9 iulie 2020, 14:14

Când dorul de cele nevăzute atrage. În împărăția peșterilor

„În împărăţia peşterilor lumină nu-i, soarele lipseşte şi deci şi multiplii şi variaţii factori ce-şi iau fiinţa din creatoarea lui energie. Puterile ce domnesc în această împărăţie dăinuiesc statornice în influenţa lor; nemişcat e aerul, neschimbată căldura şi frigul, o umezeală fără sfârşit picură din ciucuri de piatră şi se împânzeşte pe pereţi.

[…]

Dorul de cele nevăzute te atrage tot înainte şi iată că înalţii păreţi tot mai tare se despart; te găseşti plutind pe un lăculeţ, în faţa unei impunătoare perdele de puternice stalactite. Din bagdadia boltită şi neagră spânzură, minunat strunjite din piatră cristalină, albe ţarţamuri ale căror vârfuri se pierd sub apele cernite.

[…]

Cu băgare de seamă restabileşti echilibrul vertical şi cu friguri de curiozitate aprinzi lumina. […]

O! minune! Ca în poveşti se întinde în depărtare, în albeaţa nepătată, perspectiva radioasă a palatului de zână. Sus, se bolteşte albă bagdadia aşezată pe păreţi de lapte închegat, jos, zace un lac adânc, pe fund cu lespezi uriaşe de marmură albă, iar apa e aşa de transparentă, că nu o poţi vedea şi luntrea parcă pluteşte în văzduh. Tot ce se vede e îmbrăcat cu cristale ce sclipesc în miriade de licăriri colorate; chiar în depărtarea ce albeşte în plăpânde tonuri, fulgeră mii de scântei cristaline.

Luntrea lunecă lin, pe pârtii de văzduh nevăzute, ca în vis, spre fund, unde dintr-o boare argintie răsare o pădure năzdrăvană de stâlpi şi pilaştri, de turle şi coloane, de ţurţuri şi flori de piatră, ce se coboară de sus sau cresc din fund, albe şi sclipitoare, sau cernite în umbre străvezii”, scria Emil Racoviță în lucrarea Speologia. Rostul și însemnătatea acestei științe sintetice.

 

Lumea din adâncurile pământului a fascinat și atras dintotdeauna, nu doar oameni de știință. Dincolo de cercetători, există acei simpli diletanți exploratori mânați de curiozitatea locurilor nevăzute, de a vedea lumea și a se bucura de minunățiile ei în felul lor nepretențios.

Nu putem vedea toţi cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume şi diletanţi a căror singură specialitate e melancolia. Şi, evident, eu fac parte dintre aceştia”, spunea Octavian Paler.

Cu melancolie și curiozitate, împărăția peșterilor e irezistibilă pentru aventuroși și dorul de cele nevăzute atrage, așa că nu ar trebui ținut în frâu.

Peștera lui Fingal – Insula Staffa, Scoția | Sursa foto: Geology Page

Peștera lui Fingal – Insula Staffa, Scoția

Aflată pe insula scoțiană Staffa, de origine vulcanică, peștera lui Fingal este împânzită în mare parte de impresionante coloane de bazalt în forme hexagonale ce decorează țărmul. Au apărut natural, în urma erupției unui vulcan din apropiere. Cum lava vulcanului a intrat într-un rapid proces de răcire, prin solidificare lava s-a desfăcut în mii de bucăți și astfel s-au format stâncile zvelte și înalte.
Numele peșterii, Fingal, vine de la eroul unui poem scoțian din secolul al XVIII-lea.
În 1772, naturalistul englez Sir Joseph Banks a scris prima dată despre această peșteră. De atunci, a avut numeroși vizitatorii, printre care compozitorul Felix Mendelssohn, în 1829, Jules Verne, care a folosit-o ca inspirație în câteva dintre romanele lui, poetul John Keats, dar și regina Victoria a ținut să o vadă.
Se află în proprietatea National Trust for Scotland și este declarată rezervație naturală.

