4 decembrie 2020, 22:51

Ca sarea în bucate. Credințe despre acest ingredient nelipsit din casă

„Aduc un fel de bucate, aduc altul, împăratul nu mănâncă, aduc al treilea, al patrulea fel, n-au nici un gust. Ia împăratul și gustă de la un împărat, de la altul alăturea cu dânsul, – bucatele bune, cum se cade. Dintâi i-a fost rușine să zică ceva, dar pe urmă s-a sculat și a zis: «Mă rog, spuneți-mi Dumneavoastră, vrați să vă faceți caraghios de mine, or ce-i că-mi dați mâncare nesărată și înaintea mea, în loc să-mi puneți sare, ca la toată lumea mi-ați pus miere și zahăr?”»

Sarea în bucate | Scristim

O poveste străveche, transmisă, cine știe cât timp, prin viu grai, apoi culeasă de folcloriști și apărută și în cărți. Este despre un împărat și cele trei fiice ale lui. Pe scurt, povestea e așa: Într-o zi, împăratului și-a întrebat fetele cât de mult îl iubesc. Cea mai mare i-a spus „că-l iubește ca zahărul”; cea mijlocie – „ca mierea”, iar cea mică – „ca sarea în bucate”. Când au auzit-o, cele mari au râs: „Bravo, tataie, știu că tare te iubește fata matale cea mică”.

Supărat, împăratul și-a alungat mezina, spre încântarea surorilor ei, care, evident, erau invidioase pe ea – aceea fiind, cum altfel, cea mai frumoasă dintre toate. Fata a umblat prin lume și a ajuns într-o altă împărăție, unde s-a dus să muncească la curtea împăratului. Ca în orice poveste, feciorul s-a îndrăgostit de fată, s-au căsătorit, iar la nuntă a fost invitat și tatăl miresei. Acestuia i-au fost servite numai bucate nesărate și, în loc de solniță, în fața lui avea miere și zahăr. Fără să știe că mireasa e fiica lui (ne putem închipui că avea voal și nu a văzut-o), împăratul nu a mai răbdat și a întrebat cu supărare de ce mâncărurile lui nu au sare. Așa a aflat că a fost o lecție dată de fiica lui cea mică pentru a-i demonstra că a iubi „ca sarea în bucate” este ceva prețios. Firesc, împăratul a recunoscut că a greșit și toată împărăția lui a rămas acestei fiice și soțului ei.

Sarea cea de preț, în bucătăria chinezească | Sursa: Flavor and Fortune

Povestea, auzită de la o femeie din Botoșani, a apărut în ‘Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică’, volum publicat în 1903 de Elena Niculiță-Voronca, folcloristă și scriitoare. A fost primul volum dintre cele trei planificate, însă doar acesta a fost tipărit. După aproape un secol de la ediția princeps, editura Polirom a republicat volumul, cu modificările ce s-au impus, explicate în prefața lucrării.

Comerciantul și aventurierul venețian Marco Polo, în însemnările lui din călătoria în China, făcută în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, scria că acolo sarea era o comoară la fel de prețioasă precum aurul.

Pentru români, banala sare nu a fost bună doar pentru gătit; poporul a născocit diferite credințe despre sare pe care le-a inclus în viața lui. Unele au rămas adânc înrădăcinate în memoria colectivă, cum este celebra „cine varsă sare, se ceartă” – ce există la multe alte popoare.

Sarea în credințele țăranului român | Foto: Bruno / Pixabay

Dintre așa-numitele „credinți” adunate de Elena Niculiță-Voronca, la cumpăna dintre veacurile al XIX-lea și al XX-lea, unele sunt dezagreabile și dau fiori prin ceea ce spera omul să obțină – se pare că un popor considerat în general blând și cu frica lui Dumnezeu a găsit întotdeauna și aproape în orice avea la îndemână o unealtă subtilă de a face și rău fără să fie bănuit de asemenea lucruri. Dacă au fost care au încercat – alte istorii pe care probabil că nu am vrea să le știm.

Legate de gospodăria țăranului și bunul trai al acestuia, cele mai multe „credinți despre sare” au pitorescul lor și arată caracterul unui popor simplu, plin de superstiții, ca multe alte popoare, de altfel, ce și-a făcut din tot ceea ce îl înconjura un aliat, încredințat că, în orice se întâmplă, se poate ascunde un semn, unul bun sau unul rău.

„Sarea e mâna lui Dumnezeu. Sarea e dreptatea. Sfânta sare e sfânta dreptate.”

Din ‘Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică’ de Elena Niculiță-Voronca, câteva dintre aceste „credinți despre sare”.

„Sare dacă furi de la o casă, ai luat dulceața, ai luat folosul din casă. Acel ce vrea să-ți ia sporiul din casă vine lunea sau în zi de săc (‘zi de sec, zi de post’) de ia sare și apoi nu mai ai spori, – merge la el. De aceea nu-i bine să dai luni nimic. Cine știe să desfacă, desface în zile de frupt și vine înapoi.”

