CITIRE

„Banchete ori mese comune nu vor fi” – 1 decembrie...

„Banchete ori mese comune nu vor fi” – 1 decembrie 1918 la Alba Iulia

Ultima zi de noiembrie din anul 1918 s-a încheiat în Alba Iulia și împrejurimi cu ploaie, vânt, cer întunecat. A doua zi, cerul deasupra orașului se arăta la fel de cenușiu, dar oamenilor veniți la Alba Iulia din toată Transilvania nu le păsa de vreme. Pentru ei, aveau încredere, tocmai se ivise soarele.

Țărani sau intelectuali au călătorit zile bune pe jos, cu trenul, cu căruțele sau călare, pentru a fi prezenți în Alba Iulia de 1 decembrie. Fluturau steaguri, petreceau, cântau, jucau. Sufletele lor erau încălzite de bucurie. Și speranță.

Înainte însă de adunarea de la 1 decembrie de la Alba Iulia, au avut loc mai multe acțiuni ce au dus la parafarea actului unirii.

„Organizarea Consiliului Național Central s-a făcut la Budapestea, metodologia s-a stabilit la Arad și adoptarea rezoluțiunii s-a făcut la Alba Iulia. Au fost propuse trei orașe: Cluj-Napoca, Sibiu și Alba Iulia. S-a ales Alba Iulia pentru că a avut atunci toate calitățile necesare momentului: era în centrul Transilvaniei, avea căile de comunicație necesare (cale ferată), avea cea mai puternică gardă națională, au fost 3000 de gardiști – era nevoie de a pază bună ca să nu se infiltreze indivizi care să arunce grenade și nu se mai întâmple unirea. Unii au venit de pe front cu armele. Aici au fost depozitele de armament ale imperiului. S-a dat armanent gărzilor naționale, celor care nu au avut. Au dat la Cluj, Brașov, Arad, și tot au rămas vreo 30.000 de puști. Vă dați seama ce cantitate uriașă de armament era în cetate, dar atunci cetatea avea rol de depozit și cazarmă. Apoi, Alba Iulia era un simbol – toți vorbitorii au amintit de Mihai Viteazul și de sacrificiul lui Horia, Cloșca și Crișan. Este orașul cu tradiție, istorie și continuitate. Era în mare majoritate oraș românesc, deși atunci avea doar 12.000 de locuitori. Dar nici Clujul nu avea mai mult de 30 – 40.000 de locuitori”, explică istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, motivul ce a stat la baza alegerii acestui oraș ca loc al Marii Uniri.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Ziarul „Unirea”

„Unirea”, ziar național cotidian, cum scria pe frontispiciu, apărut „duminecă, 1 Decemvrie 1918”, a publicat întregul program al acelei zilei, ce a fost stabilit și respectat întocmai. Unul dintre cele mai importante lucruri a fost asigurarea ordinii. Mai ales că au mers să participe la acel moment istoric, așa cum s-a estimat atunci, peste 100.000 de oameni. În Alba Iulia, a fost organizată Legiunea Română, nume dat după legiunea romană care a stat în vechiul Apulum, ce a asigurat siguranța pentru desfășurarea evenimentului.

Reprezentanții din fiecare comună, veniți cu steaguri și cu o „tablă cu numele ei”, au mers pe traseul porților și au ieșit apoi pe locul rezervat Adunării, „locul de exerciții militare, în apropierea pământului sfințit cu sângele lui Horea și Cloșca.”

Oamenii erau „făcuți atenți să ducă cu sine pâne și alimente”, pentru că, se explică în șapte vorbe scurte și clare, „banchete ori mese comune nu vor fi”. Pentru cei veniți din depărtări, cei de la organizare au „făcut posibil să fie provăvuți cu alimente în restaurantele din loc, iar în parte și la găzduitorii privați”.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
În mulțime | Alba Iulia, 1 decembrie 1918; Sursă foto: Samoilă Mârza

Programul Adunării Naționale a început „la orele 7 dimineța” cu un serviciu divin oficial la biserica ortodoxă și cea greco-catolică. La ora 10, a fost deschiderea Adunării ce a avut loc în sala casinei militare din incinta Cetății. Azi, acolo este Sala Unirii. Au fost prezenți în sală 1228 de delegați și numeroși invitați. Vasile Goldiș a citit textul integral al Rezoluției Adunării Naționale și delegații au fost consultați pentru a-și exprima votul.

Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia a avut la bază principiile democrației, cum ar fi votul „obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani”, drept de reprezentare „în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării” indiferent de originea etnică, categoria socială, profesională, confesională, „desăvârșita libertate de presă”.