Peștera cu viermi luminoși – Waitomo, Noua Zeelandă | Sursa foto: Inhabitat

Peștera cu viermi luminoși – Waitomo, Noua Zeelandă

Peștera cu viermi luminoși, așa cum i s-a spus, e cunoscută pentru populația de viermi (licurici, numele comun), de dimensiunile unui țânțar, ce emit luminițe fosforescente și fac să strălucească totul în jur.
Face parte din complexul de peșteri Waitomo, alături de peșterile Ruakuri și Aranui.
Este o peșteră unică, motiv pentru care atrage mulți călători care se bucură de o plimbare cu barca printre mii de viermi ce luminează peștera și creează o atmosferă de altă lume.

Peștera Cristalelor – Naica, Chihuahua, Mexico | Sursa foto: Mexican Routes

Peștera Cristalelor – Naica, Chihuahua, Mexico

Este o peșteră descoperită în 2000, plină cu cristale de diferite forme pe care oamenii de știință continuă să le studieze. Formațiunile de cristal măsoară mai mult de zece metri înălțime și au un diametru de peste un metru.
Sursa de apă unde s-au format cristalele este bogată în sulfat de calciu. Infuzia de magmă a încălzit peștera și a făcut-o extrem de fierbinte. Tocmai de aceea, chiar și cu o protecție adecvată, nimeni nu poate rezista în interiorul ei mai mult de zece minute. Acesta e principalul motiv pentru care, în mare parte, peștera este încă în mare parte neexplorată.

Grotele lui Neptun – Sardinia, Italia | Foto: Tobias Helfrich/Wikipedia

Grotele lui Neptun – Sardinia, Italia

Dintre sutele de peșteri înșiruite pe coastele Sardiniei, acestea sunt cele mai spectaculoase. Peștera, descoperită în secolul al XVIII-lea de un pescar din zonă, are o lungime de aproximativ patru kilometri, dar numai un kilometru e amenajat și poate fi vizitat.
Se află sub nivelul mării și e formată din mai multe grote și galerii ornate cu diferite formațiuni, de la stalactite și stalagmite la coloane și orgi și alte configurații spectaculoase create de natură.

Peșterile Skocjan – Kras, Slovenia | Sursa foto: Travel Slovenia

Peșterile Skocjan – Kras, Slovenia

Acestea reprezintă un sistem format din relief carstic aflat în regiunea Kras (carst).
Peștera Skocjan a fost inclusă în 1986 în Patrimoniul Mondial UNESCO, deoarece formează unul dintre cele mai faimoase locuri din lume pentru studiul fenomenului carstic. Labirintul de peșteri calcaroase a fost creat din doline prăbușite și se întinde pe aproximativ șase kilometri de pasaje subterane, cu un râu ce formează din loc în loc mici cascade.
Descoperite în 1815, acestea peșteri au fost amenajate mult mai târziu pentru a putea fi vizitate.

Peșterile de Marmură – Lacul General Carrera, Chile | Sursa: Geological Wonders

Peșterile de Marmură – Lacul General Carrera, Chile

Sculptate în Anzii Patagoniei, aceste peșteri de marmură s-au format de peste șase milenii, prin eroziunea structurii calcaroase.
În funcție de diferite minerale conținute de apele lacului, marmura peșterilor poate să aibă un alb orbitor, un albastru senin sau nuanțe pastelate de verde și roz, iar razele soarelui accentuează acest joc vizual al culorilor și creează un spectacol memorabil.

Grota Albastră – Capri, Italia | Sursa foto: Capri Tourism

Grota Albastră – Capri, Italia

Este o grotă micuță (se întinde pe o distanță de 50 de metri în stâncă), aflată pe coasta insulei Capri. Ceea ce o face spectaculoasă este culoarea albastră incredibilă a apelor luminate puternic de soare.
În 1869, Mark Twain a vizitat și el această peșteră și a scris despre ea în The Innocents Abroad: „Apele acestui lac subteran calm sunt cele mai strălucitoare și au cel mai încântător albastru care poate fi imaginat”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.