Editia de Dimineata

„Ce e peste măsură nu e bun”: George Coșbuc despre cumpătare și buna rânduială în viață

„«Buna rânduială» e mama tuturor lucrurilor. Suntem obișnuiți să râdem de oamenii care le fac pe toate ca neamțul: mănâncă punct la ceasul știut, se plimbă la aceleași ceasuri și totdeauna numai până la o anumită depărtare; și, de ar pieri pământul, la ceasul culcării obișnuite, el se culcă. Lucrul ni se pare vrednic de râs…”

Țăranul de la sfârșitul veacului al XIX-lea, scria etnograful Simion Florea Marian (1847–1907), nu avea nevoie de barometre ori calendare tipărite pentru că învățase să observe semnele de căpetenie din jurul lui și să profețească umblarea timpului. În schimb, nu-i strica să mai audă din când în când despre rânduiala cea bună a traiului, considera George Coșbuc (20 septembrie 1866 – 9 mai 1918).

„La mâncare să ai cumpătare și la băutură să fii cu măsură” | Familie de țărani care mănâncă, bea și se distrează cu muzică | Jan Miense Molenaer, 1640

„Mama tuturor lucrurilor”

„La mâncare să ai cumpătare și la băutură să fii cu măsură”, spune o vorbă veche din popor. „Ce e peste măsură nu e bun, fie că este prea neregulat în felul vieții, fie că prea merge ca ceasornicul. Dar la urmă tot e mai bine ca un ceasornic decât fără nici o rânduială”, scria George Coșbuc în articolul „Măsurile traiului” apărut într-un număr din 1899 al publicației Albina – Revistă Enciclopedică Populară. Coșbuc nota:

«Buna rânduială» e mama tuturor lucrurilor. Suntem obișnuiți să râdem de oamenii care le fac pe toate ca neamțul: mănâncă punct la ceasul știut, se plimbă la aceleași ceasuri și totdeauna numai până la o anumită depărtare; și, de ar pieri pământul, la ceasul culcării obișnuite, el se culcă. Lucrul ni se pare vrednic de râs și nu-l pricepem, fiindcă nu suntem obișnuiți cu dânsul și orice obicei străin ni se pare ori grozav, ori de râs.

Zicem că acești oameni sunt țicniți. Se poate. Dar că sunt sănătoși și le merge bine, asta e foarte adevărat.”

Toate acele lucruri elementare din viața omului – de la hrană la băutură, de la muncă la odihnă – trebuie să fie făcute în cumpătare și cu „bună rânduială”, socotea Coșbuc, și a trecut rând pe rând prin toate, le-a cumpănit și a scris despre fiecare, așa cum le-a observat în jur.

„ Cine mănâncă numai când are nevoie, e om cu minte, dar e nebun acela care mănâncă fără să-i fie foame.” (George Coșbuc) | Pregătirea mesei, Nicolae Enea

„E nebun acela care mănâncă fără să-i fie foame”

Despre mâncare, Coșbuc scria:

Hrana e o trebuință. Cine mănâncă numai când are nevoie, e om cu minte, dar e nebun acela care mănâncă fără să-i fie foame. Unul mănâncă fiindcă îi place să se îndoape și zice: Omul trăiește cu ce bagă în gură; altul fiindcă e lacom la mâncare și nu se îndură să lase în farfurie nimic, căci și el are o vorbă: decât bucate stricate, mai bine mațe crăpate.

Al treilea, deși sătul, mai mănâncă o dată la vreun prieten ori altundeva unde e de pomană mâncarea, și și acesta își are vorba sa: numai două bătăi strică, dar două mâncări – nu.

Al patrulea e mâncăcios din fire și toată ziua se gândește numai la mâncare ca boul la iarbă. Al cincilea… ei, al cincilea și al șaselea până la al nouăzeci și nouălea au alte pricini – mâncare să fie, că pricini se găsesc ele.

