CITIRE

Când vizita la muzeu este o experiență. La Princip...

Când vizita la muzeu este o experiență. La Principia, povești cu romani de ieri și de azi

Când urci în cetatea din Alba Iulia și treci printre primele trei porți, după câțiva pași, dacă te uiți jos, vezi scris frumos pe caldarâm Via Principalis. Aici a fost drumul roman ce intra pe poarta sudică a castrului și trecea prin poarta din fața comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina. În stânga, este expusă și o porțiune din acest drum – cu o lățime de 7 metri și jumătate – drum antic descoperit în timpul săpăturilor arheologice din anul 2011.

Via Principalis | Credit foto: Mira Kaliani

Via Principalis | Credit foto: Mira Kaliani

Mai faci câțiva pași înainte și în dreapta se întinde o piață – piața Cetății, cum altfel, sau, cum îi spun localnicii, Custozza, după unul dintre monumentele aflate acolo. După ce faci obligatoriile poze cu statuile din apropiere, o să vezi probabil la câțiva zeci de pași o clădire complet diferită față de arhitectura din jur, de ceea ce ți-ai închipui că ar trebui să găsești într-o cetate. E o clădire modernă, cu geamuri de jur împrejur decorate cu desene ce înfățișează romani și vechiul castru al lor ridicat la Apulum.

„Am auzit întrebări de genul: ce o fi acolo, stație de autobuz, piscină? Orice își imaginează lumea, numai muzeu, nu”, spune Ciprian Dobra, cel care mi-a fost ghid în acest muzeu nou, în ce privește stilul arhitectural și anul inaugurării – 2015, dar cu majoritatea exponatelor de veacuri.

Intrarea la Muzeul Principia | Credit foto: Mira Kaliani

Intrarea la Muzeul Principia | Credit foto: Mira Kaliani

Dacă ai curiozitatea să vezi „ce o fi acolo”, vei trece printr-o poartă destul de impozantă pe care scrie cu majuscule Principia și în fața ei un soldat roman de gardă.

Principia sau clădirea comandamentului legiunii a fost cea mai importantă clădire din castrul roman construit prima dată sub împăratul Traian, începând cu anul 106, pe locul unde azi se află cetatea bastionară de la Alba Iulia.

Muzeul Principia este amplasat pe o mică parte din locul unde se afla această clădire. Vechea construcție romană este și astăzi parțial acoperită și probabil va rămâne așa și de acum înainte, deoarece, dacă ar începe săpături arheologice pentru a descoperi mai mult din suprafața ei, atunci cel puțin un drum și clădirea unde se află astăzi Universitatea 1 decembrie ar trebui distruse.

Principia avea o lungime de aproximativ 85 de metri. În muzeu, este reconstituită și o mică parte din zona administrativă. În edes sau camera tezaurului, legiunea depozita și păstra ce avea mai de preț, și anume statuia împăratului și stindardele legiunii (la muzeu sunt replici) și tot acolo își ținea și banii.

„La săpături nu s-a descoperit însă nimic, probabil și-au luat toți banii când au plecat”, precizează Ciprian.

În Muzeul Principia | Credit foto: Mira Kaliani

În Muzeul Principia | Credit foto: Mira Kaliani

Când intri în clădirea muzeului – aflat într-o singură sală – te întâmpină ghidul și, pentru început, ești invitat să te așezi pe o pernă pe care e imprimat un desen cu Principia și să urmărești un scurt film despre istoria castrului roman de la Apulum. Apoi, dacă ai timp și vrei să cunoști un pic din viața dintr-un castru roman, ghidul îți va povesti o mulțime de lucruri interesante. Cel pasionat de istorie, a ajuns într-un mic rai, cel care nu are asemenea pasiuni, probabil va avea momente în care curiozitatea îi va fi trezită.

