CITIRE

Blânzi, superstițioși, înzestrați cu „o deșteptăci...

Blânzi, superstițioși, înzestrați cu „o deșteptăciune firească”. Cum se distrau boierii români pe la 1820

„Bucureștii sunt foarte întinși căci cuprind multe grădini și piețe care se numesc maidane. Cred că sunt paisprezece până la cincisprezece mii de case și o sută de mii de locuitori. Orașul nu are nici o clădire vrednică de luare aminte. Sunt câteva case de boieri destul de frumoase și clădite de curând, mai ales pe strada numită Podul Mogoșoaiei. Sunt, zice-se, atâtea biserici câte zile are anul. Nu știu dacă este adevărat, dar sunt multe. Apoi <sunt> biserici catolice, protestante, calvine și sinagogi. De altfel, în aceste provincii este o toleranță care poate sluji de exemplu multor altor țări care se socotesc civilizate. Orașul fiind așezat într-o adâncitură și clădit peste mlaștină, aerul este foarte nesănătos. Mai ales vara când plouă, din șanțurile săpate sub grinzi ies emanații cum nu se poate mai diferite. De aceea frigurile sunt ca și endemice. În 1812, ciuma a ucis douăzeci și patru de mii de locuitori”, nota F. G. Laurençon în lucrarea Nouvelles observations sur la Valachie, sur ses productions, son commerce, les moeurs et les coutumes des habitants et sur son gouvernement, suivies d’un précis historique des événements qui se sont passés dans cette province en 1821, lors de la révolte de Théodore et de l’invasion du prince Ipsilanti, par un témoin oculaire, scrisă în timpul celor 12 ani pe care i-a petrecut în București.

Francezul a ajuns în Țara Românească după ce și-a finalizat în țara natală studiile de literatură și filozofie. La București, a predat limbile latină și franceză la un gimnaziu, iar în 1820, F. G. Laurençon și un elvețian au organizat o școală franceză. Era o școală particulară cu predare în patru limbi: latină, franceză, germană și italiană.

Cartea lui Laurençon despre Țara Românească a fost redactată, cum a mărturisit autorul, în limba română, limbă pe care a învățat-o în perioada șederii la București. Prima ediție a fost publicată la Paris în 1822.

Iată câteva observații pe care profesorul francez le-a notat despre Țara Românească și oamenii ei din perioada în care a trăit printre aceștia.

Oameni în port specific din Țara Românească, în timp de iarnă | Desen de Michel Bouquet, 1841 | Sursa: Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi via Wikipedia, domeniu public

Oameni în port specific din Țara Românească, în timp de iarnă | Desen de Michel Bouquet, 1841 | Sursa: Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi via Wikipedia, domeniu public

Despre firea superstițioasă a românilor

„Românul este nespus de superstițios. Crede în strigoi, în vedenii și sunt multe femei bătrâne care o fac pe vrăjitoarele, n-aș zice că numai la oamenii de la țară, ci și în orașe, la boierii de rangul întâi. Să ne aducem aminte că romanii aveau o mare venerație pentru vrăjitoarele din Tesalia și pentru cele din Dacia.”

Despre justiție

„Primul tribunal este divanul sau sfatul domnului, care se afla sub președinția lui directă și care hotărăște în toate cauzele în ultima instanță. Apoi vine tribunalul de șapte, cel de nouă (după câte pot să-mi amintesc) și acela al străinilor. Fiecare dintre ele este prezidat de un vornic sau mare judecător. Ar trebui să urmeze codul lui Iustinian; dar fiecare domn interpretează legile după bunul său plac. Astfel este lesne de văzut care poate fi urmarea justiției.”

„Există un tribunal criminal care își ține ședințele chiar în închisoarea din București. Caznele cele mai obișnuite sunt țintuirea la stâlp, tăiatul mâinilor și urechilor. Unii criminali sunt condamnați la ocnă, pentru un număr de ani sau pe viață.”

