17 noiembrie 2022, 15:44

„El are pururea înaintea ochilor idealul unei Românii frumoase, bogate, nobile, puternice” – Câteva lucruri din viața lui Nicolae Kretzulescu, medic, diplomat și om politic

„Nu numai cel întâi medic titrat român, și anume cu un mare titlu, acel de doctor în medicină de la facultatea din Paris, ci a fost și un om politic de mâna întâi, și viața lui este plină de inițiative mari și frumoase, de îndrumări spre bine și adevăr.”

Născut într-o veche familie boierească, la 1 martie 1812, Nicolae Kretzulescu (menționat și sub forma Crețulescu) „a trăit aproape 90 de ani o viață plină de fapte rodnice și folositoare țării”, scria Constantin Bacalbașa în seria Bucureștii de altădată.

Arborele genealogic al viitorului medic, diplomat și om politic, „merge până la Safta Brâncoveanu”, fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, scrie în „Mica enciclopedie a miniștrilor de interne (1862 – 2007)” întocmită de Constantin Gheorghe și Miliana Șerbu și publicată de editura Ministerului Internelor.

Safta și soțul ei, boierul Iordache Kretzulescu, sunt ctitorii bisericii Kretzulescu de pe Podul Mogoșoaiei, azi Calea Victoriei, din București.

Cum se obișnuia în marile familii boierești, primele studii le-a făcut cu profesori particulari, greci și francezi. Bacalaureatul l-a obținut la Paris, unde a urmat și cursurile Facultății de Medicină, încheiate în 1839 cu un doctorat în medicină și chirurgie.

Giuseppe Canella, Paris, 1832

„A fost și un om politic de mâna întâi”

Istoricul A. D. Xenopol scria în volumul său despre viața și faptele „unui mare și bun român”, Nicolae Kretzulescu:

Rar se va putea întâlni o mai statornică plecare a sufletului numai spre folosul țării și a neamului său, de cum a fost acea a lui Krezulescu. În timpuri când știința era ca și necunoscută în țările românești, el și-0 însușește prin o muncă stăruitoare, cu scopul mai ales de a ridica la cinste îndeletnicirea cu dânsa, și așa ajunge a fi cel întâi doctor în medicină de nație română în Muntenia, lucru cu atât mai afară din cale cu cât el aparținea unei clase sociale ce obișnuia a se deda numai la ocârmuirea „norodului”, iar nu la studii abstracte.

Acest singur fapt înseamnă o nouă îndreptare, un curent nou în viața românească, și inițiatorii șivoaielor noi au fost totdeauna pecetluiți cu sigiliul mărimei.

Dar Kretzulescu a fost nu numai cel întâi medic titrat român, și anume cu un mare titlu, acel de doctor în medicină de la facultatea din Paris, ci a fost și un om politic de mâna întâi, și viața lui este plină de inițiative mari și frumoase, de îndrumări spre bine și adevăr.

El luminează ca o faclă aprinsă în întunericul vieții noastre de atunci, și lumina ei trebuie cunoscută.

Despre „o bună administrare”

Printre multe activități desfășurate de Nicolae Kretzulescu și notate în „Mica enciclopedie a miniștrilor de interne”, este și inițiatorul „primului recensământ al populaţiei din România”.

A deținut și numeroase funcții în sistemul administrativ al statului, de la director la ministru în diferite ministere, inclus cel de Interne, la președinte al Consiliului de Miniștri.

A fost unul dintre colaboratorii apropiați ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În „Mica enciclopedie a miniștrilor de interne”, autorii citează dintr-un discurs al lui N. Kretzulescu, din vara anului 1862, „motivația prezentată pentru crearea Ministerului de Interne, fapt împlinit la 20 iulie 1862”:

„Administraţia generală a Ţării este mai special în atribuţiile Ministrului de Interne. Această administraţie ca să poată avea toată eficacitatea cerută, urmează a dispune într-un mod imediat de toate ramurile diferitelor serviciuri ce depind de dânsa. Spre acest sfârşit, centralizarea acestor serviciuri în Minister este reclamată ca o necesitate cerută de orice bună administrare.“

De la datorii la „strejuirea de noapte, vagabonzi, privegherea asupra presei”

Printre atribuțiile ministerului se regăseau numeroasele probleme cu care se confrunta societatea românească, și anume:

„Executarea oricăror feluri de tocmeli şi împliniri de datorii administrative; împlinirea de datorii către fisc, strejuirea de noapte, pompieri, vagabonzi, paşapoarte, poliţia, stârpirea fiarelor sălbatice, loteriile, îndestularea oraşelor cu hrană, măsuri de curăţenie prin oraşe şi de iluminare a străzilor, alegerea funcţionarilor săteşti, privegherea asupra presei şi altele”.

