26 iunie 2022, 10:01

Când ursitoarele sunt generoase: „Măreția unei largi priveliști a mării nu mă împiedica de a zări și de a iubi cea mai umilă floricică dintr-un șanț”

„Fire fericit ursită să privească aspectele pozitive ale vieții, Regina Maria avea din copilărie sădită – nu nevoia meditativă de a pătrunde esența lucrurilor, dar nevoia adânc umană de a pătrunde dincolo de înfățișările care păreau pecetluite de mister”, scria, în Revista Fundațiilor Regale, Dumitru Caracostea, într-o evocare a reginei Maria (29 octombrie 1875 – 18 iulie 1939), făcută când „suna al cincilea an de când s-a stins”.

„Un instinct sigur”

Autobiografia reginei Maria, Povestea vieții mele, este, comenta istoricul literar D. Caracostea, „aceea a unui fluviu care pornește din îndepărtate și abundente izvoare, înfățișând două rase și două istorii”:

În albia începuturilor, se oglindesc contrastele dintre Curtea plină de măsură a Angliei victoriene și cea de strălucire rusească a lui Alexandru al II-lea. De aici, fluviul cotește la viața liberă sub cerul mediteraneean al Maltei fermecate, cu cai avântați, ca și tinerețea care-și anticipa energia.

De la însorita și bogata în flori Malta, cursul se îndreaptă spre Coburgul cu burghezi simpli dar cu profesori conștiincioși, de unde firele destinului, au dus la legături cu familia Hohenzollern de Sigmaringen, spre albia, acolo stâncoasă, a Dunării, unde străjuia figura acvilin-severă a regelui Carol I.

De aici, curentul vieții intră sub constelația Hohenzollernului de la Dunărea de Jos, se îmbogățește și se înfrățește cu toate aspectele vieții românești, pentru a deveni în anii hotărâtori ai istoriei delta destinului românesc…

[…]

Un instinct sigur a îndreptat ochiul ager al regelui Carol spre aceea care avea să devină regina Maria. Deosebirile de temperament între ea și marele unghi au dus uneori la tensiuni, dar, spre sfârșitul vieții, regina Maria a ajuns la o recunoaștere, câteodată umbrită de restriști, a înțelepciunii Întemeietorului”.

„Ursitoarele îi dăruiesc o rară justețe și acuitate a simțurilor.” (Dumitru Caracostea) | Plimbare pe lacul de la Scroviștea

„O armonică împletire din trei daruri excepționale”

Din paginile autobiografiei și „din fapta esențială a vieții”, personalitatea reginei Maria „apare ca o armonică împletire din trei daruri excepționale”, observa Dumitru Caracostea. Acesta a notat:

Ursitoarele îi dăruiesc o rară justețe și acuitate a simțurilor. Necontenit, în paginile autobiografiei se subliniază acel simț fundamental al orientării, cel olfactiv, de la mireasma florii până la atmosfera locuințelor și peisajului”.

Regina Maria povestea despre „farmecul deosebit” din camerele bunicii, regina Victoria (24 mai 1819 – 22 ianuarie 1901):

Întâi, miroseau nespus de dulce a flori de portocali, chiar când nu se putea zări în casă nicio astfel de floare, și al doilea erau încântător de pline cu cele mai neînchipuite comori, de la globul de sticlă în care se vedeau atâtea culori, până la luminoasele tablouri Landseer, înfățișând câini, ponei și cerbi.
Pe urmă, atâtea fotografii!

„De câte ori s-a apropiat de mine frumusețea, am simțit că era un har dăruit de Dumnezeu, un dar pe care cu tot dinadinsul îl ursise ca să mi-l însușesc, cel puțin cu ochii, dacă nu și cu mâinile.” (Regina Maria) | Regina Maria

„Frumusețea, sub orice formă, trezea în mine o dragoste înflăcărată, chiar păgână”

O altă trăsătură a reginei Maria, a notat Dumitru Caracostea, era „excepționala receptivitate, nu față de livrescul frumos, ci față de aspecte de plenitudine în care frumosul face una cu însăși viața. […] Iată prima întipărire a copilei în fața frumuseții fără seamăn a principesei de Walees, viitoarea regină Alexandra”.

Regina Maria rememora:

De altfel, frumusețea, sub orice formă, trezea în mine o dragoste înflăcărată, chiar păgână.