„Te întâlnești cu unul pe care nu l-ai văzut de-o săptămână. Ce dracul! Să nu te cinstească el?” (George Coșbuc) | La cârciuma satului, Ludovic Basarab

„Apa nu e bună nici în cizmă”

Urmează „năravurile” legate de băutură:

La băutură apoi, ține-te! Mâncarea e fudulie, zice «înțelepciunea poporului», băutura e ce e. Se înțelege, nu vorbim de apă, căci asta are puțin mușterii, și la urmă ea nu e bună nici în cizme, iar în stomac, Doamne ferește, faci broaște!
[…]
Dumnealui de ici bea de supărare, să-și mai uite de necazuri, că, Domnule, asuprit e de nevoi. Iar nevoile sunt de nouăzeci și nouă de neamuri. Dumnealui de colo bea de bucurie, ba că și-a plătit birul și a scăpat de-o grijă, ba că i-a născut nevasta băiat, da câte bucurii nu sunt! Cine vrea să le aibă, le găsește…
[…]
Pe lângă supărare și bucurie vine «cinstea». Te întâlnești cu unul pe care nu l-ai văzut de-o săptămână. Ce dracul! Să nu te cinstească el? Ți-ai cumpărat pălărie nouă – vrei să ți-o ude ploaia? Haid, mai bine să o uzi cu vin. Degeaba îți cumperi un cal că n-o să ai noroc de el, dacă nu cinstești pe cela și pe cela, căci aldămașul e de Dumnezeu lăsat. Și câte și mai câte!

„Prea multă muncă slăbește, lucru știut de toți, dar puțini sunt fericiții care să poată munci numai cât e de folos sănătății.” (George Coșbuc) | Odihnă la câmp, Nicolae Enea

O învățătură cam boierească

Cei de la sate „știu mai bine cum merg treburile astea”; în schimb, la oraș „pricinile de chef sunt mai…bine aduse”, observa Coșbuc, dar fără să le spună: „Ce? Pe lângă câte știți, să vă mai adun și eu?”

A trecut în schimb mai departe la alte neorânduieli din viața omului: munca și odihna. E rău și când nu pui „stavilă” la muncă, și când nu muncești. Iar când lenevești e rău de tot.

E bine ca, îndată ce omul simte oboseală, să stea pe loc ca să se odihnească. Adevărat, învățătura asta, așa de bună, e cam boierească…
[…]
Bogații, care se îmbolnăvesc de nelucru, se apucă să taie lemne cu fierăstrăul, să care apă, să se urce pe dealuri ca să-și pună mușchii în mișcare. Aceștia, se înțelege, când obosesc, stau locului, că nu-i împinge nimeni de la spate și nu le plâng copiii de foame.

Dar cei săraci, care muncesc pentru hrană, nu pentru sănătate, ce să facă? Cad de oboseală și se sfârșesc, dar cum să înceteze lucrul? Bir, haine, mâncare – de unde să le ia? Prea multă muncă slăbește, lucru știut de toți, dar puțini sunt fericiții care să poată munci numai cât e de folos sănătății.

„«Somnul de peste zi nu te îngrașă», dar ne-somnul de peste noapte te prăpădește.” (George Coșbuc) | Țărăncuță odihnindu-se, Nicolae Grigorescu

„Ne-somnul de peste noapte te prăpădește”

În schimb,cei care muncesc o zi întreagă, doborâți de oboseală, dorm noaptea „ca scăldați”. Pe când orășenii și cei de prin târguri, petrec nopțile – „ba muzici prin birturi, ba teatru, ba circ, ba concerte”.

Somnul de peste zi nu te îngrașă, spunea o veche vorbă românească; însă, George Coșbuc știa, ne-somnul de peste noapte te prăpădește.

Nu e vorba numai de odihnă după veghere, nici numai de odihnă destulă, ci de odihna cu rânduială.

Alta e să dormi 8 ceasuri după o veghere de 16 ceasuri, culcându-te regulat cam la aceeași vreme […] și alta e să dormi chiar și 20 de ceasuri după ce-ai vegheat o noapte întreagă, mai ales la cărți ori la băutură.

Cine nu doarme două nopți, și apoi doarme fără întrerupere o noapte și o zi, și apoi iarăși nu doarme două nopți ca iarăși să dormă o noapte și o zi, și-o face tot așa, acela n-o să meargă multă vreme cu urciorul.

Mai rea decât toate, lenea

La fel de rău, concluziona Coșbuc, ar fi să nu muncești deloc și să dormi prea mult:

Lenea e începutul răutăților. Oamenii care stau toată ziua tolăniți capătă fel de fel de boli.

Ce credeți, boierii care se apucă să taie lemne și să urce dealurile, o fac de bună voie? Mai mult de frică și de silă, căci au trăit lenevind și i-au găsit cine știe ce boli pe care nu le pot scoate decât prin mișcare și prin muncă.

Credit foto cover: buffetcrush/지원 이 via Pixabay

Exit mobile version