CITIRE

Ce înseamnă să începi azi o afacere cu un meșteșug...

Ce înseamnă să începi azi o afacere cu un meșteșug vechi. Între pasiune și piedici, povestea unei tinere

Înfrumusețează și atrage privirile, oferă cu generozitate note de originalitate, rafinament, autenticitate spațiului, are un farmec aparte și merge cu orice stil, de la rustic la boem, de la vintage la modern. Mobila pictată manual, în ateliere mici, așa cum lucrau pe vremuri breslașii, are o poveste străveche pe care unii, puțini, e adevărat, se încăpățânează să o ducă mai departe. Sunt acei oameni care mai cred în puterea frumosului, a lucrului făcut cu dragoste și migală, a obiectului ce prinde formă și culoare din mâini iscusite.

De când se știu, în orice timpuri au trăit, oamenii au vrut să-și încânte sufletele, să-și delecteze privirile și să-și îndulcească existența înconjurându-se de lucruri frumoase. Istoria mobilierului pictat a început de milenii și a pornit, se pare, în lume din Egiptul faraonilor. Atunci ca și acum modelele erau inspirate din viața de zi cu zi. Vechii egipteni desenau table de șah, flori – iubeau nuferii, lotusul, palmierii –, animale – lei și vulturi –, zeități, sfincși, oameni și transmiteau mesaje prin hieroglife.

Romanii au preluat meșteșugul, l-au adaptat, îmbunătățit și dus mai departe prin lume. După veacuri, oamenii au început să picteze pe lemn în culori armonioase, multe zone dezvoltând un stil propriu.

Monika Bako, la început de drum în meșteșugul picturii pe lemn | Credit foto: Mira Kaliani

Monika Bako, la început de drum în meșteșugul picturii pe lemn | Credit foto: Mira Kaliani

În Transilvania, meșteșugul a fost folosit de sași și de secui, preluat și de cei din comunități maghiare. Tradițional se pictau lalele, trandafiri, buchete și ghirlande, într-o îmbinare de culori pastelate și aprinse.

Lucrurile vechi, de valoare, elegante, nu pier niciodată și rămân mereu o sursă de inspirație. Cu pricepere și imaginație, motivele vechi sunt preluate, reinventate și potrivite pentru a crea obiecte noi, deosebite, mai mici sau mai mari. Acest lucru îl face și Monika Bako, 34 de ani, o tânără dintr-o așezare de pe Valea Nirajului, în Mureș. Am întâlnit-o în Piața Cetății din Sighișoara, la un târg de meșteșuguri, unde am stat de vorbă și am aflat cum a intrat în lumea picturii pe lemn.

Ea mi-a amintit de un studiu făcut pe piața muncii din România ce urmărea motivele pentru care oamenii vor să-și schimbe jobul sau să renunțe la el. Motivul principal nu ținea de bani. Peste jumătate dintre cei intervievați în studiul respectiv au spus că nu sunt fericiți și motivați la serviciu, iar unii considerau că munca loc nu este apreciată așa cum cred ei că ar merita.

În 2018, spre sfârșit de an, Monika a decis să renunțe la locul ei de muncă din Târgu Mureș unde se ocupa de gestiunea mai multor magazine. Dacă ar fi fost parte din acel studiu, și Monika ar fi fost în categoria celor care nu se simt fericiți și împliniți la locul de muncă. Nu i-a mai făcut plăcere munca de la serviciu și într-o zi s-a hotărât să renunțe la jobul sigur, de unde veneau regulat bani, să pornească în necunoscut și să-și încerce șansa, alegând să-și urmeze pasiunea de a picta.

O pasiune pe care o are din copilărie, nici ea nu știe de unde i se trage – fiindcă nu are în familie pe nimeni care să se fi ocupat de un asemenea meșteșug. Nu a făcut școală de artă, dimpotrivă, a urmat un liceu oarecare din Târgu Mureș, apoi s-a angajat și mulți ani a fost prinsă în vârtejul vieții, să câștige un ban și să își asigure un trai decent.

Lucrat de mână | Credit foto: Mira Kaliani

Lucrat de mână | Credit foto: Mira Kaliani

În miez de iarnă, în ianuarie 2019, și-a înființat propria firmă, așa cum a dorit, și susținută și încurajată de soțul ei, Jeno, a început să lucreze în micuțul atelier pe care și l-a amenajat în curtea casei.

Desenele ei poartă motive de inspirație maghiară și secuiască. „Fac obiecte ce pot fi puse și într-o locuință în stil modern, nu doar rustic. Iau din vechi și încerc să-l potrivesc gustului de azi. În picturile mele pe mobilier am ales și culori mai moderne, de exemplu mov, o culoare ce nu se folosește în mod tradițional, însă eu am inclus-o, fiindcă e o culoare ce place multora azi. Încerc să nu fac un motiv repetitiv – să-l fac diferit. Caut acele motive ce se aflau și pe țesături, pe ii, acestea mă inspiră și în acest mod se păstrează acele motive vechi ce nu se găsesc în obiectele altora”, spune Monika.