La castrul roman de la Apulum s-a aflat Legiunea a XIII-a Gemina ce a stat acolo până în anul 275; în anul 271 a început retragerea aureliană, denumită după numele împăratului de atunci. Legiunea aceasta a fost înființată în vremea lui Cezar, apoi lăsată la vatră, cu onoare, și reînființată de Augustus, prin anul 9.

Apulum, Alba Iulia de azi, a ajuns la un moment dat cel mai mare oraș roman din provincie, deoarece, pentru a popula așezarea, Marcus Aurelius și Septimius Severus au trimis masiv coloniști.

În Muzeul Principia: În dreapta imaginii: Hypocaust, încălzire prin podea. În zidul exterior, era o vatră de unde fumul și căldura circula pe dedesubtul podelei și o încălzea.  În mijloc: Fântâna e medievală, datată prin secolele XI-XVV – un mic exemplu de refolosire a pietrei romane. „S-a construit rudimentar, n-au prea evoluat oamenii timp de o mie de ani, au pierdut rețeta betonului de la romani, pietrele la fântână au fost lipite cu pământ”, explică Ciprian. | Credit foto: Mira Kaliani

În Muzeul Principia: În dreapta imaginii: Hypocaust, încălzire prin podea. În zidul exterior, era o vatră de unde fumul și căldura circula pe dedesubtul podelei și o încălzea.  În mijloc: Fântâna e medievală, datată prin secolele XI-XVV – un mic exemplu de refolosire a pietrei romane. „S-a construit rudimentar, n-au prea evoluat oamenii timp de o mie de ani, au pierdut rețeta betonului de la romani, pietrele la fântână au fost lipite cu pământ”, explică Ciprian. | Credit foto: Mira Kaliani

„Nici astăzi nu știm exact cât se întindea castrul, probabil suprafața lui era în jur 22 de hectare, poate mai mult. A ajuns la 45.000 de locuitori – ca idee, în Pompei, înainte de a fi distrus de Vezuviu, trăiau cam 18.000 de oameni. Deci Apulum era de două ori și un pic mai mare. Orașul modern Alba Iulia a reușit să aibă 40 – 45.000 de locuitori în jurul anilor 1980. Adică ne-a luat 1700 de ani să fim la fel de mulți”, comentează Ciprian Dobra.

Muzeul Principia are acum trei machete, iar din decembrie 2019 se va putea mândri cu cea mai mare machetă pe epocă romană din țară, ce va reprezenta 500 de soldați în luptă.

Una dintre machete prezintă o secvență din viața soldaților din legiunea romană – se pot vedea cum construiau un castru, un tip de fortificație din lemn și pământ, așa cum a fost la început, sub împăratul Traian. Acea fortificație a fost folosită 18 ani, până în anul 124, an în care împăratul Hadrian și-a anunțat vizita la Apulum, unde a venit în anul următor. Pentru acea vizită, soldații au construit ziduri de piatră din blocuri de calcar, ziduri albe ce au dat mai târziu și numele orașului.

Catedrala romano-catolică din Alba Iulia. După retragerea aureliană și până în 1738, când s-a finalizat cetatea austriacă, toate generațiile din acele secole au stricat din zidăria romană și au refolosit piatra la alte construcții. Cea mai ilustrativă clădire din cetate ridicată cu blocuri luate de la castrul roman este catedrala romano-catolică, după cum spune Ciprian Dobra. | Credit foto: Mira Kaliani

Catedrala romano-catolică din Alba Iulia. După retragerea aureliană și până în 1738, când s-a finalizat cetatea austriacă, toate generațiile din acele secole au stricat din zidăria romană și au refolosit piatra la alte construcții. Cea mai ilustrativă clădire din cetate ridicată cu blocuri luate de la castrul roman este catedrala romano-catolică, după cum spune Ciprian Dobra. | Credit foto: Mira Kaliani

După 90 de ani de la vizita lui Hadrian, un alt împărat roman – Caracalla – a venit la Apulum. El a fost al treilea și ultimul împărat roman care a vizitat această așezare. În curtea unui alt muzeu din Alba Iulia, s-a descoperit recent un zid înalt de câțiva metri și s-a constatat că este cel mai înalt din toată cetatea. Pentru vizita lui Caracalla, soldații au făcut îmbunătățiri și au înălțat zidurile castrului la aproape zece metri.