În uralele tuturor, Gheorghe Pop de Băsești a anunțat „unirea pe vecie” a Transilvaniei cu România, și au fost aleși reprezentanții Marelui Sfat Național. S-a ieșit apoi în mulțime și „s-a citit poporului rezoluția Constituantei”. După ce s-a încheiat tot programul, mulțimea a pornit spre casele lor, fiecare cu ce a avut și putut, pe jos, cu căruța, cu trenul.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Delegația care a înmânat regelui Ferdinand, la București, actul Unirii | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

După câteva zile, în 12 decembrie, regele Ferdinand I a primit delegația ce i-a înmânat actul Unirii redactat pe pergament. Iuliu Hossu, unul dintre delegații ardeleni, a povestit: „A doua zi la București ne-a așteptat noul guvern. Ni s-au spus vorbe pentru istorie: sunteți așteptați să sosiți de o mie de ani!”

Este un moment potrivit pentru a face o plimbare prin trecut și a întâlni o mică parte dintre acei oameni care au făcut posibilă Unirea Transilvaniei cu România.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Ștefan Cicio Pop | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Ștefan Cicio Pop. Jurist, cu studii la Budapesta și Viena, memorandist (în 1894 a fost avocat al memorandiștilor în procesul cu autoritățile maghiare), om politic, Ștefan Cicio Pop (1864 – 1935) s-a implicat activ în realizarea Marii Uniri din 1918.

Două articole ce nu au fost pe placul politicii austro-ungare și pe care le-a publicat într-un ziar i-au adus o condamnare de trei luni de închisoare și o amendă. După Unire, a avut mai multe funcții în stat.

În locuința lui din Arad, s-a întrunit Consiliul Național Român Central și s-a stabilit convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Dr. avocat Aurel Vlad, la tribună în Alba Iulia, în timp ce rostea un discurs | 1 decembrie 1918; Sursă foto: Samoilă Mârza

Aurel Vlad. Nepot al istoricului Gheorghe Barițiu, întemeietorul presei românești din Transilvania, Aurel Vlad a fost avocat, om politic și un promotor al Unirii din 1918.

După Unire, a fost ministru. În mai 1950, a fost arestat de Securitate și „internat” la Închisoarea Sighetu Marmației, timp de 24 de luni. A murit în 2 iulie 1953; după o lună de la moarte, sentința de condamnare la închisoare i-a fost majorată cu 60 de luni.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Vasile Goldiș, alături de colegul și prietenul lui Ion Suciu, tot din Arad, doctor în drept | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Vasile Goldiș. Născut în 1862 într-o așezare din județul Arad, care îi poartă numele, Vasile Goldiș a făcut studii de litere și filozofie la Universitatea din Budapesta, apoi la cea din Viena. La finalul universității, a obținut diploma de profesor în istorie și limba latină.

El a redactat la 12 octombrie 1918, Declarația prin care se cerea dreptul la autodeterminare pentru românii ardeleni și care a fost citită apoi în Parlamentul de la Budapesta. Împreună cu Ioan Suciu și Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș s-a ocupat de organizarea  Adunării Naționale de la Alba Iulia și a redactat cuvântarea și Rezoluția Unirii (alături de Iuliu Maniu) pe care le-a citit apoi în fața delegaților.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Stânga: Ultima pagină din discursul lui Vasile Goldiș, de la Alba Iulia; Dreapta: Credențional Vasile Goldiș | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Manuscrisul original al cuvântării se află în patrimoniul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

Iuliu Maniu. A rămas în istorie și în special pentru oameni din Transilvania ca un remarcabil om politic și ca o persoană onestă, cu principii profund democratice. După studii de drept la Cluj-Napoca, Budapesta și Viena, a revenit în Transilvania și s-a stabilit la Blaj.

A susținut activ interesele românilor din Transilvania. La Alba Iulia, la prezentarea Rezoluției, a spus: „Rog onorata Adunare Națională să primească proiectul nostru de Rezoluție, pentru a întemeia pe veci România unitară și mare și de a se înstăpâni pentru totdeauna o adevărată democrație și deplină dreptate socială”.

După Unire, a ocupat mai multe funcții publice. La capătul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a văzut nevoit să lupte din nou pentru apărarea democrației, în timp ce țara era amenințată de creșterea influenței comuniste.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Iuliu Maniu | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

A fost unul dintre cei mai înverșunați protestari după ce alegerile din 1946 au fost fraudate de către comuniști.

La aproape 75 de ani, a fost arestat și condamnat la temniţă grea pe viaţă pentru „înaltă trădare şi spionaj în favoarea anglo-americanilor”. A fost întemnițat la penitenciarul Galați, apoi transferat în 1951 la Sighet. După un an și jumătate, a murit și aruncat într-o groapă. Nici până astăzi nu au putut fi identificate rămășițele lui trupești.

 

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Gheorghe Pop de Băsești | Sursă foto: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Gheorghe Pop de Băsești. În memoria istoriei, Gheorghe Pop de Băsești a rămas patriotul și luptătorul pentru drepturile românilor din Transilvania. Născut în Sălaj, a trăit pentru a-și vedea visul împlinit, cel al ieșirii Transilvaniei de sub Imperiul austro-ungar.

În 1918, împlinise 83 de ani. Deși era bolnav și bătrân, a îndrăznit să se urce în tren și să meargă la Alba Iulia. Se spune că cineva l-a întrebat cum de a avut avut curajul să facă o călătorie atât de dificilă pentru vârsta lui. El a răspuns: „Cum să n-o fac nepoate când aștept ziua asta de optzeci de ani? Am venit, chiar și dacă această cale m-ar costa viața. Căci de acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic și eu ca dreptul Simion din Scriptură: «Acum, slobozește, Doamne, pe robul tău în pace»”, scrie Ioan Georgescu despre Gheorghe Pop de Băsești, citat în lucrarea Zece personalități ale Unirii.

Diplomat, nobil, cu respect, Iuliu Maniu i-a făcut invitația să prezideze lucrările adunării de la Alba Iulia. Gheorghe Pop de Băsești a rostit în fața delegaților o scurtă și emoționantă cuvântare și a încheiat: „Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre viitoare. Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!”

A murit după trei luni de la marele eveniment pe care l-a așteptat o viață.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Episcopul Iuliu Hossu în timp ce a citit mulțimii textul rezoluției. În imagine, cu șal, se află episcopul Miron Cristea. | Alba Iulia, 1 decembrie 1918; Sursă foto: Samoilă Mârza

Iuliu Hossu. A mers pe urmele tatălui său, care a fost preot, și a urmat studii de filozofie și teologie. În Primul Război Mondial, Iuliu Hossu a fost preot militar în spitale.

La 1 decembrie 1918, a fost prezent la Alba Iulia și, cu el au rămas de atunci două imagini făcute de fotograful Samoilă Mârza. Despre acea zi, a povestit mai târziu: „Afară, cât era întinsul, sta poporul românesc, peste o sută de mii, așteptând vestea mare. Îi spun lui Miron Cristea, episcopul Caransebeșului: «La ce zăbovim aici? Hai în mijlocul poporului să-i dăm buna vestire.» «Că bine spui frăția ta!», a fost răspunsul.”

După instaurarea regimului comunist, a fost arestat prima dată în 1948 și scos din scaunul episcopal – a fost ultimul episcop greco-catolic în activitate. În 1950 a fost închis la Sighet. După eliberarea din închisoare, a avut domiciliu obligatoriu la mănăstirea Căldărușani. A murit în 1970 și este înmormântat la Cimitirul Bellu catolic din București.

Miron Cristea. A fost licențiat în litere și filosofie la Universitatea din Budapesta și s-a călugărit la vârsta de 34 de ani. A avansat în ierarhia bisericească și a ajuns episcop al Caransebeșului.

A fost prezent la Alba Iulia unde a citit mulțimii textul rezoluției. În 1925, a devenit primul patriarh al Bisericii ortodoxe Române.

O perioadă s-a implicat în proiecte pentru învățământul teologic și a susținut apariția publicațiilor religioase, apoi a revenit în politică în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri. Despre acest moment, Iuliu Maniu spunea: „Să nu se compromită nici el și nici biserica pe care o conduce într-o operă de trădare a angajamentelor de la Alba Iulia și de suprimare a intereselor publice”.

A murit în 1939, la 70 de ani.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Alba Iulia, 1 decembrie 1918; Sursă foto: Samoilă Mârza

„Fotograful Unirii”, Samoilă Mârza. Singurele imagini care ne-au rămas de la evenimentul ce a avut loc la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918 au fost surprinse de „fotograful ambulant amator”, cum se prezenta, Samoilă Mârza.

Născut în Galtiu, o localitate aflată la aproximativ 11 kilometri de Alba Iulia, în 1918 avea 32 de ani. Trimis pe front din 1914, în Primul Război Mondial, spre sfârșitului lui 1918 ajunge în Viena. De acolo a plecat cu trenul spre Transilvania unde, a povestit el, a ajuns în satul natal cu patru zile înainte de 1 decembrie.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Săteni din Galtiu, Alba, prinși în horă; Sursă foto: Samoilă Mârza

El a realizat atunci trei imagini cu săteni din Galtiu îmbrăcați în costume naționale și care țineau pancarta pe care au scris „Trăiască unirea și România Mare”. În Alba Iulia, a mai făcut alte cinci poze cu mulțimea, deoarece în sala casinei militare, acum Sala Unirii, unde s-a votat Rezoluția Unirii nu a avut acces.

Samoilă Mârza a murit cu un an înainte de celebrarea celor 50 de ani de la Unire.

Unire Alba Iulia 1 decembrie 1918
Ion Arion | 1 decembrie 1918; Sursă foto: Samoilă Mârza

Eroul martir Ion Arion. Puține lucruri se știu despre viața acestui tânăr numit Ion Arion. Era din localitatea Iara, Cluj, și a pornit cu trenul spre Alba Iulia. Purta un steag pe care îl legăna în vânt cu mândrie. Așa a făcut și când a ajuns în gara din Teiuș, moment în care a fost împușcat și ucis pe loc. A fost numit martir al Unirii. O fotografie făcută de Samoilă Mârză îl arată pe stegar, pe catafalc. Mormântul lui se află în Cimitirul Maieri din Alba Iulia.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.