„Brancusi contre Etats-Unis”, bandă desenată de Arnaud Nebbache, care spune povestea procesului intentat de sculptorul român Statelor Unite, a fost lansată la începutul anului în Franţa la Editura Dargaud.
Nu mai puțin de 128 de pagini (costă 32 de euro) are volumul, care poate fi cumpărat de pe site-ul editurii.
Incident celebru
New York, 1926. Sculptorul Constantin Brâncuși își propune să cucerească Statele Unite, o parte dintre lucrările sale urmând să fie expuse la Galeria Brummer. Cu toate acestea, transportul operelor de artă a fost întâmpinat cu neînțelegere de către funcționarii vamali. Considerând că aceste obiecte nu sunt altceva decât produse banale, au impus o suprataxădeși legea spunea că operele artistice trebuiau să fie scutite de astfel de taxe.
Fostul colaborator al lui Auguste Rodin nu a fost de aceeași părere și a acționat în instanță.
Anecdota este fascinantă. Cu toată candoarea, oficialii pun întrebarea: ce este o operă de artă? Subiectul nu este lipsit de importanță, mai ales că artiștii europeni încearcă să se reinventeze în studiourile lor. În fundal, există un conflict latent între modernitatea unei lumi vechi și conservatorismul unei lumi noi.
Dramă de tribunal
Acest nou act al disputei dintre modern și vechi este suprarealist. Magistratul, cu toată seriozitatea, îi ascultă pe procurorii americani susținând cu convingere că un bronz numit „Pasărea” trebuie să semene în mod imperativ cu o pasăre, în timp ce bronzul artistului evocă mai degrabă mișcarea și libertatea. În continuare, ei atacă metodele de producție, care ar putea fi asemănătoare cu cele ale meșteșugarilor sau chiar cu procesele de fabricație. Reaua credință este de așa natură încât cititorul este convins că este vorba de o formă de protecționism cultural.
Scenariul are aerul unei drame de tribunal: răsturnări de situație, avocați zbuciumați, punerea sub semnul întrebării a expertizei martorilor, ca să nu mai vorbim de spectatorii atenți, uneori încrezători, alteori temători de rezultatul pugilatului.
Volum de benzi desenate
Cartea are aproape o sută treizeci de pagini, oferindu-i scriitorului tot spațiul de care are nevoie pentru a-și desfășura povestea și pentru a lăsa imaginile să vorbească de la sine.
Ilustrațiile fără contururi (asemănătoare cu cele ale lui Alexandre Clérisse) se dovedesc a fi foarte reușite. Iubitorii de benzi desenate vor descoperi nuanțe plate de culoare, în general crude, favorizând jocuri plăcute de lumini și umbre. Plăcile care înfățișează arhitectura Big Apple sau sala motoarelor unui pachebot sunt deosebit de spectaculoase.
Autorul pare, ca și Constantin Brâncuși, să fie sensibil la frumusețe, chiar și atunci când sursa ei este industrială.