Numele României a fost pe buzele multor americani în perioada interbelică. Acest fapt se datorează unui artist evreu, Aaron Lebedeff, originar din estul Europei, care cânta despre frumuseţea şi gustul fără seamăn ale României idilice, aşa cum i-o descriseseră evreii plecaţi din ţara noastră.
Cântecul „Rumenye, Rumenye“ a fost lansat în 1941 şi de atunci continuă să captiveze ascultători de pretutindeni, piesa fiind interpretată în numeroase variante.
Istoria cântării României pe pământ american începe în anii ’20, când noul continent primise valuri de migranţi veniţi din ţara noastră dinainte de 1900. În faţa unei alte vieţi în necunoscut, dorul de casă începuse să roadă în sufletele românilor, indiferent de etnie.
În toamna lui 1923, la Teatrul Evreiesc din New York, condus de Moshe Shor (sau Schorr), avea loc premiera unei piese de teatru satirice: „The Romanian Wedding“ (Nunta românească).
Printre actorii „Nunţii româneşti“ se număra Aaron Lebedeff (1875-1960), un artist evreu originar din Belarus, născut în 1875. Acesta avea să fie primul star evreu de pe scena muzicalului american. El a compus, după 18 ani de la premiera vodevilului, melodia care a înnebunit America – „Rumenye, Rumenye“.
Sursa youtube.com
Artistul a ascultat povestirile evreilor despre ţara unde totul avea altă savoare: acolo era cea mai bună mâncare, cel mai bun vin, cele mai frumoase femei – pe scurt, acolo duceai cea mai dulce viaţă. „Oh, România, România…“ suspinau ei clătinând din cap și astfel a pus titlul piesei: „Rumenye, Rumenye“.
Cântecul redă pe un ton nostalgic, dar săltăreţ, sentimentele evreilor care pomeneau mereu de ţara lor. Piesa are un tempo cadenţat, cu muzică numai bună de dănţuit, în care acordurile româneşti se împletesc cu cele evreieşti specific folclorului tradiţional numit „klezmer“.
„Cântecul îi captivează pe oameni de la primele acorduri, vorbitori de idiş sau nu. Dar acesta este doar un aspect al influenţei româmneşti asupra muzicii evreieşti. Există o muzică klezmer – o fuziune a muzicii româneşti şi a celei evreieşti – care datorează mult sunetelor puternice ale ansamblurilor de coarde şi de ţambal româneşti“, arată Vladimir F. Wertsman, reputatul istoric născut în 1929 la Bacău, stabilit în Statele Unite ale Americii, care a scris cele mai cuprinzătoare cărţi despre emigraţia românească pe tărâm american.
Moştenirea culturală a evreilor este păstrată şi astăzi. Pe lângă succesul nemuritor al cântecului „Rumenye, Rumenye“, vodevilul „The Romanian Wedding“ a devenit o piesă clasică în repertoriul trupelor evreieşti. În 1981, comedia muzicală a fost prezentată la Teatrul Idiş Şalom din New York, cu Mary Soreanu (o artistă evreică din România) în rolul principal. Cronica din „New York Times“, semnată de Richard F. Shepard, este elogioasă. În zilele noastre, „Nunta românească“ este jucată, spre exemplu, de Yiddishpiel Theater din Israel.
Cu siguranţă, afirmarea unor actori legendari, evrei cu rădăcini în România, precum Lauren Bacall, Edward G.Robinson, Sylvia Sydney şi apoi Dustin Hoffman, Harvey Keitel, se datorează mediului propice din Congregaţia „La porţile Raiului“. Nu trebuie uitaţi nici muzicienii evrei cu origini în România care au cunoscut gloria: soprana Alma Gluck, dirijorul Sergiu Commissiona, Miriam Fried, Lory Walfisch şi mulţi alţi artişti.
FOTO cover wikipedia.org