17 februarie 2020, 20:47

Când omul a îndrăznit și mai mult. 9 poduri deosebite care au ceva în comun

Unicitatea este „acel ceva” pe care îl au în comun toate cele nouă poduri deosebite, alese pentru povestea lor, dar și pentru frumusețea lor.

Unele dintre aceste poduri au fost construite de prin secolul al XX-lea, altele există de veacuri. Toate însă au, pe lângă funcția lor practică, un design ce nu se uită. Arhitectura lor remarcabilă le-a salvat de banalitatea în care ar fi intrat dacă cei care le-au proiectat nu ar fi dovedit și un simț estetic de excepție. Și, uneori, multă îndrăzneală.

Podul Capelei și Turnul cu Apă, Lucerna, Elveția | Sursa foto: Simon Koopmann / Wikipedia, CC BY-SA 2.5

Podul Capelei și Turnul cu Apă, Lucerna, Elveția | Sursa foto: Simon Koopmann / Wikipedia, CC BY-SA 2.5

 

Cel mai vechi pod din lemn din Europa

Ca orice oraș traversat de un râu, Lucerna, Elveția, are mai multe poduri, însă doar unul este „cel mai faimos” și acela se numește Podul Capelei. Acest pod traversează râul Reuss și a fost construit inițial în 1333. În 1994, la câteva luni după ce a fost reconstruit în urma unui incendiu, s-a redeschis. Este cel mai vechi pod din lemn din Europa.

În interior, podul era decorat cu picturi din secolul al XVII-lea, cu scene din istoria așezării, însă multe au fost distruse în incendiul de acum 27 de ani.

Podul trece și pe lângă Turnul cu Apă, o construcție în formă octagonală din secolul al XIII-lea. Podul Capelei și Turnul cu Apă sunt printre principalele atracții turistice ale orașului.

Ponte Vecchio, Florența, Italia | Sursa foto: Walkerssk / Pixabay

Ponte Vecchio, Florența, Italia | Sursa foto: Walkerssk / Pixabay

Podul Vechi al Florenței

Ponte Vecchio, Podul Vechi, construit peste râul Arno, datează în forma de azi din secolul al XIV-lea. Este cel mai vechi, cum îi spune și numele, cel mai celebru și cel mai turistic pod din Florența. Inițial, pe acel loc a existat un pod de lemn din perioada Imperiului Roman. Până la cel de acum, alte două poduri au fost distruse de inundațiile râului. În 1345, podul a fost reconstruit din piatră.

În 1565, Giorgio Vasari, desemnat să aducă o îmbunătățire podului, i-a adăugat un coridor cu cele trei arcade centrale. Pasajul face legătura între palatele Vecchio și Pitti și Galeriile Uffizi (în vremea când a fost construit, erau oficii (uffizi), adică birouri pentru magistrații florentini).

Podul are o structură cu trei arcade și se distinge prin casele aflate de o parte și de alta. Inițial, aici se aflau ateliere și magazine, în special măcelării și tăbăcării, însă din 1595 nu au mai fost permise decât ateliere și magazine ale bijutierilor.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Ponte Vecchio a fost singurul pod din Florența pe care armata germană nu l-a distrus în timpul retragerii. Unii ghizi, dar și localnici, spun că a fost datorită unui ordin dat de Hitler.

Ponte di Rialto, Veneția, Italia | Sursa foto: Ruth Archer / Pixabay

Ponte di Rialto, Veneția, Italia | Sursa foto: Ruth Archer / Pixabay

Cel mai fotografiat pod din Veneția

Podul Rialto (Ponte di Rialto) este probabil cel mai cunoscut, traversat și fotografiat pod din Veneția, dintre cele patru ce trec peste Canal Grande.

Și este și cel mai vechi. Tehnic, a existat acolo de prin 1180 un fel de pod, înlocuit cu unul de lemn. Prăbușit, reconstruit, prăbușit din nou de mulțimea ce stătea să privească o paradă de bărci, pe la jumătatea secolului al XVI-lea s-a luat decizia să se facă un pod ca lumea, din piatră.

Podul actual a fost construit între anii 1588–1591. Deși unii arhitecți ai vremii au prezis că structura podului nu va rezista, timpul a dovedit că s-au înșelat.

Podul Khaju, Isfahan, Iran | Sursa foto: Alireza Javaheri / Wikipedia, CC BY 3.0

Podul Khaju, Isfahan, Iran | Sursa foto: Alireza Javaheri / Wikipedia, CC BY 3.0

Podul unui rege persan

Podul Khaju datează din secolul al XVII-lea, din vremea regelui persan Abbas al II-lea. A fost construit în jurul anului 1650, peste râul Zayanderud, în orașul Isfahan, și funcționează și ca baraj.

Are 23 de arcade, 133 de metri lungime, o lățime de 12 metri și este descris ca fiind cel mai frumos pod al orașului.

În mijlocul podului, a fost construit pentru regele Abbas al II-lea un pavilion special, unde acesta stătea pe un scaun de piatră și admira priveliștea. Tot ce a mai rămas astăzi din scaunul regelui sunt câteva rămășițe de piatră.

Specialistul american în artă iraniană, Arthur Upham Pope, și un călător francez  de la sfârșitul secolului al XVII-lea, spuneau despre Podul Khaju că este „monumentul culminant în arhitectura persană din domeniul podurilor și unul dintre cele mai interesante poduri existente… unde totul are ritm și prestigiu și se combină în cea mai fericită uniformitate, utilitate, frumusețe și recreere.”

