Cel mai tânăr cobzar este doctor în Litere. Dacă nu era, trebuia inventat, ca să poată veni și deschide ochii și urechile românilor. El este Bogdan Mihai Simion, cobzar, doctor în Litere, actor, scriitor, artist, lăutar. Duminică, de la 10:30, este invitatul lui Lucian Mîndruță la Digi24, la emisiunea ”Ediția de dimineață”.
Atât de tânăr și cu un instrument atât de vechi, cobza? S-a apucat de muzică la 15 ani. Bunica lui a cântat cu vocea, tatăl lui a cântat la vioară, dar pe el l-au descurajat s-o apuce pe calea asta. Lăutarii de pe vremuri se apucau de cântat la cobză de îndată ce puteau ține instrumentul în brațe, 15 ani, la cât s-a apucat el, se considera că e prea târziu pentru meseria asta.
La ce vârstă se apucau copiii de lăutari să cânte? Știe Bogdan Mihai Simion, căci el nu doar cântă, dar și studiază parcursul muzicii românești. ”De îndată ce puteau pune mâna pe o cobză ¾, pe care le-o făceau tata sau bunicul. Pe la 4-5 ani deja trebuia să cânți. Creșteai în muzică, creșteai în muzică, aveai contrabasul lui tataia, țambalul lui tata, aveai vioara unui verișor și în funcție de pe ce puneai mâna și pe ce-i spuneai la a bătrână să-ți dezbrace un instrument sau altul, în sensul de a-l scoate din husă, ăla era instrumentul pe care ți-l alegeai”.
”La mine a ajuns cobza dintr-o căutare mai degrabă de bibliotecă”, mărturisește.
A ales să caute zona în care istoria e mai importantă decât banii. ”Eu cred că muzica asta este despre cine suntem noi. Încerc să fac un mers invers decât cel al psihanalistului. Decât să mă duc să mă întind pe canapea și să întrebe ce am mâncat și am băut de dimineață, ca să înțeleagă cum sunt, prefer să îmi studiez bunicii și străbunicii din întreg arealul extins al teritoriului politic al României de azi. De asta mă plimb prin țară: pentru a mă întâlni cu variante și a înțelege lucruri”.
”Muzica populară este o sintagmă care a pornit în perioada antebelică, dar mai ales în cea interbelică, prin muzică populară înțelegându-se pop music, muzică pop. Ăsta e motivul pentru care la radio erau două feluri de emisiuni: de muzică clasică și de muzică populară, unde intrau și muzica țărănească a Mariei Lătărețu, și tangourile lui Jean Vasile și romanțele lui Jean Moscopol. Aia era muzica populară”, explică Bogdan Mihai Simion.
Are o teorie interesantă despre deteriorarea folclorului românesc. Practic, atacă unul dintre stâlpii lui, cel puțin în ochii celor care nu au cunoștințe solide despre folclor: acordeonul. Spune că, în timp, au fost mai multe rupturi. Prima a fost când a apărut acordeonul, pentru că nu se mai acorda nimeni după clopotul de la biserică.
”Cum s-a deteriorat folclorul? Au fost mai multe rupturi. Prima a fost când a apărut acordeonul, pentru că nu se mai acorda nimeni după clopotul de la biserică. Când a apărut acordeonul- care venea de la „acordaj”- tu aveai deja un standard: când se trăgea clopotul de la biserică se auzea nota „la” și toată lumea se acorda de acolo. Țiganii ăia bătrâni erau, în realitate, ca indienii sau ca pakistanezii. Acordau instrumentele cum acordau ăia sitarele sau kemanele. Când a apărut acordeonul a apărut și expresia dă-mi și mie un la ca să ți-l dau înapoi. Dintr-o dată ai un standard de tuning, toată lumea e acordată la fel. Al doilea moment a fost apariția stațiilor de mână în anii 60 când au început solistele (iată o altă noutate, solistele). Soliste nu au existat în folclor, la țigani era rușine să meargă femeia să cânte, înseamna că erai o familie prăpădită de tot, dacă mergea muierea să cânte. Ea stătea acasă și creștea copii. Bărbații cântau”, explică el.
”Lăutăria a fost o meserie bărbătească. Ea a devenit feminină datorită unor vedete ca Maria Lătărețu, Gabi Luncă, și altele care au început să plece cu soții lor la treabă, după care au devenit ele mai celebre decât soții lor. Dar istoric vorbind, lăutăria nu a fost niciodată o meserie pentru femei”, adaugă.
Crede că muzica reflectă societatea și, cum îi place lui să spună tot timpul, ”nu vă place muzica, schimbați societatea!”. ”Nu-i de vină artistul că reflectă societatea. Nu-i de vină Florin Salam că zice noi suntem cap și pajură/ noi suntem banu și stema/ mulți au încercat/ nu ne-au dărâmat emblema/ și numele nostru are greutate/ și mereu în viață am fost frate lângă frate/”, mai spune Bogdan Mihai Simion.
Cel mai bine ar fi să-l ascultăm în dialogul lui cu Lucian Mîndruță, pe care îl găsiți mai jos. Cu siguranță veți găsi tema interesantă și veți cădea pe gânduri. Este o emisiune cu bătaie lungă. Savurați-o!
