CITIRE

Ce vrăji mai făceau fetele în Noaptea strigoilor...

Ce vrăji mai făceau fetele în Noaptea strigoilor

„În credințele poporului român de pretutindeni, în noaptea de sfântul Andrei, 29 spre 30 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Strigoii sau strigoaicele sunt duhuri de bărbați sau femei moarte care în această noapte se întruchipează aievea și ies din mormânturi. Tot strigoi se mai chiamă și unii oameni sau femei vii cari au coadă și cari în această noapte își părăsesc culcușurile lor, fără ca să aibă vreo știință despre aceasta și ies și umblă pe afară.” – Tudor Pamfile, Sărbătorile la români

În studiul etnografic publicat de Tudor Pamfile în 1914, au fost adunate o mulțime de credințe, povești și ritualuri legate de Noaptea strigoilor.

Noaptea de spaimă | Credit: Alexas Fotos/via Pixabay

Noaptea de spaimă | Credit: Alexas Fotos/via Pixabay

Oamenii ziceau că, în noaptea sfântului Andrei, toți strigoii, vii și morți, se adunau la crucile drumurilor și se băteau cu melițele până la cântatul cocoșilor. Când începeau cocoșii să cânte, luptele încetau și cei morți se duceau „la casele lor”, iar cei vii „fugeau cari încotro, osteniți, păliți și zgâriați”. După zgârieturile de pe fețe, erau recunoscuți a doua zi strigoii cei vii. Se spunea că deveneau strigoi oameni născuți cu coadă (aveau o vertebră în plus), cu tichie, dintr-o legătură incestuoasă sau copilul din flori.

Când strigoii cei morți nu aveau cu cine să se războiască, umblau noaptea pe la casele oamenilor „unde cearcă să sugă sângele celor ce au nenorocul să le cadă în mâini”. Se spunea că erau și strigoi care nu doreau să facă rău. Aceștia „fac hori pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu străşnicie până la cântatul cocoşilor”.

Ca să-i țină pe strigoi departe de case, în seara de 29 noiembrie gospodinele mâncau și își hrăneau familia cu mujdei de usturoi și toți se ungeau pe corp cu usturoi sau numai pe frunte, piept, spate și la încheiturile corpului.

Un lucru a fost stabilit: strigoilor nu le place usturoiul | Credit: Ulrike Leone/via Pixabay

Un lucru a fost stabilit: strigoilor nu le place usturoiul | Credit: Ulrike Leone/via Pixabay

„La case ung cercevelele ferestrelor pe unde strigoii ar putea să intre sau să se uite în casă, făcându-și semnul crucii, și tot astfel urmează și la ușă și horn pe unde de asemenea se crede că strigoii pot intra și ieși din casă.” Și animalele erau unse cu usturoi pentru a le proteja de răutățile strigoilor.

Nici strigoii nu se dau însă bătuți ușor. Dacă nu reușesc să intre în case, atunci încearcă să-i ademenească pe cei din case să iasă afară. Se duc pe la ferestre și șoptesc „Ai mâncat usturoi?”. „Dacă omul răspunde, îl muțește, iar dacă tace, se duce întrebă-și și cearcă pe la cei ce n-au mâncat usturoiu.”

Cum cei mai mulți oameni știu trucurile strigoilor și nu se mai lasă păcăliți, strigoii încearcă să ceară ajutor altor lucruri din casă ca să li se deschidă ușa, adică vreunei oale sau strachine sau opaițului de pe horn.

„Pentru aceasta, toate lucrurile din casă trebuesc întoarse în această noapte cu susul în jos.”

 

Pentru a se păzi de strigoi, în ajunul sărbătorii sfântului Andrei femeile nu măturau în casă | Credit: Hans Braxmeier/via Pixabay

Pentru a se păzi de strigoi, în ajunul sărbătorii sfântului Andrei femeile nu măturau în casă | Credit: Hans Braxmeier/via Pixabay

Tot pentru a se păzi de strigoi, în ajunul sărbătorii sfântului Andrei este bine ca „nimeni să nu-și măture casa, să nu lepede gunoiul și să nu-și facă lăutoare.” Lăutoare este apă fiartă cu leșie pentru spălat părul.

Ziua sfântului Andrei mai era numită în popor și Ziua lupului. Se sărbătorea peste tot ca zi nelucrătoare „ca să nu strice lupii vitele și mai ales oile și caprele”.

„Primejdia este însă nu numai pentru vite, ci și pentru oamenii cari ar îndrăzni a pleca pe drumuri în această zi, când pornește lupăria.” Pentru protecția gospodăriei, se ungeau ferestrele și pragurile ușilor cu usturoi.