A fost decorat la început cu plăci ceramice și picturi și, inițial, cândva în pavilion era ceainărie.

Podul Minciunilor, Sibiu | Credit foto: Mira Kaliani

Podul Minciunilor, Sibiu | Credit foto: Mira Kaliani

Pe acest pod, dacă nu poți spune adevărul, mai bine taci

Numit inițial Liegenbrücke, Podul Culcat, a ajuns să fie Podul Minciunilor și datorită legendei ce s-a răspândit: dacă o persoană se află pe acest pod și spune o minciună, în acel moment podul se va dărâma.

Este cel mai cunoscut pod din orașul Sibiu, iar din România e considerat cel mai vechi pod realizat din fontă.

A fost construit în anul 1859, se află în Centrul Vechi al Sibiului și face legătura între Piața Mică și Piața Huet.

Podul Brooklyn, New York | Sursa: Pexels / Pixabay

Podul Brooklyn, New York | Sursa: Pexels / Pixabay

Femeia din spatele celui mai spectaculos pod de la sfârșitul veacului XIX

Finalizat în 1883, Podul Brooklyn din New York face legătura între Manhattan și Brooklyn și traversează East River. A fost proiectat inițial de John A. Roebling, însă acesta a murit cu puțin timp înainte de începerea lucrărilor propriu-zise.

Fiul lui, Washington Roebling, atunci în vârstă de 32 de ani, a preluat lucrarea. A mărturisit mai târziu că a fost copleșit, trezindu-se dintr-o dată responsabil pentru cea mai uimitoare structură inginerească a timpului. S-a îmbolnăvit și el și nu a mai putut părăsi apartamentul – supraveghea lucrările de la fereastră, cu un binoclu, și prin intermediul soției lui, Emily, transmitea instrucțiuni muncitorilor. Practic, ea a purtat responsabilitatea întregului proiect.

De la inaugurare, timp de 20 de ani a fost cel mai lung pod suspendat din lume.

Podul Alexandru al III-lea, Paris | Sursa: Skeeze / Pixabay

 

Podul parizian ce poartă numele unui împărat rus

Podul Alexandru al III-lea este construit în stilul Art Nouveau și unește cele două maluri ale Senei. Statuile din bronz, cupru, piatră, ce reprezintă nimfe, îngeri, cai înaripați, corăbii, dau nota pariziană a acestui pod faimos.

Pe lângă strălucitoarele statui, de-a lungul lui, sunt felinare ce fac din el unul dintre cele mai ornamentate și extravagante poduri ale Parisului. Mai mult, podul este o minunăție inginerească a secolului al XIX-lea, fiind realizat dintr-un singur arc de oțel cu o înălțime de șase metri. Are o lungime de 107,5 metri și o lățime de 40 de metri.

A fost numit după împăratul Rusiei, Alexandru al III-lea, în onoarea unei alianțe franco-ruse. Construirea acestui pod a început în 1896 și s-a terminat în 1900, cu ocazia Expoziției Universale de la Paris.

Podul regele Carol I | Credit foto: Mira Kaliani

Inginerul Saligny și spectaculosul lui pod peste Dunăre: „Știam că va ține”

Inginerul Anghel Saligny a rămas cunoscut în special pentru proiectarea și construirea celui mai mare pod din Europa acelor timpuri. Proiectul a fost realizat în 1888 și la construirea podului s-a lucrat între 1890–1895.

Podul peste Dunăre de la Cernavodă, numit inițial Podul regele Carol I, a fost considerat atunci unul dintre cele mai uimitoare poduri metalice cu deschidere mare din lume. Mulți specialiști din acea perioadă, martori la soluțiile îndrăznețe propuse de inginerul Saligny, au avut mari îndoieli în privința rezistenței podului.

La inaugurare, în timp ce pe pod trecea un convoi format din 15 locomotive, toate mergând cu o viteză de 80 de km/oră, inginerul Saligny stătea sub pod, într-o barcă. După ce locomotivele au traversat podul, inginerul Saligny a rostit patru cuvinte: „Știam că va ține”.

Podul Portului, Sydney | Sursa: Skeeze / Pixabay

Podul Portului, Sydney | Sursa: Skeeze / Pixabay

„Umerașul”, podul din Australia recunoscut probabil de (aproape) toată lumea

Poreclit de localnici „umeraș”, după forma pe care o are, planurile pentru Podul Portului (Harbour Bridge) din Sydney, Australia, s-au făcut inițial în 1815. Atunci, arhitectul englez Francis Greenway a fost ales pentru a construi un pod de la malul nordic la cel din sud al portului. Nimic nu s-a întâmplat, însă ideea construirii unui pod acolo a rămas valabilă și, de-a lungul secolului al XIX-lea, au fost făcute mai multe propuneri. Abia după Primul Război Mondial, s-a ales un arhitect și construirea podului a început în 1924.

Timp de opt ani au muncit 1400 de oameni. Au fost bătute peste șase milioane de nituri și s-au folosit 53 de mii de tone de oțel. Costurile finale au ajuns la aproape șapte milioane de dolari.

Lungimea podului este de 1469 de metri, lățimea de 49 și înălțimea atinge 134 de metri. Poate fi traversat de pietoni, bicicliști, tramvaie și mașini. A fost inaugurat în 19 martie 1932 și, dintre numeroase poduri din lume, imaginea lui este probabil ușor recunoscută de (aproape) toată lumea.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.