Oameni în costume specifice din Țara Românească| Desen de Michel Bouquet, 1841 | Sursa: Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi via Wikipedia, domeniu public

Oameni în costume specifice din Țara Românească| Desen de Michel Bouquet, 1841 | Sursa: Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi via Wikipedia, domeniu public

Despre firea poporului român

„Românii sunt îndeobște un popor blând și puțin aplecat spre rele. Au multă deșteptăciune firească și auzi adesea copii improvizând pe faimosul lor refren Frunză verde de măslin, cântece care nu sunt lipsite de idei vesele și spirituale.”

Despre cler

„Este greu să găsești în Europa un cler mai neștiutor, mai superstițios, mai dedat desfrâului decât cel din Țara Românească. Întâlnirile lor obișnuite, după slujba bisericească sunt la cârciumi și în locurile de perdiție. Demnul și respectabilul mitropolit Igantie, care din nefericire pentru această țară, n-a ocupat scaunul arhiepiscopal decât doi ani, a vrut să curme aceste abuzuri înființând la București un seminar. Împrejurările l-au silit să plece în 1812 și planul lui n-a fost urmat (notă: Mitropolitul Igantie a fost numit în Țara Românească în 1810 de ruși, dar în 1812 a mers la Pisa, Italia).

Oameni din Țara Românească făcând țuică de prune, 1860 | Sursa: "Illustrated Travels: a record of discovery, geography, and adventure" via Wikipedia, domeniu public

Oameni din Țara Românească făcând țuică de prune, 1860 | Sursa: „Illustrated Travels: a record of discovery, geography, and adventure” via Wikipedia, domeniu public

Despre țărani

„Tăranilor români le place foarte mult jocul mai presus de toate, rachiul de prune de care fac mare abuz. Servitutea în care se află și asupririle exercitate asupra lor i-au făcut șireți și fățarnici. Este vina cârmuirii și nu a lor. Încolo sunt molatici și foarte leneși. Hrana le este foarte simplă: mălai fiert în apă cu puțină sare pe care îl numesc mălai sau mămăligă și brânză; iată mâncarea lor obișnuită. Mănâncă rar carne. Tinerii care învață vreo meserie la orașe, ca aceea de blănar, tâmplar și altele, ajung lucrători buni. Fiind sobri, învățați cu oboseala, cu căldura și cu frigul, ar putea ajunge soldați foarte buni.”

Despre boieri și boieroaice

„Boierii afișează un mare lux în ceea ce privește trăsurile, îmbrăcămintea și cheltuiesc mult pentru casele lor.”

„Se spune că boieroaicele române sunt cam cochete și dornice de aventuri; este o simplă bârfă. Este adevărat că te-ar uimi cheltuielile pentru îmbrăcăminte și luxul lor care desigur întrece în mai multe privințe pe acela al doamnelor din primele capitale (ale Europei); căci diamantele și rochiile din cașmir adevărat sunt podoaba lor obișnuită. Moda de la Paris este urmată cu stricteță și croitoresele străine nu duc lipsă de lucru.”

Mahalaua Radu Vodă, 1830, acuarelă, autor necunoscut | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Mahalaua Radu Vodă, 1830, acuarelă, autor necunoscut | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Despre distracțiile boierești

„Marea plăcere a boierilor și a cucoanelor este să se plimbe cu caleașca, de dimineața până seara, pe străzile Bucureștilor. Mai cu moț este să te duci după siestă la Herăstrău, baltă aflată la o jumătate de leghe de oraș. Nu găsești acolo decât un chioșc și nici un copac. La modă este totuși să te duci să respiri praf sau să mergi să scuipi în baltă ca să faci cercuri. Nu-ți vine să crezi dar așa se întâmplă.”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. DanieL

    19 noiembrie

    Daca inlocuiesti calesti cu Mercedes si boieri cu parveniti de la stat sau Gigi Becali … parca descrie situatia actuala

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.