Când vine vorba de cine are o vedere excepțională, alegerea unui câștigător este mai dificilă decât ai putea crede.
Nu există un răspuns clar, dar cu siguranță există câteva care ies în evidență.
Păsările de pradă sunt cunoscute pentru vederea lor hiperfocalizată.
„Nu există un sistem vizual perfect”, a declarat pentru Live Science, Esteban Fernandez-Juricic, profesor de științe biologice la Universitatea Purdue.
El a explicat că, dintr-o perspectivă evolutivă, dezvoltarea unor sisteme vizuale avansate este extraordinar de costisitoare. Asta pentru că ochii sunt o componentă importantă a sistemului nervos, care are nevoie de multă energie. Pentru a menține eficiența, evoluția determină animalele să dezvolte doar sistemele vizuale de care au nevoie pentru mediul și comportamentul lor.
Răpitoarele trebuie să detecteze hrana de la distanțe foarte mari – uneori chiar și de la kilometri distanță. Pentru a face acest lucru, sistemele lor vizuale au evoluat pentru a prioritiza vederea de extrem de înaltă rezoluție.
Când vine vorba de vederea culorilor în regnul animal, există un câștigător clar: crevetele-călugăriță. Aceste nevertebrate cu aspect extraterestru trăiesc în ape oceanice puțin adânci și este posibil să fie capabile să vadă culori pe care nici măcar nu le putem înțelege.
„Majoritatea celorlalte animale au o vedere a culorilor mai bună decât a noastră”, a spus Justin Marshall, profesor emerit la Universitatea din Queensland din Australia, specializat în structura și funcția ochilor și creierului animalelor marine.
„Suntem comparativ maimuțe daltoniste.”
Prietenii noștri cu multe picioare pot capta sute de cadre pe secundă. Sunt atât de rapide încât luminile fluorescente – care pâlpâie la o frecvență abia perceptibilă pentru vederea umană – ar părea niște lumini stroboscopice pentru ele.
„Dacă o muscă ar zbura într-un cinematograf, ar crede doar că se uită la o prezentare de diapozitive foarte rapidă”, a explicat Thomas Cronin, profesor de științe biologice.
Toate aceste sisteme vizuale specializate sunt impresionante în felul lor, dar vin și cu aumite compromisuri. De exemplu, atât crevetele-călugăriță, cât și insectele au ochi compuși, care sunt alcătuiți din unități distincte. Există un număr limitat de subunități care pot încăpea într-un ochi, așa că vederea acestor animale are o rezoluție mult mai mică decât a noastră, ca o fotografie pixelată.
Având în vedere aceste compromisuri, ochii umani sunt adecvați, potrivit lui Cronin.
„Oamenii reprezintă un compromis destul de bun”, a spus el.