Oraşul de Floci, o cetate medievală considerată cel mai mare centru urban şi comercial din Ţara Românească a născut de-a lungul timpului numeroase legende, multe dintre ele vorbind despre faptul că aici şi-ar fi avut originile voievodul Mihai Viteazul.
Potrivit informaţiilor istorice, Oraşul de Floci, așezat aproape de gura de vărsare a râului Ialomiţa în Dunăre, a fost atestat documentar pentru prima dată în secolul al XV-lea. „A fost una dintre cele mai înfloritoare aşezări urbane din Evul Mediu românesc. Având în vedere zona în care era aşezată, cetatea a devenit rapid un important centru comercial”, explică arheologul Emilia Corbu, potrivit adevărul.ro.
În ceea ce priveşte numele, istoricii susţin că totul are legătură cu tipul de comerţ practicat aici, în perioada secolului al XV-lea. Orașul era celebru pentru comerțul cu blănurile de animale. Lână de oaie sau piei de capre, bovine sau porcine toate erau la mare căutare în acea perioadă.
O altă legendă legată de numele cetăţii medievale scoate în evidenţă faptul că aici s-ar fi născut voievodul Mihai Viteazul. Cel care a lansat această teorie este însuşi marele Nicolae Iorga. În lucrările sale de specialitate, Iorga afirma faptul că Mihai Viteazul s-a născut la confluenţa dintre Ialomiţă şi Dunăre, spaţiu care coincide ca şi aşezare cu locul unde a existat Oraşul de Floci.
În ciuda vechimii impresionante şi a importanţei istorice, Oraşul de Floci a dispărut definitiv de pe harta Ţării Româneşti în primele decenii ale secolului XIX. Istoricii susţin faptul că dispariţia oraşului a fost generată de numeroasele atacuri ale popoarelor migratoare sau ale otomanilor, care au asediat în toţi anii de existenţă aşezarea urbană.
„Este cunoscut faptul că viaţa în Oraşul de Floci, deşi înfloritoare, a fost plină de provocări. Există numeroase dovezi a faptului că cetatea a fost în permanenţă atacată de barbari”, a precizat arheologul Emilia Corbu. În prezent, pe ruinele Oraşului de Floci a fost construită o impresionată bază arheologică menită să aducă la lumină dovezile existenţei civilizaţiei în Evul Mediu românesc, din secolul al XV-lea.