27 septembrie 2021, 6:11

Cilibi Moise cel vestit: „Cine nu-l cunoștea în București?”

„De 30 de ani de când se ține sărăcia de mine și 14 ani de când mă țin de politică, mie mi s-a urât cu politica și sărăciei nu i s-a urât de mine.”

Născut la Focșani în 1812, Cilibi Moise, supranumit „vestitul în Țara Românească”, a fost, după cum scria G. Călinescu, „un Anton Pann evreu” și „geniu oral fără știință de carte”. În cele câteva rânduri despre Cilibi Moisi din Istoria lui, G. Călinescu a notat:

Vânzător de mărunțișuri prin iarmaroace („Marfă ruptă gata, pe un sfanț bucata”), geniu oral fără știință de carte, el își dicta aforismele de-a dreptul zețarului. Maximele lui sunt pline de un sănătos umor bătrânesc.

Din „apropourile” lui Cilibi Moise: Hârtia scrisă și cea nescrisă, tăcerea și talerul

„Acela care deosebește om de om, nu este om.”

„Ce deosebire este între o roată de car și un avocat? Roată strigă ca s-o ungă, pe avocat trebuie să-l ungi ca să strige.”

„Vedeți, domnilor, în ce timpuri am ajuns, hârtia scrisă e mai ieftină decât cea nescrisă.”

„Într-o zi, Cilibi Moise a dat de o mare rușine, l-au călcat hoții noaptea și n-au găsit nimic.”

Ferice de acela căruia îi spui o vorbă și pricepe zece și vai de acela căruia îi spui zece și nu pricepe nici una.”

„Cel ce nu știe să tacă când trebuie, nu știe nici să vorbească.”

„Răposatul tată-meu treizeci de ani a mers la Lipsca, cumpăra cu talerul, vindea cu talerul, mânca cu taleru și s-a îngropat cu taleru.”

„Când la tinerețe nu vei munci, la bătrânețe nu te vei odihni.”

„… fără știință de carte, dar isteț la minte și pătruns de un fel de filozofie firească a Orientului, Cilibi Moise a umblat toată viața lui cu boccea de marfă-mărunțișuri, pe la iarmaroace și pe străzile Bucureștiului, adunând lumea în jurul său prin glume, anecdote, pilde și maxime…” (revista Convorbiri literare, 1884)

„Fără știință de carte, dar isteț la minte”

În acte, numele lui era Froim Moise Schwarz. I s-a spus Moise evreul, Moise Vestitul și în cele din urmă Moise Cilibi, din limba turcă çelebi, cu sensul inițial de „savant, înțelept”. La început, era un cuvânt folosit exclusiv pentru fiii sultanului, ulterior a devenit o formă de adresare „numai creștinilor”, cu sensul de domnul(e). Era un titlu de respect pentru istețimea lui. „A căpătat de la cetățeni calificatul de Cilibi cu semnificația de «glumețul», «înțeleptul», «filozoful», «păcăliciul» sau poate toate acestea la un loc”, scria George Potra.

Într-un număr din 1884 al revistei lunare Convorbiri literare, editată de societatea literară Junimea, sub semnătura redacției apărea o scurtă și interesantă prezentare despre cel care și-a semnat cărțile Cilibi Moise:

Om sărac, încărcat de-o familie numeroasă, fără știință de carte, dar isteț la minte și pătruns de un fel de filozofie firească a Orientului, Cilibi Moise a umblat toată viața lui cu boccea de marfă-mărunțișuri, pe la iarmaroace și pe străzile Bucureștiului, adunând lumea în jurul său prin glume, anecdote, pilde și maxime, ce-i curgeau fără întrerupere din gură și prindeau luarea-aminte a trecătorilor. Mai pe urmă se pusese a-și dicta născocirile lui în tipografia Dorotea Cucu din București, unde i se zețuiau de-a dreptul din viu grai și apoi se răspândeau în public în câte o coală tipărită în multe mii de exemplare.

Astfel persoana lui ajunsese a fi populară, și multe din vorbele lui au străbătut și poate au rămas în popor.

Cu ocazia acestei curioase figuri orientale, am putut oarecum să fim martori în zilele noastre la felul nașterii și răspândirii proverbelor și zicătorilor.

Din „apropourile” lui Cilibi Moise: Norocul, învățatul și bogatul

„Omul poate să aibă un lucru optzeci de ani și într-un minut să-l piardă.”

„Nu este învățat cine citește cărți, dar cine știe ce citește.”

„Norocul s-a fudulit, căci trage numai pe la case mari.”

„Aleargă la porțile învățatului, iar nu la cele ale bogatului.”

„Cinsteste pe tânărul ce are ceva bătrân într-însul și pe bătrânul ce are ceva tânăr într-însul.”

„Nimic mai ridicul decât să ai cărți și să nu citești și avere și să nu trăiești.”

„La toată lumea le ajunge două mâini, dar negustorilor le trebuie trei, cu una dau, cu două – iau.”

