CITIRE

Capela Sixtină a Estului – În albastrul cerului bu...

Capela Sixtină a Estului – În albastrul cerului bucovinean, la Voroneț

La ieșirea din Gura Humorului spre Vama, pornește un drum la stânga, în direcția sud. După aproape 4 kilometri, la capătul unui vechi sătuc bucovinean – devenit între timp un cartier al orașului Gura Humorului – printre dealuri domoale și păduri de brazi se zărește de departe turla unei biserici micuțe, cu ziduri decorate afară în fresce colorate. E faimoasa – chiar cea mai – ctitorie a lui Ștefan cel Mare, biserica sf. Gheorghe a mănăstirii Voroneț.

În jurul acestei biserici s-au țesut din vremuri vechi legende împletite cu fapte istorice, care pun deasupra locului un nimb și mai atractiv. Vechimea unor picturi, zugrăveala exterioară, „rara frumusețe a Voronețului”, cum scria, în 1931, Paul Henry, secretarul general al misiunii franceze în România, au fost motive prețioase pentru care această biserică-bijuterie a Bucovinei a fost inclusă în 1993 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Mănăstirea Voroneț | credit foto: © Ciprian Olaru ; sursa foto: discoverbucovina.info

Biserica a fost construită în forma actuală în două etape. În 1488, în ziua de 26 mai, domnitorul Ștefan cel Mare a dispus începerea construirii bisericii. După trei luni și trei săptămâni, în 14 septembrie, bisericuța a fost ridicată. După 59 de ani, mitropolitul cărturar Grigorie Roșca, un văr cu Petru Rareș (fiu al lui Ștefan cel Mare), a mărit biserica și i-a adăugat un pridvor închis. Tot el este cel care a inițiat realizarea picturilor exterioare pe ziduri de la temelie până la streașină.  Aceste fresce superbe au făcut din biserica lui Ștefan cel Mare un monument prețios, unic, comparat cu un „Evangheliar iluminat larg deschis”. În acest fel și-au exprimat meșterii talentați și neștiuți ai acelor vremuri credința lor vie, pe piatră pictată în culori armonioase, în care domină albastrul acelui cer bucovinean, pur, limpede, divin, din vremea când se culeg viile. Privitorii de peste veacuri se uită uimiți la acest regal de culoare potrivită în fresce ce descriu secvențe de învățătură biblică.

Faima Vorenețului a pornit de la aceste uimitoare fresce și în acest mod, alături de Ștefan cel Mare și Daniil Sihastru, mitropolitul Grigorie Roșca e amintit ca al treilea ctitor al bisericii de la Voroneț.

Mănăstirea Voroneț | credit foto: Sîmbotin ; sursa foto: wikipedia.org

Pe un fond albastru, de o intensă strălucire, picturile exterioare se desfăşoară pe faţade ca un covor încărcat de culori, încântând privirile cu farmecul tineresc al armoniilor. […] Calitatea artistică de excepţie a acestor picturi este conferită de viziunea monumentală, de frumuseţea decorativă a compoziţiei lor, de savanta alternanţă de teme ordonate în registre şi panouri cu cele desfăşurate în frize.” – Vasile Drăguț, istoric de artă

O compoziție aparte în arta Orientului creștin este scena dramatică a Judecății de Apoi, redată la Voroneț în culori aprinse, într-un stil senin, detașat.

De-a lungul vieții lui, Ștefan cel Mare a construit și renovat 48 de biserici. Legenda întemeierii Voronețului vorbește de înfrângerea în bătălia de la Războieni, în 1470, după care voievodul a vrut să se refugieze la Neamț. Acolo, așa cum apare și în cunoscuta poezie a lui Dimitrie Bolintineanu, l-a întâmpinat mama lui care l-a obligat să se întoarcă în luptă și să revină doar când va câștiga – o scenă care de altfel e puțin probabil că ar fi avut loc în realitate. Ștefan a pornit spre Voroneț, unde se afla sfetnicul lui, unul din oamenii de încredere, Daniil Sihastrul. Cunoscut ca unul din marii înțelepți ai acelor vremuri, un pustnic văzut din timpul vieții ca un sfânt, la Daniil mergeau boieri și voievozi aflați în situații grele pentru a fi povățuiți de acesta. Cronicarul Ion Neculce povestește scena dintre domnitorul Moldovei și Daniil în Letopisețul Țării Moldovei, O samă de cuvinte.

Mănăstirea Voroneț | credit foto: Emil71 ; sursa foto: wikipedia.org

Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară până ce şi-a istovi ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii.” – Ion Neculce.

Mănăstirea Voroneț |sursa foto: wikipedia.org

Arhitectura bisericii este tipică stilului moldovenesc – o îmbinare originală a unor elemente bizantine cu note gotice târzii în care s-au strecurat nuanțe din arta autohtonă. O combinație originală ce i-a dat bisericii splendoarea cea unică. Grația și frumusețea bisericii din piatră vin  din măreția construcției și armonia liniilor cu ziduri largi, masive. Pictura interioară a fost realizată în vremea lui Ștefan cel Mare și „impresionează prin claritatea şi rigoarea desfăşurării iconografice, prin desenul viguros, gama cromatică cu acorduri grave, prin expresivitatea deloc stereotipă sau convenţională a personajelor”, cum observa criticul de artă Petre Comarnescu.

Pe lângă arhitectura ei deosebită și pictura de o distinctă expresivitate, Voroneț ascunde și alte lucruri prețioase de artă medievală. Aici, pot fi admirate lespezi funerare decorate minunat sau stranele superb ornamentate ce se integrază în întregul artistic al bisericii. În biserica mănăstirii Voroneț a fost înmormântat, în 1496, Daniil Sihastrul. Piatra lui așezată pe mormânt a fost făcută așa cum a dorit domnitorul Ștefan cel Mare: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”.

Mănăstirea Voroneț | credit foto: Adam Jones ; sursa foto: wikipedia.org

În 1785, după anexarea Bucovinei Imperiului Austriac, mănăstirea Voroneț a fost desființată și călugării au fost nevoiți să plece. După unirea din decembrie 1918, oameni de cultură din acea perioadă au început să popularizeze tot mai mult Voronețul, scriind despre valoarea istorică și artistică a bisericii. S-au făcut atunci lucrări de restaurare pentru protejarea frescelor. În 1991, după 206 ani de la închiderea mănăstirii, aceasta a fost reînființată ca mănăstire de maici.

Mănăstirea Voroneț | credit foto: Adam Jones ; sursa foto: wikipedia.org

Cunoscută azi în lumea întreagă sub  denumirea de „Capela Sixtină a Estului”, după 530 de ani de la înălțarea ei, biserica sf. Gheorghe a mănăstirii Voroneț continuă să-și uimească vizitatorii cu  frumusețea ei rară și plină de rafinament.

Mănăstirea Voroneț se află la 36 de kilometri de orașul Suceava și la 4 kilometri de Gura Humorului. Se poate vizita zilnic, accesul este cu plată.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. […] La ieșirea din Gura Humorului spre Vama, pornește un drum la stânga, în direcția sud. După aproape 4 kilometri, la capătul unui vechi sătuc bucovinean – devenit între timp un cartier al orașului Gura Humorului – printre dealuri domoale și păduri de brazi se zărește de departe turla unei biserici micuțe, cu ziduri decorate afară […] …read more […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.