29 noiembrie 2021, 20:56

Când prejudecățile dictează, numele contează

Ion N. Theodorescu, Nicolae Bogza, Eugeniu Botez sau Dan Barbilian. Charles Lutwidge Dodgson, Jozef Korzeniowski, Eric Arthur Blair, Samuel Langhorne Clemens. Nume ale unor oameni oarecare. Nume care, probabil, nu ne spun prea multe despre persoanele din spatele lor. Pentru că, uneori, se mai întâmplă, ca un pseudonim bine ales să te facă celebru iar numele cel adevărat să rămână neștiut ori să fie (aproape) dat uitării. Cum  s-a întâmplat cu cei amintiți, și anume: Tudor Arghezi, Radu Tudoran, Jean Bart sau Ion Barbu. Lewis Carroll, Joseph Conrad, George Orwell, Mark Twain. Sună mai cunoscute, parcă.

Totuși, nu este vorba aici despre domni care au scris cărți, au semnat cu pseudonim și au câștigat faimă (cândva, voi povesti și despre ei). De cele mai multe ori, ei, scriitorii, au ales un pseudonim – cuvânt derivat din greacă, tradus prin ‘nume fals’, compus din ψεδος (pseûdos), ‘minciună’ și νομα (ónoma), ‘nume’ – din propria voință, ca o formă de exprimare artistică, sau, uneori, la sugestia editorului lor care considera că numele real nu are suficientă ‘forță’ și nu e destul de  ‘sonor’ pentru a atrage atenția.

În engleză se spune pen name, în franceză nom de plume. Este un pseudonim, uneori o variantă după numele real, pe care un autor îl alege, din diferite motive, pentru a semna o carte sau întreaga operă.

Unii autori au fost nevoiți să apeleze la un pseudonim fie pentru a-și ascunde adevărata identitate (și viața personală), fie pentru a ține secret faptul că erau femei. Într-o lume modelată de inegalități, unele scriitoare au fost obligate să-și creeze o identitate fictivă.  

În secolul al XIX-lea, îndeosebi, când epoca era dominată de bărbați – scriitori, anumite femei au ales să-și semneze cărțile cu nume de bărbat. De cele mai multe ori, sugestia venea chiar din partea editurii care nu dorea să riște ca o carte să nu fie apreciată (cumpărată) de cititori doar pentru că a fost semnată cu numele unei femei. Cu timpul, motivul pentru care unele scriitoare semnează cu un nume de bărbat (sau cu un alt pseudonim) s-a schimbat.

Iată câteva scriitoare cunoscute din literatura universală care au semnat cu pseudonim. Uneori, acesta a fost păstrat pentru întreaga operă. Câteodată, însă, au ales mai multe pseudonime pe care le-au folosit pentru una sau mai multe lucrări.

Portret al lui Frédéric Chopin și George Sand, 1838, de Eugène Delacroix | Sursa: Wikipedia

Amantine Lucile Aurore Dupin (1804 – 1876)

Născută în Paris în 1804, Aurore Dupin este cunoscută mai ales cu pseudonimul ei literar, George Sand. În 1832, a publicat primul roman, Indiana, cu numele George Sand și de atunci, tot ce a publicat, numeroase romane și memorialistică, a apărut sub acest nume.

A provocat indignare în epocă prin atitudinea ei nonconformistă – purta îmbrăcăminte pentru bărbați și trăgea din pipă în public, două lucruri interzise, în acea vreme, femeilor. Ea este scriitoarea care a spus: Există o singură fericire în viață, să iubești și să fii iubit. A mai rămas cunoscută și prin numeroasele ei aventuri cu scriitori, dar și cu compozitorul Frédéric Chopin.

George Eliot, portret de Frederic William Burton, 1864 | Sursa: Wikiwand

Mary Ann Evans (1819 – 1880)

Cea care a scris, printre altele, Nu este niciodată prea târziu să fii ceea ce ai fi putut deveni sau Delicioasă toamnă! Sufletul meu este cununat cu ea și, dacă aș fi o pasăre, aș zbura de-a lungul pământului, în căutarea a noi și noi toamne, este mult mai cunoscută cu numele ei fictiv: George Eliot.

A fost o scriitoare remarcabilă și a lucrat și ca jurnalist. În primul ei eseu, Romane stupide scrise de doamne romanciere, critica lucrările scrise de femeile din vremea ei. A ales să publice sub un pseudonim masculin pentru a se diferenția de femeile romanciere contemporane și ca să se asigure că munca ei va fi luată în serios. După apariția primului roman, în 1859, Adam Bede, primit pozitiv de critică, și-a dezvăluit adevărata identitate, însă acest lucru nu a avut mare influență asupra operei și criticii. A continuat să publice cu numele ei fictiv.

Capodopera ei, Middlemarch, publicată în serii între 1871 – 1872, a trecut testul timpului și a rămas în topul celor mai citite romane.

Surorile Brontë, de Branwell Brontë | Sursa imagine: Wikiwand

Surorile Brontë:  Charlotte (1816 – 1855), Emily (1918 – 1948), Anne (1820 – 1849)

Au semnat primele lor romane cu nume de bărbați pentru a-și ascunde identitatea feminină și, în acest mod, vecinii nu puteau să-și dea seama că este vorba și despre ei în cărți. Cum se știe, surorile Brontë au folosit vecinii ca inspirație pentru personajele lor din numeroase cărți.

