Simptomele depresiei variază foarte mult. De la schimbări naturale ale dispoziției, de la tristețe profundă și evenimente de viață, până la afecțiuni grave resimțite în timpul răului de mare, corpul percepe un ritm instabil, balansându-se și recunoscând că a existat o tulburare sau o otrăvire.
Prin urmare, corpul tău încearcă să se salveze și intră în modul de siguranță. Depresia, spre deosebire de răul de mare, se extinde spre noi zone, forme și surse de suferință și disconfort.
Este urmată de tratamente, de la medicamente până la psihoterapie, scrie publicația poloneză Gazeta Wyborcza.
Așadar, întrebarea care se regăsește permanent în discursul contemporan este: ce tratăm – o disfuncție sau o reacție legitimă la un mediu nefavorabil, un orizont de balansare existent sau o mare agitată de realități sociale?
Tratarea depresiei necesită o abordare mai degrabă holistică, care să rezolve problemele subiacente, cum ar fi trauma, izolarea socială și factorii stilului de viață.
Potrivit lui Grzegorz Sokoł, antropolog cultural, profesor asistent la Universitatea din Varșovia și autorul cărții „Working Through What Is: Depression and the Predicament of Reality in Poland,” pacienții vin la cabinetul psihiatrului și cer medicamente, având propria lor idee despre ce au nevoie.
„Observațiile și interviurile mele arată că acestea pot ajuta foarte mult, mai ales în cazurile mai severe de depresie endogenă. De asemenea, oferă atât pacienților, cât și medicilor senzația că există un instrument care reprezintă răspunsul la problema depresiei specifică vremurilor noastre.
Pentru persoanele care încetează să mai funcționeze, se aplică o intervenție medicamentoasă. Pentru persoanele care funcționează, deși obosesc, este mai justificată întrebarea cât de potrivită este o medicație pe termen lung– iar în acest caz psihiatrii recomandă adesea psihoterapia, a cărei eficacitate relativă, pe termen lung, este confirmată de cercetări”, a adăugat acesta.