În București există nu mai puțin de 98 de zone presupus-protejate, care deși au o valoare incontestabilă, pare că au pierdut lupta cu timpul, acestea deteriorându-se de la o zi la alta. Asociația ARCEN a dat dovadă de implicare în ultimii 10 ani, luptând pentru restaurarea unor clădiri uitate parcă în secolul anterior și militând pentru valorificarea unor zone urbane prin intermediul culturii. Unul dintre proiectele acestui ONG este Catalog București care reprezintă un inventar al tuturor zonelor protejate. De asemenea, în acest catalog este menționată și starea în care se află clădirile care aparțin acestor locuri.

Andreea Apostu de la ARCEN le vorbește celor de la Momondo.ro despre clădiri fără nume, de mult uitate.

Printre clădirile care fac parte din patrimoniul bucureștean amintim: „Castelul de pe Mămulari”, „Bătrâna de început de secol” și „Orașul fantastic”.

Castelul de pe Mămulari face parte din categoria „castelelor” moderniste – „mici imobile Art Deco cu turnuri ce ascund casa scărilor, intrări unduitoare și creneluri decupate de unghiuri îndrăznețe”. Acesta reprezintă o enclavă interbelică, aflată la limita demolărilor ordonate de Ceaușescu, care însă nu a fost finalizată. Splendoarea lăsată să se ruineze a clădirii se remarcă în mulțimea de construcții lipsite de personalitate ce o înconjoară.

Bătrâna de început de secol se află la intersecția străzilor Romulus și Logofăt Udriște și reprezintă o construcție care datează din anii ’30. Intimă și cochetă, casa – construit în stil Belle Époque – te invită să îți imaginezi o lume aflată la  începutul secolului XX, în care marchiza desemna un loc prielnic pentru domnișoarele care își întâmpinau oaspeții. Deși astăzi se află într-o stare deplorabilă – „marchiza ruginită și scheletică, cu pereții vopsiți parțial într-un alb spălăcit”- imobilul și-a păstrat farmecul de odinioară.

„Am trecut prin cartierul Armenesc și cel Evreiesc, două zone cu o coerență urbanistică uimitoare, pusă în pericol, după 1989, de indiferență, neglijență, dar și de mutilările unor renovatori neiscusiți, și nu se putea să ratăm și a treia zonă visătoare a capitalei, situată cumva între cele două: Mântuleasa. Luați aminte, locul e cunoscut în literatură ca fiind prielnic pentru întoarceri și ieșiri din timp, așa că înarmați-vă cu o doză serioasă de precauție când mergeți la plimbare. Nu întâmplător Eliade a dezvoltat o formă avansată de nostalgie pentru această stradă și împrejurimile ei, dedicându-i o nuvelă fantastică – în special toamna, când totul e cuprins de focuri blânde, zidurile par mai pline de viață și de amintire.” – spune Andreea Apostu, pentru sursa citată.

În final, vă invităm să vă plimbați agale prin acest oraș care ascunde zeci de locuri, parcă desprinse din povești și să luați o pauză de la agitația cotidiană pentru a vă bucura de o frântură de istorie, marcată de trecerea nemiloasă a timpului.

 

 

---