Publicația The Economist a avut inițiativa de a cerceta dacă teoriile susținute de către marii gânditori ai omenirii se pot aplica în contextul actual. Deși cercetate cu 100 de ani în urmă, teoriile filosofilor încă mai pot fi aplicate cu succes în lumea contemporană. Publicația demonstrează că avertismentele emise de către marii gânditori ai omenirii pot fi luate în calcul când vine vorba de principii democratice, economice.
Este cazul lui John Stuart Mill, filosof britanic și unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului XIX, fiind cel care a adus contribuții marcante la dezvoltarea utilitarismului. Mill a susținut că unele plăceri erau superioare celorlalte. El a negat că aceste nuanțe însemnau că el nu mai era utilitar deloc. Ceea ce poate părea la început un act pur virtuos care nu produce o plăcere imediată – a fi adevărat cuvântului tău, să zicem – poate în cele din urmă să pară esențial pentru bunăstare. Această rafinare a utilitarismului a demonstrat un pragmatism care este unul dintre semnele intelectuale ale lui Mill. În multe aspecte, este dificil să îi schimbi părerea. O parte din ceea ce îl face un mare gânditor este că își califică propriile argumente. Opiniile lui au evoluat pe parcursul vieții sale, dar pentru cea mai mare parte el a respins absoluturile și a recunoscut mizeria și complexitatea lumii.
Mill se gândea că epoca industrială și democratică ce urmează poate permite înflorirea umană în anumite moduri, dar o împiedică în altele. De exemplu, o teorie care se aplică și astăzi este beneficiul comerțului liber, pentru care a fost un entuziast. În opinia sa, comerțul liber a mărit productivitatea: „Indiferent ce determină o cantitate mai mare de tot ce trebuie produs în același loc, tinde spre creșterea generală a puterilor productive ale lumii”, a scris el în „Principiile economiei politice”. Mill a folosit argumente istorice: „nu există nici o națiune care să nu aibă nevoie să împrumute de la alții”.
Odată cu răspândirea democrației, Mill a ancipat că ideile națiunilor se vor ciocni. Acesta a felicitat mișcarea Franței în 1848 pentru a institui un vot universal pentru bărbați. Fiecare opinie a alegătorului ar fi reprezentată – și fiecare ar avea motive să fie informat. Participarea la procesul colectiv de luare a deciziilor a reprezentat o parte din viața bună a lui Mill. Filosoful a luptat pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, lucru pentru care organizațiile ce se ocupă cu drepturile omului încă militează.
De aceea, a sprijinit introducerea votului pentru femei: „Consider că [sexul] este la fel de irelevant pentru drepturile politice ca diferența în înălțime sau în culoarea parului”, a scris el în „Considerații asupra Guvernului Reprezentant”. După ce a devenit deputat în 1865, el a prezentat o petiție prin care solicita sufragiul femeilor.
O altă teorie a zilelor noastre care își are rădăcinile în epoca lui Mill este capitalismul și concentrarea oamenilor asupra muncii în general. În anii 1800-1850, creșterea medie anuală reală a salariilor în Marea Britanie a fost de 0,5%. Saptamana medie de lucru a fost de 60 de ore. Uneori speranța de viață în unele orașe s-a diminuat sub 30 de ani. Mill a sprijinit sindicatele și și a contribuit la legislație pentru a îmbunătăți condițiile de muncă. S-a îngrijorat, totuși, că era capitalismului ar putea provoca daune spirituale care ar fi mai greu de rezolvat. Presiunea de acumulare a bogăției ar putea duce la acceptarea pasivă a lumii așa cum era – ceea ce ucenicii Mill numesc „tirania conformității”.
Mill s-a temut de o „tiranie a majoității”, deoarece libertatea individuală ar putea deveni mai restricționată în cadrul democrației în masă decât sub suveranii despotici ai veacurilor. Acest lucru ar putea afecta dezvoltarea intelectuală a societății, punctele de vedere ale majorității sufocă creativitatea și gândirea individuală. Mill s-a gândit că oamenii educați trebuie să aibă o putere mai mare într-un stat și astfel absolvenții de universități să beneficieze de 6 voturi, iar muncitorii necalificați de 1 vot. Scopul a fost acela de a oferi celor care au gândit profund despre lume mai multe.
Mill el ar fi aprobat multe dintre schimbările sociale din secolul XXI, inclusiv franciza universală și drepturile femeilor. Dacă ar fi să analizăm Brexit prin ochii lui Mill, acesta ar fi disprețuit referendumul. De ce să-i faci pe laici să decidă o chestiune pe care nu prea știu? El ar fi urmărit apariția președintelui Donald Trump, a cărui anti-intelectualism ar fi repugnat și ar spune: „Ți-am spus eu”. S-ar fi putut surprinde că în America a durat atât de mult pentru a se alege un demagog.
Ar putea argumenta că, înainte de 2016, gândul liberal a cedat unei tiranie de conformitate. Până de curând, în societatea liberală nu se vorbea deloc despre „cei rămași în urmă” sau despre cei învinși din comerțul liber. Victoria lui Trump a determinat liberalii să revizuiască totul, de la comerțul liber la imigranți. Brexit a dus la o dezbatere plină de viață despre locul propriu-zis al puterii. Și universitățile au devenit un câmp de luptă peste limitele libertății de exprimare. La fel ca la Mill, acestea sunt vremuri dezorientante – necesitând urgent flexibilitatea intelectuală și îndrăzneala pe care tatăl liberalismului le-a rezumat, scrie The Economist.