„Dezvoltaţi cea mai mare străşnicie spre a stârpi abuzul”

„Iubitor al cinstei și dreptății”, a fost un susținător „al bunei administrații și respectului față de lege”, notau autorii în descrierea lui Nicolae Kretzulescu din „Mica enciclopedie a miniștrilor de interne”:

Faceţi să se respecte cu stricteţe legile în fiinţă – spunea N. Kretzulescu –, aplicaţi cu zel şi cu energie pe cele noi; dezvoltaţi cea mai mare străşnicie spre a stârpi abuzul, care este gangrena ce ne-a ros şi ne roade încă; printr-o conduită dezinteresată şi dreaptă, ridicaţi autoritatea care a căzut; insuflaţi subalternilor dumneavoastră exemplul de respect de legi şi acel devotament patriotic, fără care nu putem realiza nimic; siliţi-vă să stingeţi în societate dezbinările care contribuie a ne ţine pe loc … căci toţi românii nu pot avea altă ţintă decât aceea de a vedea patria lor regenerată.

Ideile liberale și concepțiile umanitare „erau în cutele cele mai adânci ale ființei lui”

Despre ideile politice ale lui N. Kretzulescu, istoricul A. D. Xenopol scria că, „din atingerea cu străinătatea altoită pe o creștere de acasă ce fusese înconjurată de oameni cu gânduri înalte și idei liberale, era firesc să se arunce pe partea acestor idei”.

Ideile liberale și concepțiile umanitare „erau prinse de fire însăși, erau în cutele cele mai adânci ale ființei lui”:

De aceea Kretzulescu care, în viața lui politică, apare în afară când între conservatori, când între liberali, rămâne pururi credincios ideilor liberale, și mai ales celor egalitare…

[…]

Nicolae Kretzulescu a fost înainte de toate un iubitor de țară; el avea voința lui cu hotărârea îndreptată spre înălțarea ei, consfințindu-i toate puterile minții sale, a inimii sale, a întregii sale ființei. Această singură țintă umple, explică și stăpânește lunga lui carieră și arată, în ultimă analiză, principiul mișcător al activității sale. El are pururea înaintea ochilor idealul unei Românii frumoase, bogate, nobile, puternice…

[…]

Preocupat numai de interesele țării, el tratează cu puterile străine cu un spirit lipsit de orice preconcepere, și fără a prefera pe una celeilalte.

[…]

Cu o minte dezghețată și subțire, totdeauna îndreptată asupra prefacerilor politicii internaționale, el știe să scape tradițiilor înțelenite, ideilor înțepenite și practicilor învechite care sunt de obicei boala cancelariilor.

[…]

El era întotdeauna îndepărtat, prin firea lui, și prin rațiunea care-l stăpânea, de partidele extreme. El respinge despotismul, dar și anarhia, și se pleacă hotărât către regimul reprezentativ.

Nicolae Kretzulescu în 1890, portret din volumul lui A. D. Xenopol, „Nicolae Kretzulescu, Viața și faptele lui (1812 – 1900)”

„El fu întotdeauna și exclusiv din partidul țării

De câte ori a guvernat, Nicolae Kretzulescu s-a inspirat „din acest liberalism stâmpărat”, nota istoricul A. D. Xenopol:

El deosebește foarte limpede pe oamenii trectului, pe vechii boieri, dușmanii oricărui progres, care reprezintă starea pe loc, se supără pe dezvoltarea armonică a societăților și nu recomandă decât tradiția – și pe demagogii însetați de înnoiri guralive care iscodesc în grabă reformele și cer înfăptuirea lor imediată. El ținea să stea la aceeași îndepărtare de unii și de alții…

[…]

Nicolae Kretzulescu nu fu niciodată un om de partid. Uneori mai apropiat de conservatori, alteori învecinându-se cu liberalii, după cum interesul public îl împingea către unii și către alții, el fu întotdeauna și exclusiv din partidul țării, contra acelor care voiau să o oprească în mersul ei propășitor și a acelora ce trudeau să o împingă fără precugetare în căi primejdioase.

Boierul care lupta „din răsputeri contra boierismului”

„Fiu de boier mare, el lupta din răsputeri contra boierismului”, menționa A. D. Xenopol.

În acest sens, Nicolae Kretzulescu spunea: „Clasele superioare sunt adânc corupte, mai ales acele ce cuprind parveniți îmbogățiți, arendași lacomi care trăiesc ca paraziți pe spatele poporului și îi sug măduva”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol