CITIRE

Constantin Brâncuși: „În artă ceea ce contează est...

Constantin Brâncuși: „În artă ceea ce contează este bucuria. Nu e nevoie să înțelegi”

În viziunea lui Constantin Brâncuși, arta este o sursă de bucurie și mai mult nu are importanță atâta vreme cât te desfată, te mișcă, te emoționează. În artă ceea ce contează este bucuria. Nu e nevoie să înțelegi. Ești fericit că vezi? Ajunge, a spus el cândva.

În urmă cu ani buni am trecut prin Târgu Jiu și am mers să văd în grabă Ansamblul lui monumental ce include Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana fără Sfârșit, cu promisiunea vagă de a mă întoarce într-o altă zi, cu mai mult timp de partea mea. În această toamnă, am ajuns din nou în Târgu Jiu, de data aceasta cu intenția clară de a sta câteva zile și de a merge și prin împrejurimile mai apropiate sau mai îndepărtate ale orașului. Zona e plină de locuri încântătoare, de la mănăstiri cocoțate pe stânci la ateliere unde se mai practică faimoase meșteșuguri, de la chei înguste la cule boierești tipice Olteniei.

Nu-mi mai aduc aminte ce impresie mi-a făcut orașul când l-am văzut prima dată în urmă cu mai mulți ani. La revederea mea cu Coloana fără Sfârșit, mi-am amintit doar emoția pe care am simțit-o când am privit-o prima dată de la câțiva pași. Fotografiile, oricât de spectaculoase ar fi, nu o pot da.

Podul Jiului sau Podul Ferdinand a fost construit în 1896 de o companie franceză. La expirarea perioadei de garanție, în 1996, a fost înlocuit. Trei dintre arcadele originale au fost păstrate și prin ele se face acum trecerea din Parcul Central spre insula de pe Jiu.

Podul Jiului sau Podul Ferdinand a fost construit în 1896 de o companie franceză. La expirarea perioadei de garanție, în 1996, a fost înlocuit. Trei dintre arcadele originale au fost păstrate și prin ele se face acum trecerea din Parcul Central spre insula de pe Jiu.

Un omagiu

Istoria monumentelor semnate de Brâncuși și dăruite Gorjului și României începe cu un război. În dimineața zilei de 14 octombrie 1916, populația civilă din Târgu Jiu, înarmată cu arme vechi, a reușit cu multe sacrificii să apere orașul de ocupația trupelor germane.

Vârstnicii, femeile, copiii și cercetașii reușesc să respingă atacul celei mai dotate și organizate armate din Europa, citesc pe panoul de la vechiul Pod de fier al orașului ce evocă acele evenimente dramatice. Tot acolo, se amintește de mesajul generalului francez Henri Mathias Berthelot, în 1918, la sfârșitul războiului: Victoria română de la Mărăști și Mărășești n-a fost decât rezultanta apărării orașului Târgu Jiu, la Podul de la marginea grădinii.

Ansamblul de la Târgu Jiu a fost realizat în memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire, așa cum scrie în actul de donație,  în timpul luptelor desfășurate în Primul Război Mondial de-a lungul râului Jiu.

După sfârșitul războiului și actul Unirii de la Alba Iulia din decembrie 1918, în Gorj, la fel ca în multe alte orașe, s-a înființat Liga Femeilor Române din Gorj. Președintele asociației a fost Arethia Tătărescu. Născută în 1889 în București, s-a căsătorit cu Gheorghe Tătărescu, de două ori premier al României în perioada interbelică, și cei doi s-au stabilit în județul Gorj, locul lui de baștină. Ea este cea care a dorit realizarea unui monument la Târgu Jiu în amintirea eroilor gorjeni din Primul Război Mondial. Inițial, Arethia Tătărescu i-a propus proiectul Miliței Petrașcu, fostă elevă a lui Constantin Brâncuși la Paris. Cu o modestie aparte, Milița Petrașcu i-a recomandat să discute chiar cu Brâncuși, pe care ea l-a văzut cel mai potrivit pentru împlinirea lucrării.