„Observați că obiceiul ăsta de a lucra la infrastructură când vine cineva important în oraș îl mai avem, poate de la romani a rămas”, comentează Ciprian.

Legat de infrastructura romană – se știe că romanii aveau canalizare, supraterană și subterană. În așezările civile, canalizarea subterană era făcută din tuburi de lut ars. Tot de la Ciprian aflu că, în partea de sud a orașului Alba Iulia, vechea canalizare făcută de romani s-a folosit până în anul 1970.

Legiunea de la Apulum avea misiunea să păzească accesul la Roșia Montană și la Ocna Mureș – Turda, adică înspre aur și sare. Fiecare legiune avea 5400 de soldați de rând, 240 de ofițeri medii și inferiori și un prefect al castrului. Dacă lipsea generalul, acesta prelua conducerea fortăreței. Mai erau șase tribuni, tineri trecuți de vârsta maturității care serveau o scurtă perioadă în armata romană ca să se pregătească pentru cariera politică. Legatul legiunii – generalul – avea grad senatorial și era unul dintre cei 600 de oameni importanți din imperiu.

Imagine din timpul Festivalului roman Apulum | Credit foto: Mira Kaliani

Imagine din timpul Festivalului roman Apulum | Credit foto: Mira Kaliani

În perioada serviciului militar, soldații nu aveau voie să se căsătorească – în timpul lui Septimius Severus s-a modificat legea și li s-a permis să se căsătorească. Intrați în serviciul militar, erau obligați să rămână 25 de ani. Dacă un bărbat intra în armată și era deja căsătorit, căsătoria era anulată. „Evident, nu se supuneau neapărat acestor reguli, aveau familii nelegitime, concubinaj sau căsătorii nerecunoscute oficial. Statul roman nu le recunoștea soția, în schimb le recunoștea copiii. Dacă soldatul murea la datoria, tot ce strânsese el era dat copiilor”, spune ghidul de la Principia.

Toți soldații din legiuni erau cetățeni romani. Cei care nu aveau cetățenia romană – în special soldați din provinciile cucerite – erau încadrați în trupele auxiliare și trimiși să păzească granițele Imperiului. Toți soldații erau plătiți; desigur, romanii mai bine decât ceilalți cetățeni. La lăsarea la vatră, soldatul care a fost în trupele auxiliare primea, pe lângă o sumă de bani și o bucată de pământ, și cetățenia romană.

Din Muzeul Principia, în stânga, costumul de centurion | Credit foto: Mira Kaliani

Din Muzeul Principia, în stânga, costumul de centurion | Credit foto: Mira Kaliani

În Principia este și un echipament de centurion (centurionul era un ofițer în armata romană ce comanda o centurie). Al lui Ciprian, aflu. „E o replică făcută destul de fidel, știu asta pentru că eu am lucrat la ea de mi-au ieșit ochii. Este echipamentul meu.” El face și replici din echipament roman – numai coif, zice el, nu a reușit să facă.

Ciprian Dobra, 41 de ani, este ghid la Principia, absolvent de teologie, master în științe militare, doctorand în istorie. Pe lângă toate acestea, este și centurion. După ce a fost cinci ani în armata română, și-a dat seama că mai bine se simte în armata romană și, din 2012, face parte din Legiunea a XIII-a Gemina, o trupă de reconstituire istorică. Și-a luat numele Caius Cassius Proculeianus, nume ce apare pe un monument în Apulum, spune Ciprian. Caius Cassius Proculeianus a fost un centurion de origine siriană, din timpul lui Antoninus Pius.

Ciprian Dobra, ghid la Principia și centurion într-o trupă de reconstituire istorică | Credit foto: Mira Kaliani

Ciprian Dobra, ghid la Principia și centurion într-o trupă de reconstituire istorică | Credit foto: Mira Kaliani

În trupa de reconstituire istorică din Alba Iulia sunt daci, soldați romani și gladiatori. Între 1 mai și 30 septembrie, în fiecare seară de vineri, are loc în cetatea din Alba Iulia o demonstrație de 40 de minute, inclusiv lupte. Iar în primul weekend din mai, în 2020, va fi cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Roman Apulum, cea mai mare manifestare de reconstituire istorică antică din țară, unde se adună cam 300 de romani și barbari. „Fiecare trupă – din tot Imperiul – va face demonstrații. Și seara toată lumea se bate cu toată lumea.”

Cine se simte în stare, poate și îmbrăca echipamentul expus la Principia. Asta înseamnă cam 33 de kilograme – practic, numai cămașa de zale are 16 kilograme. „Echipamentul de soldat e un pic mai ușor, în jur de 25 de kilograme. Ofițerii sunt cei mai grei, fiindcă au o grămadă de fierătaie pe ei”, explică Ciprian.

Decorațiile, date de împărat, erau purtate de ofițerii din armata romană. Leul a fost simbolul Legiunii XIII Gemina, deoarece legiunea a fost înființată în luna august, în zodia leului. Medusa era un simbol decorativ apreciat în armata romană. | Credit foto: Mira Kaliani

Tot el îmi spune că, prin alte țări pe unde a fost la festivaluri romane, toți pun accentul pe acuratețea echipamentului și investesc mult pentru a fi cât mai fidel cu ceea ce purtau romanii. Pe de altă parte, „spectacolul” făcut de ei înseamnă niște manevre militare și cam atât.

În schimb, trupa din Alba Iulia face spectacol, în sensul că se luptă uneori „destul de serios”. Nu chiar pe viață și pe moarte, pentru teritorii noi și în numele împăratului, dar oricui i se întâmplă să ia uneori joaca în serios. Ciprian a rupt două săbii în luptele demonstrative cu dacii.

Îmi arată și coiful pe care este atașată o crească și îmi spune că este făcută din păr de cal. „Romanii puneau pene, dar eu nu am pus pene, fiindcă sunt mai sensibile și dau dacii peste ea și mi-o strică”, mă lămurește.

Lapidarium | Credit foto: Mira Kaliani

Lapidarium | Credit foto: Mira Kaliani

În vara aceasta, Ciprian a participat la International Training  Programme de la British Museum – după spusele lui, este primul român care a participat la acel curs unde se învață totul despre activitatea muzeală. Și s-a întors cu o grămadă de idei.

Vrea să stabilească legături de colaborare cu alte muzee. Speră să aibă la un moment dat, într-un timp cât mai apropiat, la Principia, și o expoziție de echipamente romane, făcute de el, în care să fie cuprinsă partea de istorie din perioada în care Dacia a fost provincie romană.

Intenționează să găsească o cale de a aduce și elevi din școli la muzeu și să le prezinte istoria din perioada romană într-o abordare proaspătă, modernă, interactivă. De fapt, nu copiii sunt greu de adus, profesorii și cei din sistemul de învățământ care decid astfel de lucruri sunt greu de convins.

Multe pot fi îmbunătățite, schimbate, adaptate acestui timp. Unele lucruri bune se întâmplă firesc și ușor. Multe intenții bune se lovesc de legi, reguli, mentalități învechite. Cum rezumă Ciprian Dobra toată povestea asta: „Birocrația este cel mai complicat lucru din România”.

Își dorește să facă din vizita fiecăruia la Principia o experiență. „Dacă am cel puțin un om pe care-l văd cum i se aprinde privirea când vede și aude toate lucrurile acestea, apreciază că învață lucruri noi despre romani, zic că e o zi cu folos și pentru mine.”

Principia | Credit foto: Mira Kaliani

Principia | Credit foto: Mira Kaliani

Credit foto cover: Mira Kaliani


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.