27 septembrie 2021, 7:54

Biserica Golia văzută de Paul de Alep, în secolul al XVII-lea: „Are cruci mărețe pe care aurul le face să scânteieze mai mult decât soarele”

„Jilțul domnului nu este gata; nici lespezile de marmură albă nu sunt gata; acestea au fost aduse de la Marmara. […] Cât despre colonete și despre ancadramentul ușilor, se lucra la cioplirea și la șlefuirea lor; cât de rău îmi pare că nu le-am văzut gata!”

La începutul anului 1653, când în Moldova domnea Vasile Lupu, a ajuns la Iași suita patriarhului Antiohiei, Macarie al III-lea, din care făcea parte și clericul, călătorul și cronicarul Paul de Alep, atunci în vârstă de aproape 26 de ani. În timpul călătoriei, acesta a ținut un jurnal, publicat ulterior în limba arabă, apoi tradus și în alte limbi. Prima versiune în limba română a apărut în 1900, cu titlul Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei.

În volumul Călători străini din 1976, în care apar fragmente din jurnalul acestuia, cu plecarea din Constantinopol spre Dobrogea și apoi Moldova, traducerea a fost făcută după o versiune în limba franceză și are ca titlul Călătoria lui Paul de Alep. Relatarea despre Iași începea astfel:

Am intrat în orașul Iași, care este orașul de scaun al Moldovei, marți seara, 25 ianuarie. Toate mănăstirile și toate bisericile au tras clopotele, făcând un mare vuiet.

„Cea mai veche descriere detaliată a bisericii Golia”

Între însemnările bogate lăsate de Paul de Alep, se găsește și o prezentare a bisericii Golia, de altfel „cea mai veche descriere detaliată” a acestei ctitorii domnești, cum a menționat istoricul Sorin Iftimi în studiul Mănăstirea Golia din Iaşi – o privire retrospectivă.

Denumirea Golia vine de la marele logofăt al Moldovei Ioan Golăi (Golia) care, în jurul anului 1550, a ctitorit o „bisericuce de piatră” pe locul unde a existat o biserică de lemn. Familia logofătului a înzestrat bisericucea „cu odoare și cărți prețioase”. Considerat trădător de către Iancu Sasul, domnitorul de atunci al Moldovei, boierul Golea a fost decapitat.

Biserica Golia despre care a povestit Paul de Alep a fost reconstruită de domnitorul Vasile Lupu, între anii 1650–1653, cum scria Miron Costin în Letopisețul lui:

Și într-acești ani au zidit Vasilie vodă și lăudate mănăstiri, aice în orașul (I)Eșilor, întâi supt numele a trei sfinți învățători ai bisericii […] mai pe urmă mănăstirea, a doa mănăstire, a Golăi, cu făptură, cum se vede, peste toate mănăstirile aici în țară mai iscusită.

Logofătul Golia (1572–1580) și soția lui Ana, ctitorii bisericii „Înălţarea Domnului” – Golia (c. 1564/1575 | Sursa: Sorin Iftimi, Mănăstirea Golia din Iaşi – o privire retrospectivă

„Reconstruit, la proporţii mai mari şi cu un fast remarcabil din… recunoştinţă”

Motivul reconstruirii, nota istoricul Sorin Iftimi, a fost «recunoștința»: „Fapt paradoxal, dispariţia fizică a bisericii logofătului Golia se datorează unui «bine» săvârşit de acest lăcaş. Este vorba despre miraculoasa vindecare a lui Ştefăniţă, fiului voievodului, de către vestita icoană a Maicii Domnului, aflată în biserica Golia”:

…nu credem că, pe la 1650, biserica lui Ioan Golia era în stare de ruină, că avea nevoie de reparaţii capitale, aşa cum s-a mai spus. Vechiul lăcaş a fost demantelat şi reconstruit, la proporţii mai mari şi cu un fast remarcabil din… recunoştinţă pentru binefacerile icoanei Maicii Domnului.

Paul de Alep menționa că mănăstirea „aparține doamnei, soția domnului” – este vorba de Ecaterina Cercheza, a doua soție a domnitorului moldovean, cu care acesta s-a căsătorit în 1639, după moartea primei lui soții. El a notat:

De departe este foarte frumoasă. Turlele, care sunt foarte înalte, sunt acoperite cu tablă albă care strălucește ca argintul, mai ales la soare. Crucile de deasupra sunt uriașe și foarte frumoase; ele strălucesc puternic datorită aurului cu care sunt acoperite. Sunt mai înalte decât două staturi de om.

A fost cea mai mare biserică din Moldova

Cronicarul străin a descris biserica, impresionat de grandoarea ei, după ce văzuse în Moldova și Țara Românească, până la Moscova, multe mănăstiri și biserici mari.

Din prezentarea făcută de arhidiaconul Paul de Alep reiese faptul surprinzător, cum a remarcat Sorin Iftimi, că „nici în forma inițială a bisericii nu exista o unitate de stil”:

Este foarte înaltă pe dinafară și pe dinăuntru, este toată din blocuri de piatră fățuită.