[…]

Totdeauna am fost ciudat de mișcată de orice era frumos. Orice întruchipare a frumuseții, fie o femeie, o floare, o casă, un cal, fie o minunată priveliște a naturii sau o zugrăveală, de câte ori s-a apropiat de mine frumusețea, am simțit că era un har dăruit de Dumnezeu, un dar pe care cu tot dinadinsul îl ursise ca să mi-l însușesc, cel puțin cu ochii, dacă nu și cu mâinile.

Iar bucuria mea se desăvârșea prin faptul că știam să gust frumosul și în întreg și tot atât de bine în amănunte. Măreția unei largi priveliști a mării sau a munților nu mă împiedica de a zări și de a iubi cea mai umilă floricică dintr-un șanț.

Darul de a mă îmbăta de frumusețe în întreg și în amănunt m-a însoțit de-a lungul întregii vieți. Linii, culori, contururi, sunetele și miresmele legate de fiece priveliște mi-au făcut viața nespus de bogată, și împreună cu fiecare din aceste neuitate întipăriri se ivește în mine un sentiment de recunoștință pentru fiecare formă a frumuseții dezvăluită sufletului meu.

„E un dar excepțional cel de a zugrăvi oamenii, portretistica amintirilor.” (Dumitru Caracostea) | „The time of big hats”, a notat regina Maria pe această fotografie| Sursă imagine: The Story of My Life, Marie, Queen of Roumania, New York, 1934

„Omul care nu poate fi mișcat decât de întâmplări mari… trăiește pe muchia din afara vieții”

Mai târziu, în memoriile ei, regina Maria a scris:

Mi-a trezit întotdeauna mult interes în viață, ce e frumos, sau ciudat, sau trist, sau comic, totul e o plăcere pentru ochi, deșteaptă luarea aminte sau atinge inima.

Om sau animal, floare sau peisaj, întâmplare sau senzație, râs sau plâns, toate au rostul lor în ochii celui ce trăiește adânc cu toate însușirile lui sufletești; omul care nu poate fi mișcat decât de întâmplări mari și disprețuiește ceea ce ne aduce viața zilnică, trăiește pe muchia din afara vieții, nu chiar în inima ei.

Cel puțin așa simt eu.

„Om sau animal, floare sau peisaj, întâmplare sau senzație, râs sau plâns, toate au rostul lor în ochii celui ce trăiește adânc cu toate însușirile lui sufletești.” (Regina Maria) | Regina Maria a României, în port popular românesc | Imagine reprodusă după colecția de fotografii de la Castelul din Balcic, Bulgaria / Mira Kaliani

„… simți mai multă plăcere să te uiți la orice fizionomie întâlnită în viață”

Un alt „dar” cu care regina Maria a fost înzestrată a fost cel de a vedea „din trăsăturile figurilor semnificația lor”. Dumitru Caracostea sublinia că „e un dar excepțional cel de a zugrăvi oamenii, portretistica amintirilor” și nota despre „șirul acelei bogate galerii de portrete, când duioase, când umoristice, când recunoscător entuziaste”.

Istoricul literar completa:

Darul acesta de a prinde din câteva trăsături firea cuiva este aici cu totul diferit de acela al romancierului. El este condiționat de o continuă perindare de figuri aievea și de o poziție socială care te constrânge să fii mereu actor, dar în același timp este asemănătoare unui înalt foișor, de unde se desfășoară spectacolul uman în toată diversitatea lui.

După ce ai citit cartea aceasta, parcă simți mai multă plăcere să te uiți la orice fizionomie întâlnită în viață.

„Era un om neobișnuit de mic la stat, rotund, jovial și plin de înțelepciune”

Un portret făcut de regina Maria doctorului Antipa, „cel mai scump tovarăș al nostru în aceste excursii pe Dunăre”:

Era un om neobișnuit de mic la stat, rotund, jovial și plin de înțelepciune. Își făcuse studiile în Germania și vorbea nemțește cu aceeași ușurință ca și limba lui. Nu era nimic în lume ca să nu știe el despre apă, pești și păsări. Antipa era prieten cu toată lumea și o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei.

Copiii îl iubeau în chip deosebit și fiindcă era așa de mic aveau față de el un sentiment neobișnuit de tovărășie; numărul centimetrilor lui îl aducea foarte aproape de inima lor. Afară de aceasta știa tot și era gata să-și împărtășească cunoștințele în anecdote interesante și hazlii.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol