19 octombrie 2020, 18:35

Cafeaua, savurată doar de cei care se țineau de „albăstrimea” satului. Băuturile țăranului român

„Apa e băutura cea mai bună. Apa din izvor e cea mai curată, apoi vine cea de fântână… Apa rece se dă de pomană. Ferice de cel ce poate și face o fântână la drum, să beie lumea apă…”

Între tradițiile românești, printre nemărginite credințe și ritualuri ce țin de bucate, de mese în general, băuturile nu puteau lipsi. Țăranii români, de la cei întâlniți de dascălul și folcloristul Mihai Lupescu, au avut preferințele lor. În cartea acestui „mare predecesor al antropologiei românești”, cum i-a definit munca Radu Anton Roman, în prefața lucrării ‘Din bucătăria țăranului român’, se regăsesc și băuturile țăranului. Rânduieli străvechi, bune sau rele, purtate prin veacuri. 

 

„«Bodaproste cui a făcut-o», zice mulțimea de oameni însetați ce-și stâmpără setea, pe arșița soarelui, din fântâna de la drum.” | Credit foto: Mira Kaliani

Apa, cea mai bună băutură.

Apa de fântână și cea de izvor e locașul duhurilor bune, spune vorba din popor, și în oglinda apei din fântână fetele priveau pentru a-și vedea ursitul. 

Apa reprezintă viață – când se întorc de la cununie, un străvechi obicei era de a se vărsa înaintea mirilor cofe pline cu apă, în credința că astfel viața lor împreună va curge frumos precum apa și totul le va merge din plin.

„Apa e băutura cea mai bună. Apa din izvor e cea mai curată, apoi vine cea de fântână; apa din pâraie și râuri e bună, da adeseori spurcată”, scria Mihai Lupescu. 

„Apa rece se dă de pomană. Ferice de cel ce poate și face o fântână la drum, să beie lumea apă. «Știu c-a avea pe ceea lume apă, că tare-i rece și bună apa din fântâna asta”» «Bodaproste cui a făcut-o», zice mulțimea de oameni însetați ce-și stâmpără setea, pe arșița soarelui, din fântâna de la drum.” 

Cafeaua, pentru cei ce voiau a se ține de „albăstrimea” satului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, cafeaua se găsea, prăjită și măcinată, în târguri, de unde se putea cumpăra. Probabil era suficient de scumpă și nu oricine își putea permite să cumpere: „Ea a început a se introduce prin casele sătenilor bogați, cu dare de mână, care vrau să se ție de albăstrimea satului”, scria Mihai Lupescu. 

Chiar și cei cu „dare de mână”, o preparau la anumite ocazii: „Se face când vin omului fețe alese, care-l cinstesc și pe el cu cafea, când intră în casa lor”.

Oamenii făceau cafea din ghindă – o prăjeau, apoi o râșneau și se obținea o pudră cu un gust bun.

Despre cel care vărsa cafeaua din întâmplare, poporul spunea că va primi bani în acea zi.

Ceaiul, băut mai mult de leac / Floare de soc | Credit foto: Mira Kaliani

Ceaiul, mai mult de leac.

Mihai Lupescu nota: „Ceai rusesc, de când au obiceiul de a se da și în armată, dimineața, se mai vede pe ici-colea; îl beu mai adese când vin în târguri. El se face cu miere și zahăr. Ceaiul îl bea săteanul aproape numai când e bolnav, de leac, și când îl îndeamnă cineva. ”

Pe atunci, ceaiul de mușețel era consumat mai ales de femeile lehuze (lăuze), iar ceaiul de tei și soc îl bea țăranul doar „când îi ordona doctorul”.

 

Băuturile țăranului român | Credit foto: Mira Kaliani

„Dacă românul ar scădea numărul cinzecilor de rachiu și ar mări pe al ceștilor de cafea și de ceai, ar fi un câștig și pentru sănătate și pentru muncă.” – Dr. Iacob Felix, cel care vorbea de mai bine de un secol despre „știința păstrării sănătății”

Rachiul, băutura țăranului.

„Țăranul nu cunoaște primejdia rachiului. El privește, în îndărătnicia lui, cu milă pe cei ce se ostenesc a-l sfătui să nu-l beie; ba uneori îți râde în față și-ți zice: «Cum să nu beu rachiu când l-o băut neam de neamul meu, și n-o mai perit?!» El nu păzește de otrava rachiului nici copiii, ci le dă și lor să guste, «să nu scadă»”, povestea Mihai Lupescu.

Dr. Gheorghe Crăiniceanu (1853-1926) consemna și el: „Românul are credința că copilul mic descrește dacă nu-i dai din toate. Așa se întâmplă că mama își udă degetul în țuică și-l pune pe limba copilului”.