A învățat din tutoriale de pe youtube, de la câteva cursuri la care a participat, s-a inspirat din motive găsite în cărți sau pe mobilier vechi expus prin muzee de etnografie. Învață mereu, zi de zi, și nu se va opri. Atunci când va fi momentul, vrea să poată transmite unor copii acest meșteșug pentru a fi dus mai departe.

„Eu când nu știu ceva și nu găsesc răspuns pe internet, întreb pe alți meșteri mai vechi, mai pricepuți. Deși puțini sunt cei care vor să spună, toți vor să păstreze secretul, nu vor să dea mai departe, să-l împărtășească și altora, zic doar că e secretul lor. Eu nu vreau să fiu așa. Dacă învăț mai multe lucruri despre aceste meșteșug, eu voi dori mult să învăț și alți copii. Chiar ieri am avut un atelier cu copii, au pictat un breloc și pe spatele brelocului și-a scris fiecare numele. Au fost atât de încântați.”

Laleaua | Credit foto: Mira Kaliani

Laleaua | Credit foto: Mira Kaliani

Deocamdată învață și ea, descoperă, pictează obiecte mici, dar și mobilier, la comandă, și dorește ca fiecare obiect meșteșugit de ea să-i aducă celui care îl va avea un pic de bucurie, un strop de armonie.

Simbolurile pictate de Monika sunt vechi, multe din secolul al XVII-lea. „Fiecare motiv are o semnificație. De exemplu, laleaua simbolizează femeia, garoafa – bărbatul. Pe vremuri, în casele oamenilor, mobilierul era pictat. Cum intrai în casă, știai, din motivele picturii de pe dulapuri, cine este în familie, ce vârstă au, câți copii ani, dacă sunt fete sau băieți. ”

Laleaua cu petalele închise e simbolul tinerei, cea cu petalele mai deschise sugerează femeia matură, spre vârsta a treia. La fel și garoafa. Numărul copiilor era marcat prin garofițe și lalele micuțe.

Pe timpuri, bărbații se îndeletniceau cu tâmplăria – făceau diferite obiecte pentru a fi folosite în gospodărie. Mobilier mare – dulapuri sau lăzi de zestre – și mobilier micuț, de la oglinzi la cutii pentru bijuterii. Tot ei, tâmplarii le-au pictat la început. Ei făceau totul, prelucrau lemnul, îl șlefuiau și la final îl desenau.  Evident, tehnicile au fost diferite și între timp s-au mai schimbat. Un lucru e sigur: cum putem vedea și în muzee sau în vechi case unde au fost salvate aceste lucruri frumoase, de valoare, culorile s-au păstrat, desenele nu și-au pierdut din frumusețe, chiar dacă au fost făcute uneori cu un secol în urmă. Cu timpul, femeile au început să se ocupe de decorarea obiectelor meșterite în lemn de bărbații lor.

Obiecte pictate manual | Credit foto: Mira Kaliani

Obiecte pictate manual | Credit foto: Mira Kaliani

Privind cum prinde contur și culoare un desen pe lemn, îți vine să spui că e floare la ureche. E nevoie însă de multă, multă practică. Atenție la detalii. Lemnul natur, Monika preferă bradul, fiind un lemn ușor (și ușor de transportat), deși, la cerere, pictează și pe alt lemn, se șlefuiește, se dă apoi un strat de culoare, se șlefuiește din nou. Pregătirea lemnului pentru decorare durează mai mult decât pictatul, pentru că suprafața pe care se aplică pictura trebuie să fie fină, fină, extrem de fină.

„Trebuie încercat mult. Doar cu practică se învață. Am șlefuit, am pictat, am luat-o de la capăt, am stricat, am șlefuit, am pictat din nou și tot așa”, povestește Monika. Tocmai de aceea, lucrurile făcute manual, deși mai scumpe, sunt unice, lucrate cu migală și au o frumusețe a lor pe care cele în serie, oricât de bine le-ar imita, nu o vor putea avea niciodată. Cele în serie înseamnă cantitate. Cele făcute în ateliere micuțe au în ele acele detalii ce le diferențează și le aduc valoarea.