Charlotte Brontë, portret de J. H. Thompson, de la Brontë Parsonage Museum | Coperta primei ediții a romanului Jane Eyre | Locul unde Charlotte a început să scrie Jane Eyre; în anii 1840 era un han | Sursa imagine: Wikiwand

În 16 octombrie 1847, a apărut romanul Jane Eyre iar la autor era trecut Currer Bell. Charlotte Brontë, una dintre cele mai apreciate romanciere din toate timpurile,  și-a semnat cărțile cu un nume de bărbat pentru a putea fi remarcate într-o perioadă când femeile scriitoare erau ignorate. De altfel, ca și Mary Ann Evans (George Eliot), prin alegerea unui nume masculin, a dorit să se distanțeze de asocierile negative cu alte scriitoare din vremea ei. Acest nume a făcut ca opera lui Charlotte Brontë să fie apreciată într-o epocă în care autoarele erau privite cu nenumărate prejudecăți. Jane Eyre este printre romanele valoroase ale literaturii universale și acum se editează, evident, cu numele adevărat al autoarei.

Emily Brontë | Sursa imagine: The Day USA

În 1847, editorul londonez Thomas Cautley Newby a publicat romanul Wuthering Heights (La răscruce de vânturi), semnat Ellis Bell, pe numele real Emily Brontë. Emily și surorile ei, Charlotte și Anne, au ales să publice sub nume masculine pentru a evita prejudecățile vremii legate de femeile – scriitoare. Ca și surorile ei, sănătatea lui Emily a fost fragilă de-a lungul întregii ei vieți. A murit la 30 de ani, în 1848.  În 1850, Charlotte a editat romanul lui Emily și l-a republicat cu numele adevărat al scriitoarei. Azi, romanul lui Emily Brontë, La răscruce de vânturi, este considerat unul dintre cele mai semnificative din literatura engleză.

Anne Brontë, mezina, născută în 17 ianuarie 1820, a publicat în 1848 Necunoscuta de la Wildfell Hall (The Tenant of Wildfell Hall), al doilea și ultimul roman, cu numele Acton Bell. Anne a murit la 29 de ani. Dintre surorile Brontë este probabil mai puțin cunoscută, în parte deoarece sora ei, Charlotte, a împiedicat republicarea romanului. Ulterior, opera ei a fost revăzută și Anne e considerată una dintre scriitoarele valoroase din literatura engleză.

Louisa May Alcott | Sursa imagine: Mirror

Louisa May Alcott (1832 – 1888)

Louisa și-a început cariera de scriitoare semnând cu numele A. M. Barnard. Cea mai cunoscută carte a ei, Micuțele doamne (Little Women), a fost publicată cu numele ei real. Totuși, a câștigat notorietate, la mijlocul anilor 1860, cu numele fictiv. În perioada când femeile care publicau erau luate destul de puțin în serios, ea a ales o identitate masculină (sau una anonimă).

Nevoită de sărăcia din familia ei să se angajeze, a lucrat ca profesoară, dar a câștigat bani și din scurte povești ce au fost publicate într-un ziar sub numele Barnard. Mai târziu, a susținut votul femeilor și drepturile lor civile. Fiind una dintre scriitoarele de succes într-o lume dominată de bărbați,  Louisa May Alcott este un simbol atât în lumea literară, cât și pentru implicarea ei în ce privește egalitatea între sexe.

Karen Blixen | Sursa imagine: All That’s Interesting

Karen Blixen (1885 – 1962)

A fost și a rămas printre scriitoarele mele preferate. În țările unde se vorbește engleza, este cunoscută mai mult cu numele ei de scriitor, Isak Dinesen. Karen s-a născut în Danemarca și este una dintre scriitoarele proeminente de la jumătatea secolului al XX-lea. Este posibil că a ales să publice sub pseudonim, deoarece provenea dintr-o cunoscută familie daneză. A publicat și sub alte nume, ca Osceola sau Pierre Andrézel, însă Isak Dinesen este cel mai cunoscut.

În 1937, a fost publicată cea mai renumită carte a ei, Out of Africa (tradusă în limba română cu titlul Din inima Africii). A fost extrem de bine primită de lumea literară și de cititori. În roman, autoarea rememorează experiențele ei africane ca proprietară a unei plantații de cafea. Ea a surprins un minunat portret al Africii și al oamenilor ei, în vremea Imperiului Britanic. Cartea a fost ecranizată în 1985 și, probabil, filmul cu Meryl Streep, Klaus Maria Brandauer, Robert Redford, a făcut ca aceasta să fie și mai populară.

Harper Lee | Sursa imagine: Time Magazine

Nelle Harper Lee (1926 – 2016)

Numele ales de această scriitoare – Harper Lee – nu-i ascunde neapărat identitatea, însă a făcut din autor o persoană androgină. Dacă nu-i cunoști adevărata identitate, nu poți să-ți dai seama dacă e vorba de numele unei femei sau al unui bărbat. Harper Lee a devenit faimoasă cu romanul ei Să ucizi o pasăre cântătoare, publicat prima dată în 1960, în care multe detalii sunt bazate pe aspecte reale din copilăria scriitoarei. Acesta este singurul roman al lui Lee, însă a devenit și a rămas unul dintre cele mai de succes din literatura americană.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.