și desene.

Perioada interbelică este înfloritoare și pentru artele frumoase, unde își fac loc tot mai multe doamne. După zece ani, de la apariția asociației „Femeile pictore și sculptore”, fondate de Nina Arbore, Cecilia Cuțescu-Storck și Olga Greceanu, se înființează „Cercul artistic feminin”.

Numele Nina Arbore rămâne legat și de realizarea unor lucrări în câteva biserici. Ea este autoarea picturii murale de la biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, considerată cea mai valoroasă operă a ei, o frescă ce acoperă peste 2000 de metri pătrați.

Într-o prezentare făcută de artistul și criticul de artă Eduard Andrei, acesta nota că, în Arhivele din Constanța, este păstrat documentul prin care a fost aprobată oferta Ninei Arbore și unde sunt menționate și câteva indicații despre lucrare. Astfel, se spune că „pictura se va executa al fresco (pe proaspăt) pe fond de aur 14 carate. Brâiele de demarcaţie, precum şi hramul de la intrare se vor face din mozaic. Nimburile se vor face în relief, mărginite de un brâu de mozaic şi vor fi aurite cu aur lucios 32 carate. Toată lucrarea se va executa sub supravegherea artistică a arhitectului diriginte, pentru a nu fi discordanţă între arhitectură  şi pictură”.

Nina Arbore alături de pictorii I. Filatief şi Victor Ivanov pe şantierul bisericii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa, 1936. Fotografie din colecţia Tudor Stavilă

Nina Arbore alături de pictorii I. Filatief şi Victor Ivanov pe şantierul bisericii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa, 1936. Fotografie din colecţia Tudor Stavilă

Despre frumusețea acestei lucrări, scria pictorul Tache Soroceanu în Adevărul literar și artistic, în 1937: „O operă de înnoitor, o operă personală […] spontană şi lucidă până în detalii […] Aş putea spune că blânda fiică a lui Zamfir Arbore, aşa de modestă totdeauna, aşteptând o zi a ei, a ajuns la cea mai mare izbândă: s’a găsit pe ea însăşi”.

Ea și Olga Greceanu au susținut și înființarea Sindicatului Artelor Frumoase. Tot împreună au deschis la New York o expoziție, lucrările lor fiind admirate și de Eleanor Roosevelt, soția președintelui american de atunci.

Nina Arbore a realizat și pictura din biserica sfântul Ilie Tesviteanul, din Sinaia.

Artist Nina Arbore | Stânga: Portret de femeie, 1927, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de femeie cu câine, 1932–1928 , ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Artist Nina Arbore | Stânga: Portret de femeie, 1927, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de femeie cu câine, 1932–1928 , ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Artista care avea ca deviză „urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică” nu a putut fi placul comuniștilor.

În perioada de la începutul instaurării comuniste, numele ei s-a dorit șters din galeria artiștilor de valoare. După multe decenii, picturile ei au ieșit din nou la lumină și iubitorii de artă le pot vedea azi la Muzeul Național de Artă al României, la Muzeul Colecțiilor de Artă din București și la Muzeul Municipiului București.

Nina Arbore s-a stins din viață în 7 martie 1942, la București.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.