Boboteaza, a doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an

Marina Constantinoiu

3 ani ago

A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creștină, dar care iese în evidență numai prin referirea constantă la păgânismul perioadei din care face parte, scrie Antoaneta Olteanu în ”Calendarele poporului român” (Paideia, 2000), citată de Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR) în pagina sa de Facebook.

Lustrația prin apă

Reprezintă și ea momentul încheierii sărbătorilor de iarnă (aici poate fi încadrată și petrecerea rituală a Iordanului), mai bine zis, lustrația prin apă, purificarea generală ce urmează în urma alungării tuturor forțelor ostile, malefice, care și-au făcut de cap în perioada sărbătorilor de iarnă.

De aceea, se spune, acesta este momentul când dispar de pe fața pământului (temporar, evident), diavolii, strigoii, asociați uneori cu dezlănțuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidă către celălalt anotimp, scrie autoarea citată de MȚR.

Boboteaza și Sântionul, zile cu puternice valențe magice

Grefate pe sărbători precreștine, Boboteaza şi Sântionul sunt zile cu puternice valenţe magice, în care se colindă, se fac farmece, se descântă, se află ursitul, se fac prorociri asupra vremii şi rodului noului an, scrie și iuliagorneanu.ro. Bătrânii spun că Boboteaza este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă. E o vreme a cerurilor deschise, când animalele grăiesc la miezul nopții despre comori ascunse iar semnele de noroc și belșug sunt văzute de cei inițiați, notează autoarea.

Boboteaza este ziua în care, potrivit mito-filozofiei populare, s-a făcut lumea. În satele noastre, ritualurile s-au amestecat. Creștinismul a biruit în lege iar obiceiurile pământului au dăinuit în fapte: „La Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, pân-ce să dee Dumnedzău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de agiun, doi coconi ai casî, o bărbatu’ casî dacă nu-s coconi, apoi cu colacu’ în mână și cu lumina aprinsă înconjura casa de trii ori șî strâga: Kir Alexa, Doamne, / Grâu de primăvara / Șî-n pod șî-n cămară”. (Graiul Maramureșului, 1925), mai scrie Iulia Gorneanu.

Miniatură cu „Botezul Domnului” din manuscrisul „Stihos adecă viers”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1842-1850 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român

Lupii

Își fac simțită prezența binefăcătoare lupii (care numai până la Bobotează pot să facă rău oamenilor), apărând de astă dată ca instrumente punitive divine, îndreptate împotriva demonilor sau a oamenilor, scrie Antoaneta Olteanu, citată de MȚR. Într-un fel, putem spune că intrăm neoficial în noul sezon al Lupului, a cărui prezență se va face în curând simțită din ce în ce mai pregnant, în timpul Filipilor de iarnă.

Valențele purificatoare ale apei sfințite în această zi se extind și asupra gospodăriei: apa de râu, agheasma etc. poate alunga moroii, puricii, șerpii, lupii, bolile, dar poate stimula recoltele. În această zi, ca și în celelalte sărbători mari ale calendarului popular, sunt concentrate la scară mică toate aspectele semnificative ale vieții țăranului, în care cuvintele-cheie erau a stimula și a proteja.

Iordănitul

Iordănitul reprezintă varianta instituționalizată a acestor practici de propițiere, care nu se limitează doar la un simplu colind adresat celor ce poartă numele sfântului, ci tututor membrilor comunității, care primesc astfel partea cuvenită de protecție sau de binecuvântare.

Un alt aspect important al acestei sărbători, bazat pe aceeași imagine, de hotar, graniță temporală între două anotimpuri (a se vedea, din nou, momentul intitulat „deschiderea cerurilor“), este susținut de numeroase credințe populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazează tocmai pe existența acestui moment de cotitură, pe întoarcerea către anotimpul călduros.

Ardeasca

În acest sens trebuie interpretat și obiceiul Ardeasca – parte componentă a unor ritualuri magice de „susținere“ a soarelui pe drumul spre vară (așa cum se regăsesc, în număr mult mai mare, în ceremonialul Lăsatului de Sec), potrivit MȚR.

În Apuseni, dar și unele zone din Bucovina, tinerii organizează jocul numit Boboteaza/ Ardeasca. Spre seară, merg cu tăciuni aprinși pe un deal, fac „Focul de Bobotează”, joacă în jurul lui iar când flăcările se domolesc, sar peste el pentru a-și purifica sufletul și trupul, scrie Iulia Gorneanu.

Ciuralexa/ Chiraleisa/ Kira Leisa

Tot astăzi, fetele de măritat vrăjesc focul din vatră printr-un descântec de dragoste care începe așa: „Cum sar scânteile din jăratic, așa să scânteie și inima lui; eu nu întețesc focul, eu întețesc inima lui…” Focul este simbolul energiei vitale, al inimii, al soarelui, al puterii de zămislire. Este simbolul sacru al vetrei casei, purtător al luminii spirituale, flacără a vieţii.

În Ardeal se practică un ritual agrar de stimulare a recoltei numit Ciuralexa/ Chiraleisa/ Kira Leisa (denumirile provin din grecescul Kyrie Eleison – Doamne Miluiește). Într-un ceremonial împlinit de copii și desfășurat pe ulițele satelor, se înconjoară casele, în cercuri mari, solare, apoi se stropesc grădinile și livezile. Apa însuflețește, purifică şi fertilizează. Apare din razele Lunii și din lacrimile Zeiţei Zorilor, spală păcatele moștenite de la strămoși şi generează renașterea.

Preotul cu botezul

Gesturi de magie populară venite din străvechime avem și a la venirea preotului cu Botezul. Sub scaunul pe care se așează preotul se pun boabe de porumb – „ca să stea cloștile pe ouă” – și busuioc – “ca să vină pețitorii”-. Cea mai bătrână femeie din casă prinde un fuior de cânepă la cruce. Se spune că Maica Domnului împletește din el un năvod, cu care prinde sufletele morților din Iad și le ridică în Rai. Fetele de măritat pun un fir de busuioc sub pernă ca să-și viseze ursitul. În unele zone, firul de busuioc se așează pe pragul casei. Dacă a doua zi busuiocul e „argintat”, e semn că ursitul va fi bogat, potrivit iuliagorneanu.ro.

De Bobotează se aprinde focul viu. Se afumă oamenii, casele, grajdurile, grădinile și livezile, pentru alungarea duhurilor rele, pentru atragerea norocului și a belșugului. În zorii zilei se strânge cenușa din vatră și se păstrează până primăvara, când se presară pe straturile cu legume și la rădăcina pomilor.