Site icon Editia de Dimineata

Ați observat-o deseori, dar câți cunoașteți legenda florii Paștelui?

Ați observat primăvara un covor de flori micuțe galbene sau albe care acoperă pământul uniform printre copacii pădurilor de foioase, ai celor de fag și de stejar?

Este vorba despre păștița sau floarea Paștelui (Anemone nemorosa).

Numită popular și găinușe, oiță, păscuță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea Paștelui sau floarea vântului este o plantă perenă care preferă zonele moderat umede, umbroase, împădurite, cu sol moale, usor calcaros, de la deal până la munte, din Europa până America de Nord și Asia.

I se mai spune și floarea-vântului, din limba greacă, cuvântul anemos înseamnă vânt. Denumirea de ”floarea Paștelui” provine de la faptul că nu înflorește mai devreme de 16 martie dar nici mai târziu de 22 aprilie, perioada care corespunde postului Paștelui.

Referitor la apariția ei, în Bucovina circulă o legendă care spune că Păștița a fost fiica unui împărat, care s-a îndrăgostit de un cioban, lucru care l-a mâniat tare pe tatăl fetei.

Furios, împăratul a pus oștenii să îl omoare pe cioban, iar pe fată a trimis-o în pădure, să o mănânce fiarele sălbatice.

Fata s-a rugat să fie transformată în floare și pentru că era în preajma sărbătorilor, s-a transforamt în floarea numită ”floarea Paștilor”.

În trecut, păștița a fost utilizată de medicina populară în tratamentul migrenelor, al durerilor de cap, bronșitei și al bolilor reumatice.

În prezent nu se mai foloseste decât în homeopatie, cu precauție, deoarece are un grad de toxicitate ridicat. Dacă este înghițită accidental poate da stări de greață și vărsături.

Toate plantele din familia Ranunculaceae conțin substanțe toxice care pot provoca tulburări respiratorii și cardiace, iritații ale pielii, contracții musculare, colici, din acest motiv nici animalele nu consumă aceste plante.

 

Exit mobile version