[…]

Cât privește stilul, este acela al unei clădiri din blocuri de piatră fățuită. Nimeni în lume n-a izbutit atât de bine în arta de a clădi biserici și mănăstiri din blocuri de piatră fățuită și sculptată ca voievodul Vasile, căci pentru construcțiile mănăstirilor sale și pentru această mănăstire a adus meșteri învățați din Polonia.

[…]

Biserica este lungă, „catolică”, alcătuită dintr-o singură navă…

[…]

Deasupra naosului este o cupolă foarte înaltă și mare, deasupra căreia mai este o alta de o înălțime neobișnuită.

[…]

Altarul este foarte înalt, cu trei ferestre lungi, strâmte, deasupra cărora sunt arcade rotunde. Deasupra altarului este o turlă foarte frumoasă, […] și o cupolă minunată. […] Tot acoperișul este de tablă strălucitoare. Te urci pe trepte în spirală pentru a ajunge la cea de a patra turlă de deasupra locului unde stau femeile; acolo este camera orologiilor. Are cruci mari și mărețe (!), ce nu au asemănare cu crucile din celelalte țări și pe care aurul le face să scânteieze mai mult decât soarele; sunt cinci la număr.

La vremea respectivă, Golia a fost cea mai mare biserică ridicată până atunci în Moldova, având, cum a notat Sorin Iftimi, „39,5 metri lungime şi 13 metri lăţimea maximă, în dreptul absidelor naosului”.


„Rămâi în admirație față de măreția și măiestria construirii celor două cupole principale ale monumentului, în fundul cărora domină în frescă bustul pantocratorului”, a scris istoricul Orest Tafrali, într-un articol din 1936.


Ctitorul Vasile Lupu, portret pe spătarul jilţului din biserica Golia | Doamna Ecaterina Cercheza, portret de pe spătarul jilţului aflat în naosul Goliei, secolul al XVIII-lea | Sursă: Sorin Iftimi, Mănăstirea Golia din Iaşi – o privire retrospectivă

„Lucrate cu o artă minunată”

Paul de Alep a amintit și de jilțurile „lucrate cu o artă minunată, făcute din chiparos, lucrate la strung și sculptate ca o dantelă”, comandate și aduse de la Constantinopol, și preciza că „încă se lucra” la aranjarea bisericii:

Jilțul domnului nu este gata; nici lespezile de marmură albă nu sunt gata; acestea au fost aduse de la Marmara.

Nava mare este în întregime din marmură albă; ceea ce uimeşte pe privitor este că fiecare lespede este de două sau trei ori mai mare ca acelea puse la mormintele europenilor din Alep; lespezile sunt mai subţiri.

[…]

Cât despre colonete și despre ancadramentul ușilor, se lucra la cioplirea și la șlefuirea lor; cât de rău îmi pare că nu le-am văzut gata! Și ce de grijă și ce de greutăți au avut de biruit ca să le aducă de la Galați, în care trase de boi, pe drumuri înguste și grele!

Despre pictor spunea că „n-am întâlnit încă un talent ca al său, căci lucrările sale sunt mai frumoase și mai artistice decât cele cretane” și nota ceea ce auzise: „Se spune că pictorul a încasat trei mii cinci sute de piaștri”.

„Este foarte înaltă pe dinafară și pe dinăuntru, este toată din blocuri de piatră fățuită.” (Paul de Alep) | Biserica Golia, 1904, Sursa: Album general al României, Alex. Antoniu

Icoana Maicii Domnului și vindecarea lui Ștefăniță

De la Paul de Alep a rămas și însemnarea despre vindecarea lui Ștefăniță, unul dintre fiii lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cercheza:

Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o operă de artă; în jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale acatistului; mâinile și brațele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna a cheltuit mult în cinstea icoanei, căci fiul ei, voievodul Ștefan, căzând bolnav de o boală grea, a fost adus înaintea acestei icoane și pe dată s-a vindecat. În cinstea acestei icoane arde neîncetat o candelă de argint aurit.

„Cum nu se mai află alta nici în Moldova, nici aiurea”

Despre clopotnița mănăstirii, Turnul Goliei, un turn masiv, cu ziduri groase și o înălțime de 29,5 metri, ridicat în vremea lui Vasile Lupu, când a fost zidită și biserica, Paul de Alep a scris:

…ne-am urcat în clopotnița măreață și veche, cum nu se mai află alta nici în Moldova, nici aiurea, mai înaltă, mai largă și mai mare; este foarte înaltă și trainică.

„Are trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc.” (Petru I al Rusiei despre biserica Golia) | Imagine: Portret al țarului, lucrare atribuită pictorului francez Jean-Marc Nattier / Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg, Rusia

Petru I despre biserica Golia

În 1711, țarul Petru I (Petru cel Mare) al Rusiei a vizitat orașul și a fost uimit de măreția bisericii Golia, despre care a comentat că „are trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc”.

Mormântul lui Potemkin

După cum scria istoricul Orest Tafrali, în 1936, la biserica Golia s-a aflat și mormântul generalului rus Grigori Potiomkin (Potemkin) și a menționat: „Din nefericire cercetători lacomi de acum patruzeci de ani au săpat acest mormânt, au luat obiectele de aur ce se găseau și au înstrăinat piatra de marmoră cu epitaful ei interesant”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.