17 februarie 2020, 20:43

Bucureștiul arhitectului Petre Antonescu. Clădiri care au înfrumusețat orașul

„Există o artă românească, și nu vorbesc de arta românească modernă care își are talentele sale, și încă mari de tot, ci de arta noastră veche, de marile ei tradiții, care s‑au pierdut din ziua în care renegând și surghiunind tot ce era propriu sufletului lor românii, orbiți de lumea occidentală și într‑un nobil avânt de deșteptare, au avut naivitatea acelora care cedează cu bucurie aurul blond și greu din țara lor, în schimbul sticlăriilor fragile și orbitoare ce le aduc solii civilizației”, scria arhitectul Petre Antonescu în 1903 într-un articol publicat în revista Literatură și artă română, citat de arhitectul Sidonia Teodorescu.

Petre Antonescu a fost una dintre cele mai influente personalități în arhitectura românească din secolul al XX-lea, nota Sidonia Teodorescu, într-o prezentare făcută remarcabilului arhitect român, apărută în Studii și comunicări.

Pe lângă clădirile publice realizate, în mod special în București, Petre Antonescu s-a implicat, în perioada interbelică, în proiecte de conservare și restaurare de monumente istorice. A fost profesor la Școala de Arhitectură din București, unde vreme de 38 de ani a predat istoria arhitecturii, iar cursurile lui, potrivit studenților, erau „magistrale”.

Arhitectul Grigore Ionescu a fost unul dintre studenți care s-a specializat în istoria arhitecturii și a patrimoniului național românesc, fiind autorul primei lucrări despre istoria arhitecturii românești, publicată în 1937. Grigore Ionescu, citat de Sidonia Teodorescu, spunea că profesorul Antonescu „vorbea rar, alegându-și cu grijă cuvintele, în fraze scurte și limpezi”.

Arhitectul Petre Antonescu | Sursa: Sidonia Teodorescu în lucrarea Arhitectul Petre Antonescu

Arhitectul Petre Antonescu | Sursa: Sidonia Teodorescu în lucrarea Arhitectul Petre Antonescu

Petre Antonescu s-a născut în anul 1873 la Râmnicu-Sărat din județul Buzău. În orașul natal a făcut școala primară, iar liceul l-a urmat în București. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Drept din București. În perioada respectivă, tânărul Antonescu a fost atras de concepțiile progresiste ale artiștilor importanți din epocă și de acea căutare a specificului artei naționale. Această influență artistică l-a făcut să ia o decizie care a schimbat nu doar viața lui. Astfel, în 1893, a hotărât să renunțe la studiile juridice și a ales să meargă la Paris să studieze „arta de a construi”, adică arhitectura. La Școala de Arte Frumoase (École des Beaux‑Arts) i-a avut profesori, printre alții, pe Julien Guadet și Edmond Paulin.

În timpul petrecut la Paris, a participat la diferite concursuri și „a obținut șase medalii”, scria arhitectul Sidonia Teodorescu. Ca student, a întocmit și proiectul Pavilionului Regiei Monopolurilor Statului la Expoziţia de la Paris din 1900.

În 1899, a obținut diploma de absolvire de la École des Beaux‑Arts din Paris și în același an s-a întors la București, unde s-a stabilit.

La scurt timp, Ion Mincu semna un articol în Literatura și Arta română, în care menționa: „Dorinţa noastră cea mai vie şi urarea pe care o facem din suflet tuturor tinerilor talentaţi, ca d-l Antonescu, este ca direcţiunea ce-şi vor alege să fie aceea care ne-ar duce la reluarea firului tradiţional, al vechei noastre arhitecturi aşa de îndelung abandonată şi totuşi susceptibilă de o admirabilă dezvoltare”.

„La reîntoarcerea arhitectului în țară, ca absolvent al Școlii din Paris, arhitectura din România se găsea în cumpănă: pe de o parte, academismul francez și, pe de altă parte, noul curent cu rădăcini în arta autohtonă. Petre Antonescu a optat pentru acesta din urmă, declarându-se «purtător al mesajului generației sale, care era acela al afirmării existenței unei arhitecturi românești» în nu mai puțin de trei domenii de activitate: educație, conservarea monumentelor istorice și, desigur, arhitectură”, scria Mariana Croitoru într-un articol publicat de Fundația Culturală META.

Din acel moment, Petre Antonescu a început o activitate fructoasă atât în învățământ, cât și în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură, în calitate de membru în Comisia monumentelor istorice, și a planificării urbane a Bucureștiului. În paralel, a realizat proiecte de arhitectură, înfrumusețând Bucureștiul cu numeroase clădiri. El a proiectat clădiri publice și mai multe reședințe private.

A fost mai mulți ani președintele unor societăți prestigioase, a Societății Arhitecților Români și a Societății Arhitecților Diplomați.

Din 1927, a fost numit membru corespondent al Secției de Arhitectură din cadrul Academiei San Luca din Roma. Tot ca o recunoaștere a activității profesionale în 1945 a devenit membru al Academiei Române.

