Evreii și romii care au murit în timpul Holocaustului vor fi comemorați astăzi, de la ora 10:00, la Memorialul victimelor Holocaustului din Capitală.
Zi națională de comemorare a victimelor
Data de 9 octombrie este Ziua națională de comemorare a victimelor Holocaustului din România deoarece marchează începutul deportărilor evreilor din Transnistria în 1941.
Holocaustul a fost recunoscut de autoritățile române în 2004 în baza concluziilor formulate de comisia condusă de laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel, amintește RADOR.
Deportarea
La 9 octombrie 1941 a început deportarea a peste 26.000 de evrei din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Gura Humorului şi din alte localităţi din vecinătate către Transnistria, după ce, la 14 septembrie 1941, începuse deportarea evreilor din Basarabia şi Bucovina, notează inshr-ew.ro.
Victimele
Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România apreciază că, în timpul Holocaustului, fără a putea stabili cu exactitate numărul acestora, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni, la care se adaugă şi aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată pe atunci sub conducere maghiară, precum şi 5.000 de evrei români care se aflau în alte ţări din Europa.
De asemenea, printre cei supuşi regimului de exterminare din Transnistria au fost şi mii de familii de romi, deportaţi pe parcursul anilor 1942-1943.
În perioada 1941-1943, în lagărele şi ghetourile din Transnistria au murit între 115.000 şi 118.000 de evrei locali, 105.000 şi 120.000 de evrei din România şi 11.000 de romi, se arată în Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, din anul 2004, conform site-ului menţionat anterior.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României erau informate la 21 august 1942 că în urma unei înțelegeri secrete luate de Ion Antonescu și Manfred von Killinger, trimisul german la București, se hotărâse exterminarea evreilor români din teritoriile ocupate sau controlate de naziști. Diplomații români erau instruiți să nu îi mai protejeze pe cetățenii români de origine evreiască și să nu mai protesteze față de măsurile luate de autoritățile germane (AMAE)
Fondul documentar din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe
Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe dețin un bogat fond documentar referitor la problematica Holocaustului.
Doi dintre diplomații români din perioada celui de-al Doilea Război Mondial au fost recunoscuți „Drepți între Popoare”: Constantin Karadja și Florian Manoliu, arată, într-o postare în pagina lor de Facebook, Arhivele Diplomatice ale MAE român, care anexează cu această ocazie câteva documente semnificative referitoare la Holocaust.
”Drept între Popoare”
Titlul de „Drept între Popoare” este acordat de statul israelian prin intermediul Memorialului Victimelor Holocaustului Yad Vashem acelor ne-evrei care i-au ajutat și salvat dezinteresat de la moarte pe evreii amenințați de Holocaust, în condiții deosebit de vitrege, arată sursa citată.
Diplomații aveau contactele necesare și uneori chiar resursele pentru a ajuta persoane persecutate și refugiați. În orice caz, ei erau cei care aveau acces la atât de necesarele documente de călătorie.
Unii dintre ei au refuzat să acorde asistență refugiaților evrei, dar alții nu s-au sfiit să o facă, amintește, într-un studiu pe această temă, Floris van Dijk, pentru holocaustremembrance.com.
Acesta acordă spațiu Holocaustului din România și face referire și la diplomații cu care ne putem mândri, în contextul acelei tragice perioade.
Constantin Karadja
Prințul Constantin Karadja (n. 24 noiembrie 1889, Haga – d. 28 decembrie 1950, București) a fost un eminent diplomat român, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil, membru de onoare al Academiei Române. Este supranumit ”Raoul Wallenberg al României”, cu trimitere la diplomatul suedez care a salvat câteva zeci de mii de evrei din Ungaria de la moartea în lagărele de exterminare naziste.
Numele său a devenit relativ cunoscut istoriografiei și publicului preocupate de istoria Holocaustului, dar personalitatea marelui diplomat român este mult mai complexă și relativ puţin cunoscută opiniei publice din România.
Atât în calitatea de consul general al României la Berlin (1932-1941) cât și ca șef al secției consulare în Ministerul de Externe de la București (1941-1944), Constantin Karadja a depus o intensă activitate prin care a contribuit la salvarea multor evrei români surprinși de război în Europa aflată sub regim nazist.
La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”, apreciindu-se că a contribuit la salvarea evreilor români, atât în calitatea de consul general al României la Berlin (1931-1941), cât și ca șef al secției consulare în Ministerul român de Externe (15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944), amintesc Arhivele Diplomatice ale MAE.
Referat confidențial al lui Constantin Karadja, prin care acesta încerca să îl influențeze pe Mihai Antonescu să îi salveze pe cetățenii români de origine evreiască din Franța, amenințați de deportarea în lagărele de exterminare naziste (AMAE)
Florian Manoliu