Brâncuși, imagine din colecția de fotografii de la Casa-muzeu din Hobița | Credit foto: Mira Kaliani

 

În 1934, când Arethia Tătărescu a luat legătura cu sculptorul și i-a făcut invitația de a realiza lucrarea, Brâncuși a primit cu mult entuziam propunerea. Nu vă pot spune cât sunt de bucuros să pot face ceva la noi, în țara noastră. Vă mulțumesc, de asemenea și d-nei Tătărescu pentru privilegiul acordat, i-a transmis Brâncuși într-o scrisoare Miliței Petrașcu.

 

După război, Brâncuși a tot nădăjduit – în 1930 încă mai nădăjduia – să poată realiza la Peștișani, în apropiere de satul lui natal, Hobița, monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului. De aceea a acceptat să realizeze la Târgu Jiu acea operă comemorativă. A fost invitația așteptată vreme lungă, scria Ion Pogorilovschi, considerat cel mai important filosof al creației brâncușiene, în cartea Brâncuşi, Apogeul imaginarului.

 

Așa a început munca la construirea ansamblului sculptural Brâncuși de la Târgu Jiu. În 1935, Brâncuși a venit în România în urma invitației pe care i-a făcut-o Arethia Tătărescu; după un an, Târgu Jiu a primit titlul de „localitate de interes turistic” pentru a putea beneficia de la stat de fondurile necesare lucrărilor. Nu a fost însă vreo piedică financiară, deoarece Gheorghe Tătărescu era la primul mandat ca prim-ministru al României și totul a fost aprobat rapid.

Când a venit de la Paris în Gorj și a mers la reședința de la țară a familiei Tătărescu pentru a-și prezenta proiectul, Brâncuși le-a arătat celor prezenți o imagine și a spus: Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o. De altfel, inițial, monumentul la care s-a gândit Brâncuși a constat doar din Coloana fără Sfârșit.

Dacă a transmis prin testament Franţei atelierul din Impasse Ronsin din Paris, cu tot conţinutul lui, artistul a lăsat ţării natale sinteza creaţiei sale sub forma unui ansamblu monumental, ca omagiu pentru eroii căzuţi în luptele de la Jiu, în Primul Război Mondial. În concepţia acestui ansamblu, alcătuit din trei sculpturi monumentale principale, cărora li se adaugă și altele mai mici (scaunele de pe alee, băncile de la Poartă), artistul s-a folosit de intuiţia lui de arhitect şi de urbanist: axa pe care sunt instalate cele trei opere – Coloana fără Sfârşit, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii – traversează oraşul şi conduce vizitatorul către râul Jiu, în faţa căruia Masa Tăcerii invită la meditaţie, la reculegere, spune Adina Andrițoiu, consilier Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”.

Imagini de la prezentarea realizării Coloanei fără Sfârșit – Muzeul Mineritului din Petroșani | Credit foto: Mira Kaliani

Înălțarea Coloanei

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Valea Jiului au început să se deschidă tot mai multe mine, ceea ce a impus amenajarea de ateliere pentru întreținerea utiliajelor. În 1925, au fost deschise Atelierele Centrale Petroșani unde, pe lângă reparații și întreținere utilaje necesare lucrărilor miniere,

s-au fabricat diferite produse. La inaugurare, în ateliere lucrau în jur de 90 de oameni, după aproape un sfert de veac numărul angajaților a ajuns la peste 700. În 1937, unii dintre ei au fost implicați în proiectul lui Brâncuși și au lucrat alături de inginerul ales de sculptor, omul în care a avut încredere deplină că va duce la bun sfârșit lucrarea exact așa cum a conceput-o el.

La jumătatea lunii august a anului 1937, în Atelierele Centrale de la Petroșani, în județul Hunedoara, s-a început construirea Coloanei fără Sfârșit prin turnarea modulelor sub coordonarea inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan. Sculptorul și inginerul aveau și o poveste în trecut. Tatăl inginerului, Ion, l-a cunoscut pe tânărul Brâncuși în 1893, când avea 17 ani, și s-a angajat la Craiova băiat de prăvălie. El i-a oferit lui Brâncuși găzduire, i-a văzut talentul și i-a dat curaj să continue pentru a-și realiza visul de a deveni sculptor. Brâncuși cunoștea munca inginerului Gorjan, l-a admirat pentru inovațiile și ingeniozitatea lui, tocmai de aceea i-a făcut propunerea să fie șeful proiectului la realizarea tehnică a Coloanei fără Sfârșit.

Coloana fără Sfârșit aflată în parcul cu același nume în Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

 

Coloanele mele (…); am făcut mai multe, dar doar una a reușit să urce la cer.

Constantin Brâncuși

Brâncuși a decis să lucreze modulele în fontă, nu în bronz, pentru posibilitatea de a «îmbrăca» acest material, de culoare neatrăgătoare, într-un strat metalic galben-auriu. Alămirea ei s-a făcut în vara anului 1938.

Elementele Coloanei mele infinite nu reprezintă altceva decât respiraţia omului, ritmul ei.

Constantin Brâncuși, în Beyond Modern Sculpture de Jack Burnham

În august 1937, Brâncuși a stat la Petroșani, timp în care a cioplit în lemn de tei modelul folosit apoi pentru modulele coloanei. După trei luni, modulele au fost toate realizate și gata de a fi instalate. În toamna aceluiași an, modulele au fost transportate la Târgu Jiu, unde s-a turnat fundația Coloanei și s-au asamblat toate cele 16 elemente (15 întregi, două jumătăți ce formează un modul întreg), numite de Brâncuși mărgele. Coloana fără Sfârșit a fost înălțată și a atins 29,33 metri.

Parcul Coloanei fără Sfârșit s-a făcut pe locul fostului târg de vite din urbe și amenajarea lui a durat zece luni – Brâncuși a dorit să se planteze plopi, flori de câmp, iarbă.

Coloana fără Sfârșit aflată în parcul cu același nume în Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

Mi-a venit ideea Coloanei fără sfârșit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la infinit. Constantin Brâncuși

Coloana fără Sfârșit are ca izvor de inspirație atât stâlpul de pridvor al caselor gorjenești, în ceea ce privește motivele geometrice folosite, cât și șurubul de teasc în ceea ce privește mișcarea continuă, așa după cum Brâncuși mărturisea. Un element suplimentar, care ne poate ajuta să-i înțelegem sensul, derivă din modul cum Brâncuși însuși denumea elementele Coloanei – „mărgele” – care ne duce cu gândul la un șir de mătănii, desfășurat spre cer, spune Adina Andrițoiu, consilier la Centrul Brâncuși.

Masa Tăcerii, Parcul Central din Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

Un traseu complet

În Grădina Publică – Parcul Central, de azi – au fost amenajate alei și instalate celelalte două lucrări mari ce formează ansamblul monumental de la Târgu Jiu. Traseul între cele trei monumente principale poate fi parcurs de la Coloana fără Sfârșit spre Parcul Central – unde sunt Poarta Sărutului și Masa Tăcerii –, un parcurs iniţiatic de natură a-l „purifica” pe cel care-l întreprinde, într-o ambianţă de respect şi de pace, dar și în celălalt sens, de la Masa Tăcerii la Coloana fără Sfârșit, ce capătă o interpretare tradițională.  În acest fel, Brâncuși a gândit Masa Tăcerii ca o reuniune pentru ultima masă înainte de plecarea la război a bărbaților.

Masa Tăcerii, Parcul Central din Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

Este o masă în care nimănui nu îi arde de mâncare. Este o masă mai degrabă a tristeții, a reculegerii, cu gândul la cei care pleacă și, foarte posibil, nu se vor mai întoarce. Curgerea liniștită a râului din apropierea Mesei Tăcerii duce pe cel ce îl contemplă la introspecție și cădere în sine, la încercarea de a înțelege sensul vieții, ca pe o curgere. Mai poate fi interpretată și ca o masă de pomenire pentru cei morți pe câmpul de luptă, prezintă Adina Andrițoiu această lucrare.

Aleea de la Masa Tăcerii spre Poarta Sărutului – Aleea Scaunelor  – e încadrată de 30 de scaune, așezate în grupuri de câte trei, ce pot simboliza fie alaiul de înmormântare, fie șirul de prieteni și rude care îl însoțește pe eroul care pleacă la război.

Poarta Sărutului, Parcul Central din Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

La începutul toamnei din anul 1938, a fost finalizată sculptura Poarta Sărutului, ansamblată din blocuri din travertin de Banpotoc. În fața acestei porți, alaiul se oprește pentru ultima îmbrățișare înainte de despărțire.