Brelocuri | Credit foto: Mira Kaliani

Brelocuri | Credit foto: Mira Kaliani

„Sper ca oamenii să facă această diferență între un lucru făcut de mână, cumpărat de la un meșter, și unul de serie. Dacă ei cumpăra acel lucru făcut de mine, în atelier, lucrat cu migală, mă ajută mult, fiindcă voi putea continua această muncă și nu mă voi gândi atunci să plec din țară. Sper ca oamenii să descopere aceste diferențe și, dacă vor să cumpere astfel de obiecte, să aleagă ceva făcut cu gust, ceva autentic. Mă uitam de curând la un site chinezesc, cu tot felul de lucruri, ieftine toate. Dar am zis de ce să iau materiale de acolo, mai bine dau un ban pentru cei care stau aici, fiindcă trebuie să ne ajutăm reciproc, chiar dacă e mai scump, dar așa îi ajut pe oamenii care trăiesc lângă mine”, spune Monika.

Puțini oameni au gustul format, educația și pasiunea pentru artă ca să vadă diferența între un obiect făcut în serie și unul lucrat manual. Dacă li se explică, sunt uimiți să afle că acel motiv a fost folosit în urmă cu peste trei veacuri. Iar Monika l-a preluat și desenat într-o formă modernă, păstrând esența semnificației lui.

„În momentul în care un tânăr ar învăța devreme un meșteșug ce implică artă, formă, culoare, frumos, creativitate, altfel i se modelează și sufletul, și mintea”, spune Monika.

Diferite obiecte din lemn, pictate manual | Credit foto: Mira Kaliani

Diferite obiecte din lemn, pictate manual | Credit foto: Mira Kaliani

După cum a observat ea, cei care cumpără lucruri făcute manual sunt de obicei oameni maturi, între 30 și 60 de ani, oameni care au un gust rafinat, înțeleg arta, apreciază meșteșugul și știu ce este un obiect unicat.

Pe lângă cheltuielile cu materialele necesare, sunt și cele pe care le are cu firma. A investit până acum câteva mii de lei, cei mai mulți bani fiind pentru firmă. După nouă luni, este la fel greu. Tot ce câștigă, dă pe materiale. Dacă nu ar fi salariul soțului, i-ar fi fost imposibil să continue. În acea situație, spune ea, nici nu ar fi avut curajul să renunțe la jobul ei.

Demonstrație | Credit foto: Mira Kaliani

Demonstrație | Credit foto: Mira Kaliani

„Am avut perioade foarte dificile când am zis «gata, pun pensula jos și caut alt loc de muncă». Dar exact atunci, se ivea  din senin câte un străin care mă ajuta, fie cu o comandă, fie cu o invitație la un târg unde reușeam să vând ca să pot să cumpăr noi materiale. Nici acum nu e ușor.  Dacă aș fi fost singură, adică nu îl aveam și pe soțul meu să mă încurajeze și susțină să fac ceea ce-mi place, nu aș fi renunțat la muncă. Trebuie să fie cineva lângă tine care să te ajute, altfel e greu. Nimeni nu te ajută cu nimic. Nici măcar statul. Cu nimic nu ajută statul un meșteșugar care se află la început, să te încurajeze și să-ți ofere niște facilități în primii ani”, spune Monika.

Soțul ei, Jeno, nu îi oferă numai sprijin și curaj în perioadele grele, ci o ajută și practic. El șlefuiește și lăcuiește mobilierului. Monika pictează manual lăzi de zestre și cutii pentru chei – cutia pentru chei, e în formă de dulap de haine, cum era pe vremuri și, zice ea, este unul dintre obiectele cele mai populare. Mai face și cunoscuții magneți pentru frigider, brelocuri, dar și cutii pentru bijuterii, tăvițe sau cutii pentru vin, un cadou pentru bărbați, și mobilă pictată, la cerere.

Formă și culoare, vechi motive | Credit foto: Mira Kaliani

Formă și culoare, vechi motive | Credit foto: Mira Kaliani

„Fără soțul meu nu aș fi făcut asta. M-a încurajat enorm. Și el mereu îmi spune, muncește și vei avea succes. Când am câte o comandă în Târgu Mureș și merge soțul meu să o livreze, îi spun atât: «Uită-te numai la ochi atunci când deschide pachetul.» Ochii spun totul, arată ce simte omul. Așa pot ști ce sentimente are când vede lucrul primit. Atâta vreau să știu. Clienții mei care comandă regulat se uită pe Facebook și, când primesc obiectul comandat, toți zic: «E mult mai frumos decât în poze.»” – Monika Bako, pictură tradițională pe lemn

Pensule în așteptare | Credit foto: Mira Kaliani

Pensule în așteptare | Credit foto: Mira Kaliani

„Mereu am pictat și mi-am dorit să trăiesc din asta. Deși este greu acum, fiind la început, eu cred că atunci când faci ceva din inimă și cu dăruire, nu se poate să nu reușești.” – Monika Bako


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.