„Sare dacă-ți fură de la vite, pot muri toate; e pricaz (folosit de obicei în superstiții, pagubă mare), îți face între vite rău. Ori de la oi de fură sare, sunt duse (mor) toate.”

„Sare de-ți fură cineva, îți ia răul din casă.”

„Sare cine fură, norocul aceluia e ca sarea; amu-l vezi și amu nu se știe ce s-a făcut.”

„Sare e tare păcat a fura, că ea una cu pâinea merge. Dacă furi sare nu e bine în casă, căci sarea nu poate fără pâine și pâinea fără sare.”

„Când știi că îți trimite cineva farmeci, îți face rău, nimic alta să nu-i dai decât pâine și sare; taie o fălie ș-o sară și i-o dă. Mai mult nu-i trebuie.”

„Care-ți e dușman, niciodată nu-ți va mânca în casă, nu-ți mănâncă pâinea și sarea, căci simțește că-ți e rău și să teme, căci dacă va mânca, va cădea pe dânsul. Ca pâinea și ca sarea nu-i alta în lume, care să pedepsească pe cel vinovat; pe cel nevinovat, nu.”

„Dacă împrumuți sare de la cineva, să i-o dai înapoi, căci ți-i viața sărată.”

„Când îți trimite cineva pe necuratul, să te necăjească noaptea prin somn, să presuri pragurile cu sare sfințită, că nu se mai poate apropia.”

Sarea în credințele țăranului român | Foto: Alex Volodsky / Pixabay

„Noaptea e bine să steie sarea pe fereastră, căci dormi bine și nu se apropie nici un rău”, zicea poporul și tot el: „Sarea nu se poate să steie pe fereastră, că se duce tot norocul din casă pe ferești. Locul sarei e pe masă.”

„Sare să porți în papuc, că nu se prind farmecele.”

„Când huiește focul, te vorbesc dușmanii de rău, presură atunci iute sare pe foc și ei vor face pușchea.”

„Ca să știi de ce sex va fi copilul pe care-l poartă în pântece, să o presuri fără ca ea să știe pe cap cu sare și, de se va prinde cu mâna de gură, va avea o fată; de se va prinde de nas, va avea băiat; sau de alte părți, precum ochii, sprâncenele, închipuie gen femeiesc; capul, bărbătesc.”

„E tare bine când greșești mâncarea sau mămăliga nesărată. În unele zone, sunt case unde se face mămăligă nesărată, că le merge bine.”

„Ca să-și vadă ursitoriul (cel cu care se va căsători), fetele să facă o turtă sărată tare și coaptă între focuri, spre Anul Nou sau spre sfântul Andrei și, când se culcă, s-o mănânce. Pe cine va visa că-i dă apă, acela i-i ursitoriul.”

Sarea în credințele țăranului român | Foto: Vlad Nordwing / Pixabay

Folcloristul Arthur Gorovei a adunat și el o serie de „credinți și superstiții” ale poporului român, pe care le-a publicat în 1915 într-un volum. Nu lipsesc cele despre sare:

„Banii strânși la nuntă, se dau în mâna miresei, după ce nașul a pus în legătură puțină sare și nițel vin peste ei, ca să aibă tinerii noroc în toată viața.”

„Se crede că este bine a pune primăvară, când se trage cu plugul prima brazdă de arătură, pe brazdă pâine și sare, ca câmpul să aducă mult rod.”

„Când te muți în altă casă, trimite mai înainte ouă fierte, pâine, sare, vin și untdelemn, ca să-ți meargă tot din belșug.”

„Aducându-se un copil la botez, poporul îi pune pâine și sare în fașă, cam pe piept, și crede că făcând așa, copilul crescând mare, va avea întotdeauna îndestulare de pâine și sare.”

„Ieșind cineva dintr-o casă, apoi se lasă două pâini și sare, ca cei ce vor intra în ea să aibă pâine și sare.”

„Chiperul (piperul) și sarea de se varsă, te vei sfădi cu cei din casă.”

„Se crede că spre a fi ferit de focul care mistuiește casa vecinului, este bine a pune înaintea casei tale o icoană sfântă, o huscă (un calup) de sare și două pâini.”

„Când vezi pe cineva că-ți cată pururi harțag (ceartă), și-ți poartă mânie, pândește unde-a călca, pune-i sare în urmă, și peste ea toarnă apă și zi așa: «Cum se topește sarea asta în apă, așa să se topească harțagul și mânia cutăruia împotriva mea».”

„Când merge cineva la târg și duce ceva de vânzare, aruncă gospodina după dânsul din pragul casei pâine și sare, ca să aibă noroc.”

„Din sare de ți se fură, nu-ți merge bine.”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.