Rachiul se prepară din spirt, punând o parte spirt și două părți apă, scria Mihai Lupescu despre băuturile țăranului. Pentru a căpăta un gust bun, cei care îl vindeau la târguri puneau în rachiu ‘hanos’ (anason), cuișoare, scorțișoare, mintă (mentă), coajă de lămâie și de portocale; „toate acestea dau rachiului un gust bun.”

În funcție de „tăria și bunătatea lui”, rachiul poate fi „’bun’ (tare), ‘scob’, ‘hurelcă’ ori ‘horelcă’ (adică un rachiu de proastă calitate), care are «trei ape ș-un rachiu», ‘rachiu dulce’, în care s-au pus smochine, stafide, roșcove, ‘vinars’, rachiu în care s-a pus zahăr ars, ‘săcărică’, în care s-a pus multă săcărică; ‘rachiu de drojdii’, scos din drojdiile rămase de la vin, ‘rachiu de tescovină’, scos din tescovină de struguri, și ‘rachiu spirt’, care are prea puțină apă”.

Tot folcloristul scria că țăranul bea rachiu bun înaintea mesei, pentru că „face gust (poftă) de mâncare”.

Din rachiu, țăranul își făcea chiar și leacuri și doftorii băbești: „rachiu cu spuză ori chiper e bun de durere de inimă; rachiu cu chiperi se bea în vreme de holeră, că omoară sămânța holerei”.

Un lucru era sigur, nici un eveniment, fără rachiu: „Rachiul se dă la nuntă, la cumătrii, praznice, panaghii și la înmormântări; cu rachiu se cinstesc cei care vin la clăci; cu rachiu se cinstesc prietenii și tot la un pahar cu rachiu ‘se pun la cale’ multe treburi și afară.”

Țuica din prune.

Țuica se făcea din prune coapte bine: „Cu cât stă mai mult, cu atât e mai tare. ‘Țuica bătrână’ e căutată ca și vinul vechi.”

 

Vinul poate fi alb, chihlimbariu, roșu… | Credit foto: Mira Kaliani

Vinul, pentru oaspeți aleși.

„Cu cât vinul e mai vechi, cu atât e mai bun. «Numa’ ‘vinul bâtrân’ e bun; vita și omul bătrân nu-s de nimic».”

Când e încă tulbure, e ‘must’ sau ‘tulburel.’ Vinul poate fi alb, chihlimbariu, roșu, negru, ghiurghiuliu.

„Vinul se bea la masa cea mare, la cumătrii și praznice. Acasă rar îl aduce țăranul să-l beie cu ai lui, ci-l ‘cinstește’ mai mult cu alții, la cârciumă. Ia doar când îi vin oaspeți aleși, de trimete să aducă și acasă un ulcior de vin.”

Vinul cel rău e numit ‘țâșpoacă’ și ‘poșârcă’ (‘poșircă’).

Romul și coniacul.

Despre aceste băuturi, Mihai Lupescu nota un singur lucru: Romul și coniacul erau gustate de săteni „numai în atingere cu pantalonarii” (cu orășenii).

Braga.

Se face din mei și se bea mai ales în Muntenia. „Moldovenii numai cei care au făcut armata o cunosc”, scria Mihai Lupescu. Totuși, această băutură nu este pe gustul tuturor: pentru Carmen Sylva era o „băutură oribilă”.

Berea de care nu voia să știe țăranul.

Dr. Gheorghe Crăiniceanu menționa într-un studiu  publicat în 1895 că, în 1793, în Iași se făcuse o fabrică de bere. Totuși, „țăranul român și după un secol nu vrea să știe de ea.” Adică, de bere.

La început, a fost consumată în special de cei care locuiau în apropierea târgurilor sau lucrau la fabrici de bere.

 

Râșniță | Fotografie de Kurt Hielscher

Răcoritoarele.

Țăranul bea și limonadă pe care o făcea din apă, lămâie și zahăr. „Ca să aibă coloare galbenă, se pune în ea puțin zahăr ars. Limonadă beu țăranii la iarmaroace, iar acasă se face când e cineva bolnav și-i dă ordin doctorul să bea limonadă.”

Din fagurii de miere se făcea mied: „Dacă se lasă să fermenteze puțin, are un gust tare bun și e răcoritor, mai ales dacă e rece.”

Vara, gospodina punea într-un vas tărâțe de grâu, coajă de pâine arsă, apă, două lămâi, și le lăsa să fermenteze într-o cameră unde era cald sau pe cuptor. „După ce a fermentat, se strecura și se bea ca băutură răcoritoare”. Această băutură era numită ‘olăghină’ (în dicționar, apare bere). Era o băutură ce se prepara în special în Transilvania, în Țara Bârsei și îndeosebi de sași. 

„Ți-a băut anii!”

„Ți-a băut anii!” este o veche expresie populară. În popor, se spunea că, atunci când cineva îți dădea să bei rachiu, dacă nu îl beai pe tot, cel care bea după tine din pahar, „îți bea din zilele pe care le aveai tu de trăit”. 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.