În unele zone, cu o săptămână înainte de ziua sfântului Andrei, „femeile se fereau de a toarce, ca să nu toarcă lupii la casă”.

Și tot pentru a preveni venirea lupilor în gospodărie, „în această zi nu se mătură, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc (curăță) grajdurile, nu se piaptănă, nu fac sgârieturi, nu se face pomană și nu se dă nimic cu împrumut”. Fiindcă lupul nu se poate apropia de casa unde nu s-a muncit în această zi.

Credit: Jonny Lindner/via Pixabay

Oamenii ziceau că lupul, „al cărui gât e țeapăn”, capătă în ziua de sfântul Andrei „darul de a-l îndoi”.

„Este sprinten și, prin urmare, nimic nu i-ar scăpa dinaintea lui. De aici credința hațegană că în ziua de Sânt Andrei «își vede lupul coada».”

În seara de 29 noiembrie, fetele și văduvele își făceau „pe ursită, vrăjind de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc sau făcând farmece de răutate care trebue să se lipească de dușmani și de casele lor”. În funcție de zone, erau diferite obiceiuri.

În unele locuri, în ajunul zilei sfântului Andrei, flăcăi și fete se adunau la câte o casă. Pe o masă puneau usturoi și în jur tămâie, smirnă și aprindeau câteva lumânări păstrate de la Paști. Masa se umplea cu felurite mâncăruri, plachie, meșniță (mâncare preparată din lapte dulce fiert și îngroșat cu făină de grâu sau cu tăiței), ghițimani (turtă sau plăcintă cu lapte și brânză), mălai și pâine.

„Apoi se așează toți roată în jurul mesei, mănâncă, vorbesc și râd în toată voia bună, până către zorii zilei, când se despart. Fetele își împart între dânsele usturoiu pe care îl duc a doua zi la biserică spre a-l sfinți preotul. Astfel sfințit, usturoiul se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut «de dragoste»”.

În anumite așezări, se obișnuia ca fetele cu vârstă de măritiș sau mai mici să se adune mai multe într-o casă și să-și prepare fiecare turta de Andreiu. „La turtă se pune aceeași măsură apă, sare, făină, măsurându-se acestea cu o coajă de nucă. Fiecare fată își coace turta sa pe vatră și apoi o mănâncă, așteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru astâmpărarea setei pricinuite de turtă. Și acela îi este ursitorul.”

Pentru colacul de Andreiu, aduceau apă neîncepută. Colacul se făcea din pâine dospită și în mijloc se punea un cățel de usturoi. Fiecare tânără își ducea acasă colacul făcut și, vreme de o săptămână, îl lăsa într-un loc călduros. „Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaște că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează și spune că va fi lipsită de noroc.”

Fântâna | Credit foto: Mira Kaliani

Fântâna | Credit foto: Mira Kaliani

Un alt obicei practicat de tinere ca să-și afle soțul era ritualul de la fântână. În noaptea de sfântul Andrei, fata mergea la fântâna din curtea casei, aprindea acolo o lumânare de la Paști și o afunda cu ciutura până când se lumina bine fața apei. „Când a ajuns acolo, fata zice: «Sfinte Andreiu / Scoate-i chipul în fața apei / Ca în vis să-l visez / Ca aievea să-l văz». Atunci apa din fântână se turbură și fata vede – se spune – chipul ursitului ei”.

Pe lângă acele vrăji de dragoste, se mai făceau și vrăji pentru aflarea norocului. „Astfel, prin unele locuri, se măsoară bine nouă ceșcuțe de apă, după care se toarnă toate într-o strachină așezată sub icoană. Acolo se lasă strachina toată noaptea și a doua zi se măsoară din nou apa din strachină. De va fi mai multă cât s-a pus, «măcar cu o picătură», acest fapt arată că respectivul om are noroc. Dacă va fi mai puțină, lucrul acela arată nenoroc.”

În unele părți se obișnuia ca, în seara sfântului Andrei, toți ai casei și mai ales fetele și băieții, să pună boabe de grâu în câte o strachină sau glastră de pământ. „Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos și mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine și o crește mai frumos.”

Credit: Patrice Audet/via Pixabay

Tot în noaptea sfântului Andrei, oamenii aflau cum va fi iarna următoare privind luna. „Dacă luna va fi plină și cerul senin, se zice că iarna va fi moinoasă. Dacă luna va fi plină și dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele.”

Credit foto cover: Petra/via Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.