„Dacă am cât îmi trebuie pentru hrana de toate zilele, mă pot numi bogat.”

„Patru lucruri sunt scumpe pe lumea asta: mintea, banii, sănătatea și norocul; dar ce folos, dacă nu se găsesc de vânzare.” (Cilibi Moise) | Amedeo Preziosi, București, 1868

„Un tip original, poate cel mai original al Bucureștilor”

„Un tip original, poate cel mai original al Bucureștilor. Cine nu-l cunoștea în București?”, nota Constantin Bacalbașa.

Istoricul literar Aurel Sasu scria despre Cilibi Moise:

… atrăgea muşterii mai mult prin spiritul său vioi, înțelepciunea bătrânească, bunătatea și solidaritatea cu cei în necaz, decât prin calitățile de comerciant. Crea oral și spontan și, pare-se, neștiind să scrie, își dicta maximele direct zețarului.

[…]

Aforismele lui cuprind o filosofie populară, exprimată sub forma unui umor sfătos, dar adesea destul de înțepător.

Din „apropourile” lui Cilibi Moise: Sărăcia, râsul fără pricină, invidia

„De 30 de ani de când se ține sărăcia de mine și 14 ani de când mă țin de politică, mie mi s-a urât cu politica și sărăciei nu i s-a urât de mine.”

„Patru lucruri sunt scumpe pe lumea asta: mintea, banii, sănătatea și norocul; dar ce folos, dacă nu se găsesc de vânzare.”

„Omul nu poate fi ceva decât atunci când se va simți că nu este nimic.”

Nu te închina aurului: gol ai venit, gol o să te întorci.”

„Nu râde fără a fi pricină de râs, căci acel râs are trei frați gemeni: pe nebun, pe neghiob și pe tine.”

„Teme-te mai mult de pizma rudei decât de-a vrăjmașului.”

„Cu cât îi este de greu săracului de a trăi, cu atât îi este greu bogatului de a muri.”

„Sunt oameni care observă regulile onoarei, după cum se observă stelele, de prea departe.”

„Dacă sunt ceea ce sunt, aceasta o datorez lui Cilibi Moise.” (Caragiale) | I. L. Caragiale, portret

«Șterge, mă prostule!»

Folcloristul Moses Schwarzfeld, care a adunat într-un volum vorbele de duh ale lui Cilibi Moise, a redat și o mărturisire făcută de I. L Caragiale:

Dacă sunt ceea ce sunt, aceasta o datorez lui Cilibi Moise. Observând mirarea mea, adăugă: Cilibi Moise era prieten cu tatăl meu și venea adesea la el. Din când în când îmi dădea o hârtie ce purta un număr curent (era numărul lui de control că nu e indus în eroare) și îmi dicta niște cuvinte și îmi striga: «Șterge, mă prostule» și dicta din nou același lucru cu alte cuvinte, în altă formă, mai concentrată. De la un scris la altul se tot gândea, spre a găsi o formă mai potrivită. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-a făcut să înțeleg că nu se scrie cum îți trăsneşte prin cap, ci trebuie chibzuit și muncit la scris.

După M. Schwarzfeld, Cilibi Moise știa să scrie doar în limba ebraică, de aceea ruga pe câte un trecător să-i noteze aforismele în română. Se mai povestea că era atât de hazliu încât nu îți mai venea să pleci. Când vindea paturi, zicea: „Pat pentru o persoană – un galben, pentru două persoane – doi galbeni. Unul peste altul – mai eftin”.

Tot Caragiale își amintea de vorbele de duh ale lui Cilibi Moise ce au apărut în cărticele: „Cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încântătoare, pe atunci când începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a avut acea citire, și dânsa, asupra spiritului meu”.

În București, „cetatea celor cu chef și haz (de necaz)”, a murit Cilibi Moise la 31 ianuarie 1870.

Din „apropourile” lui Cilibi Moise: Cinstea, lenea, faptele celuilalt

„Omul care întinde mâna la tinerețe la meșteșug, nu va întinde mâna la bătrânețe la cerut.”

„Omul leneș când îi spune popa că e sărbătoare se bucură.”

„Lumea cumpără mănuși de la prăvălii cu patru sfanți perechea și la trei zile rupe; mai bine de la Moise evreul cu un sfanț, rupte gata.”

„Omul nu-și poate vedea faptele lui, având chiar zece ochi, dar pe ale altuia le poate vedea și orb fiind.”

„Mai curând poate să meargă bogatul la vale decât săracul la deal.”

Lucrul cel mai scump e cinstea, dar ce folos, unii o vând prea ieftin.”

„Sunt unii oameni care ajută pe șchiopi, orbi și ciunți, de frică să n-ajungă ca ei; dar pe un om învățat nu-l ajută, fiindcă știu că n-or să fie ca el.”

„Înainte vreme se găseau bani și sub pământ, dar acum nici deasupra pământului.”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.