Scăderea bruscă a utilizării telefonului public, începând din anii 1980, a lăsat multe cabine telefonice din Marea Britanie într-o stare de degradare, dar unele sunt restaurate cu dragoste. Un bărbat dintr-un mic sat din regiunea North Yorkshire a preluat responsabilitatea de a-și petrece cea mai bună parte a carierei restabilindu-le la gloria de odinioară.
În Carlton Miniott, Mike Shores, înainte de pensionarea sa în 2015, a petrecut peste 100 de ore restaurându-le și revopsindu-le cu nuanța lor clasică roșie, stipulată cândva de Oficiul General de Poștă. Odată ce cabinele sunt restaurate, sunt vândute, pentru a fi prezentate în instalații de artă din întreaga lume, ca sere, defibrilatoare, biblioteci mici unde localnicii pot face schimburi de cărți și chiar o cafenea. Sunt uneori folosite ca porturi de încărcare pentru telefoanele mobile.
La un moment dat, Mike avea 50 de cabine. Unele i-au fost dăruite direct de British Telecom (BT), iar altele de către colecționari din Londra.
Cabinele telefonice sunt duse în „cimitire”, unde nu mor, ci sunt întinerite
Începând cu 2008, BT a permis organizațiilor de caritate și consiliilor locale să adopte cabinele telefonice, prin programul Adopt a Kiosk (Adoptă o Cabină). Premisa a fost de a îndemna comunitățile să le transforme în ceva de care toată lumea se putea bucura.
Unii colecționari zboară din SUA în Marea Britanie, pentru a pune mâna pe o cabină. De obicei, se vând cu prețuri între 2.000 și 10.000 de lire sterline. Prețurile pot sări, în funcție de model, cum ar fi cel al anilor 1920, supranumit „K2”.
Cel mai mare „cimitir de cabine telefonice” se află în apropiere de Surrey, unde „se odihnesc” aproximativ 70 de bucăți.
Până la începutul anilor 1980, erau peste 73.000. Din păcate, aceste cifre au început să scadă în scurt timp; acum, mai sunt 21.000 în picioare.
Foto: X2 Connect