În Dicționarul Universal al Arhitecților, Paul Constantin scria: „Petre Antonescu a fost arhitect, diplomat al l’École des Beaux Arts din Paris (1899), discipolul arhitectului Ion Mincu, personalitate a arhitecturii româneşti moderne, considerat principal promotor al stilului neoromânesc”. În completare, Mariana Croitoru afirma: „Vârful de lance al arhitecților români care și-au manifestat apetența pentru stilul neoromânesc a fost, fără îndoială, Petre Antonescu”.

Proiectul pentru Primăria Capitalei, 1912 | Sursa: Petre Antonescu, Clădiri, construcții, proiecte și studii/Arhitectura-1906.ro

Proiectul pentru Primăria Capitalei, 1912 | Sursa: Petre Antonescu, Clădiri, construcții, proiecte și studii/Arhitectura-1906.ro

 

Bucureștiul are un farmec al lui, așa cum îl știm, și nu duce lipsă de locuri pentru iubitorii de plimbări agale prin oraș. Într-o plimbare pe marile bulevarde ale orașului sau pe străzi cu iz interbelic, este aproape imposibil să nu se treacă cel puțin pe lângă o clădire proiectată de arhitectul Antonescu.

Vă invit la un tur tihnit prin București, pentru a privi detalii arhitecturale ale unor clădiri – unele sunt dintre cele mai cunoscute – și a descoperi eleganța, rafinamentul, frumusețea lor.

„Căutător și descoperitor de valoroase monumente de arhitectură veche românească, pe care lea evocat în culegeri de desene, acuarele și studii istorice, Petre Antonescu a crezut și el, ca și Ion Mincu, în inepuizabilul izvor de inspirație pe care îl cuprinde arta creată în trecut de poporul român. Această orientare a constituit principala sa preocupare profesională.” – Sidonia Teodorescu despre arhitectul Petre Antonescu

Exuberantul palat

Una dintre primele clădiri din București ce poartă semnătura arhitectului Petre Antonescu este o reședință privată și are o poveste interesantă, fiind o transformare de la o casă sobră și retrasă la un palat exuberant. Este vorba de fastuosul Palat Kretzulescu, aflat pe strada Știrbei Vodă.

Realizat între anii 1902–1904, în stil eclectic de influență franceză, palatul are, la dorința Elenei Kretzulescu, proprietara pentru care a fost construit, prețioase elemente neorenascentiste franceze, cu o decorație fastuoasă a fațadelor.

În prezent, în Palatul Kretzulescu funcționează un sediu al Ministerului Educației și nu poate fi vizitat în interior, doar admirat din exterior.

Un alt palat lângă Cișmigiu

Între anii 1904 și 1910, pe un teren viran aflat în apropiere de Cișmigiu, s-a construit un palat. După inaugurarea din 1910, acolo a avut sediul Ministerul Lucrărilor Publice din acea perioadă, astfel clădirea a fost denumită Palatul Ministerului Lucrărilor Publice. Planurile au fost făcute de arhitectul Petre Antonescu, iar de realizarea construcției s-a ocupat inginerul Elie Radu.

Ministerul Lucrărilor Publice a avut sediul în acest palat până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În urma bombardamentelor, clădirea a fost avariată și, după încheierea războiului, a fost refăcută și lărgită, tot după planurile făcute de arhitectul Antonescu. În 1948, clădirea a devenit sediul Primăriei Generale.

Clădirea se află pe lista monumentelor istorice cu denumirea actuală de Palatul administrativ al Municipiului București.

Stânga: Strada Doamnei cu palatul construit pentru Banca Marmorosch Blank; Foto: Mira Kaliani | Dreapta: Banca Marmorosch Blank, Sursa: Ziarul National

Stânga: Strada Doamnei cu palatul construit pentru Banca Marmorosch Blank; Foto: Mira Kaliani | Dreapta: Banca Marmorosch Blank, Sursa: Ziarul National

De la o căsuță într-un palat

Pe strada Doamnei la numărul 4 se află o altă clădire realizată de Petre Antonescu, în stil neoromânesc, așa cum au cerut proprietarii de atunci, iar interiorul a fost decorat cu elemente de Art Nouveau și Art Déco. Pictura interioară decorativă a fost realizată de artista Cecilia Cuțescu‑Storck. Este Palatul Băncii Marmorosch Blank, clădire realizată între anii 1915 și 1923.

„Arhitectul a folosit materiale prețioase: granit de Suedia, marmură, blocuri de piatră de Rusciuk, fier forjat, bronz masiv”, menționa Sidonia Teodorescu.

Banca Marmorosch, Blank & Co a fost o bancă românească înființată în 1848 de către bancherul Iacob Marmorosch, fiind astfel una dintre cele mai vechi bănci din România. În 1864, Marmorosch s-a asociat cu un alt bancher, Mauriciu Blank, și astfel banca s-a numit Marmorosch Blank. La început, banca a avut sediul într-o casă modestă din București. După asocierea celor doi, instituția s-a dezvoltat tot mai mult și sediul din București s-a mutat în noul palat.