Simbolul sărutului de pe pilonii Porții a fost explicat de Brâncuși:  Nu vedeți acești ochi? Profilurile celor doi ochi? Aceste emisfere reprezintă dragostea. Ce rămâne în amintirea celorlalți după moarte? Amintirea ochilor, a privirilor cu care ne-am arătat dragostea pentru oameni și pentru lume.

Coloana fără Sfârșit aflată în parcul cu același nume în Târgu Jiu | Credit foto: Mira Kaliani

De la Poarta Sărutului, Calea Eroilor continuă spre biserica Sfinții Apostoli și, mai departe, la Coloana fără Sfârșit.

Ultima vizită

La începutul verii anului 1938, sculptorul Brâncuși alături de inginerul Georgescu-Gorjan au parcurs traseul unde urmau să fie amplasate cele trei monumente principale. Inaugurarea oficială a fost programată și anulată de mai multe ori, ultima fiind stabilită în luna septembrie a acelui an. În acea perioadă, Brâncuși s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să se reîntoarcă la Paris. Inaugurarea a fost reprogramată în octombrie 1938, însă Brâncuși nu a mai putut ajunge. Ulterior, izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și mai apoi schimbarea dramatică suferită de România prin preluarea puterii de comuniști l-au ținut departe de țară și nu a mai putut reveni niciodată în România. A murit în martie 1957. Pentru realizarea lucrărilor de la Târgu Jiu, Brâncuși nu a dorit să primească onorariu.

Am fost trimis şi eu de mic copil la procopseală în lume. N-am pierdut legătura şi nu mi-am scos rădăcinile pentru a umbla năuc pe glob. A profitat şi arta mea. M-am salvat ca om.

Constantin Brâncuși în Brâncuşi. Amintiri şi exegeze de Petre Pandrea

Prietenul lui și omul în care a avut toată încrederea, inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, a fost în regimul comunist condamnat ani buni la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A murit în 1985, la 79 de ani, nu înainte de a aduna toate datele importante pe care le-a cunoscut în timp ce a muncit la realizarea Coloanei fără Sfârșit.

Luna aceasta, în octombrie, sunt 80 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor de la Târgu Jiu. Acesta însumează câteva dintre temele principale la care artistul a lucrat toată viața, fiind capodopera de maturitate a acestuia și chintesență a genialității sale, conchide Adina Andrițoiu.

Coloana fără Sfârșit aflată în parcul cu același nume în Târgu Jiu.| Credit foto: Mira Kaliani

Toate monumentele de la Târgu Jiu sunt acum protejate de polițiști și supravegheate de camere. În jurul coloanei, există un cerc, distanța marcată unde trebuie să te oprești. Cât am stat acolo, polițiștii au fost în permanență cu ochii pe mine. Nu știu dacă în ochii lor arătam a barbar,  ceea ce știu este că am mers acolo pentru a privi frumos, civilizat și a face câteva fotografii. Cei care sunt puși pe distrugerea monumentelor, se pare că reușesc întotdeauna să scape vigilenței oamenilor legii de care am avut eu parte. Până la urmă, vandali au fost, vandali sunt încă.

Hobița

O astfel de călătorie la Târgu Jiu nu e întreagă dacă nu se face și un popas în satul de unde a plecat în lume Constantin Brâncuși. În Hobița, pe strada principală, cândva ulița mare, era liniște. La casa-muzeu e deschis, dar eu am fost atunci singurul vizitator. Stau de vorbă cu un ghid.

Casa-muzeu Constantin Brâncuși de la Hobița, Gorj | Credit foto: Mira Kaliani

Se numește casă-muzeu și nu memorială pentru că nu este casa părintească în care a crescut artistul. Casa copilăriei lui se afla în curtea unde este acest muzeu însă a ars în 1908 – pe locul unde s-a aflat casa stă acum o bucată mare de piatră pe care scrie Aici s-a născut în 1876 Constantin Brâncuși. Casa-muzeu a fost inagurată în 1971. Am vrut să arătăm simplitatea din care a pornit Brâncuși, îmi spune ghidul.  Și ușor, stând în acel loc, poți înțelege un pic mai bine meșteșugul și geniul lui de a ajunge la ceva grozav de simplu, la esențialul din lemn, din bronz, din marmură.

Simplitatea nu este un scop în artă. Ajungi la simplitate fără voie, apropiindu-te de sensul real al lucrurilor. Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea. Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată.

Constantin Brâncuși


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.