În anii ’20, aceasta a fost cea mai importantă bancă comercială, cu 25 de sucursale în Regatul României, dar și la Paris, Istanbul, Viena și New York.

După o sută de ani de existență, în 1948, a fost naționalizată. Potrivit E-Architecture, website-ul Fundației Culturale META, clădirea a fost modificată în interior și o mare parte din mobilier „a dispărut”.

Palatul Facultății de Drept din București, inaugurat în 1936 | Sursa: Cutia cu vechituri

Palatul Facultății de Drept din București, inaugurat în 1936 | Sursa: Cutia cu vechituri

Un proiect al lui Carol al II-lea

Între anii 1933–1936, pe un larg spațiu verde din București, a fost înălțat un palat monumental – cel unde se află Facultatea de Drept a Universității din București, astăzi pe bulevardul Mihail Kogălniceanu. Printr-un proiect inițiat de regele Carol al II-lea, în zona Splaiului Dâmboviței, Facultatea de Drept urma să fie „piesa centrală a Cetății Universitare”, cum menționa arhitectul Sidonia Teodorescu.

Alegerea lui Petre Antonescu pentru a realiza proiectul arhitectural a fost una cât se poate de firească – avea deja un portofoliu impresionant, era un arhitect apreciat și un prestigiu incontestabil.

Tot ca parte din proiectul regelui, în 1935 au început lucrările la Casa de Cultură a Studenților, aflată pe Calea Plevnei. A fost dată în folosință din 1937.

Din prețuire pentru istoricul Nicolae Iorga

În 16 decembrie 1939, a fost inaugurat Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. Clădirea, în stil neoclasic, și cu fresce semnate de Olga Greceanu, a fost realizată cu sprijinul regelui Carol al II-lea, ca „așezământ de cercetări și studiu”. Nicolae Iorga a fost directorul institutului până în 27 noiembrie 1940, ziua în care a fost asasinat.

Admirator al istoricului, pe care l-a cunoscut la Liga Culturală Română, Petre Antonescu a mărturisit cu privire la implicarea lui în acest proiect: „Am fost foarte fericit să ştiu ca dl. prof. Nicolae Iorga a putut să afirme că munca mea dezinteresată a putut servi într‑o masură satisfăcătoare la ridicarea acestui monument şi nu aş înțelege să am de primit vreo recompensă pentru o muncă considerată de mine ca o aleasă datorie”.

În 1948, Institutul a devenit Institutul de Istorie a R.P.R., sub egida Academiei Române, iar din 1948 este Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.

Stânga: Arcul de Triumf din 1922; Dreapta: Arcul de Triumf realizat în 1936 | Surse: Wikipedia, Wikimapia

 Arcul de Triumf

Construit provizoriu în 1922, pentru a marca încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria și constituirea României Mari, arcul de triumf de la Șosea, în forma actuală, a fost realizat în 1936 și tot lui Petre Antonescu îi datorăm și acest monument, devenit unul dintre simbolurile Bucureștiului.

Stânga: Cazinoul din Sinaia; Sursa: Casino Sinaia | Dreapta sus: Cazinoul; Sursa: Vechiul Regat | Dreapta jos: Pictură a artistului arh. Dan Gelelețu; Sursa: Casino Sinaia

Stânga: Cazinoul din Sinaia; Sursa: Casino Sinaia | Dreapta sus: Cazinoul; Sursa: Vechiul Regat | Dreapta jos: Pictură a artistului arh. Dan Gelelețu; Sursa: Casino Sinaia

Casino Sinaia

Pe lângă clădirile publice și private realizate în București, a proiectat câteva clădiri și în țară, printre care Palatul Administrativ din Craiova și Catedrala din Galați.

La Sinaia, a realizat proiectul pentru cazinou, realizat la inițiativa regelui Carol I. Lucrările au început în 1912 și s-au finalizat după 12 luni. Modelul folosit de arhitect a fost al cazinoului din Monte Carlo, probabil la cererea principalului acționar, baronul Edgar de Marçay, care deținea acțiuni și la mult mai celebrul cazinou european. Concepută în stil eclectic, clădirea cazinoului din Sinaia găzduiește acum conferințe internaționale și diferite evenimente.

Accademia di Romania din Roma, fondată în 1920 la inițiativa arheologului Vasile Pârvan și a istoricului Nicolae Iorga, se află din 1933 într-o clădire proiectată de Petre Antonescu.

Pasionat de arhitectură o viață întreagă, Petre Antonescu a realizat proiecte pentru  peste 40 de clădiri, cele mai multe fiind astăzi monumente istorice. Și, cum observa Mariana Croitoru de la Fundația Culturală META, „la fiecare dintre acestea, arhitectul a încercat să impună o interpretare proprie, originală, a formelor și a elementelor de inspirație populară”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.