Povestea Intercontinentalului, cel mai înalt și poate cel mai renumit hotel din București, începe cu o vizită turistică nereușită petrecută în anii ’60. Industriașul american Cyrus Eaton Jr. venea în capitală alături de partenera sa Clara, româncă originară din Turnu Severin.
Povestea americanului
Pentru că nu au găsit cameră la Athénée Palace, cei doi ar fi fost nevoiți să doarmă în holul hotelului. Americanului i-a prins bine odihna, pentru că a doua zi de dimineață și-a declarat clar marele vis: va construi un hotel gigant în centrul Bucureștiului, pentru ca nici un turist nefericit să nu mai rămână vreodată fără cameră.
Faptul că autoritățile române de atunci au acceptat propunerea ”dușmanului imperialist de clasă” (așa cum erau socotiți americanii de comuniști) de a construi un far al capitalismului taman în buricul târgului poate părea ciudat la prima vedere, scrie viitorulromaniei.ro.
Acuzați de colaboraționism
De fapt, atât Cyrus Eaton Jr. cât și tatăl său, și mai celebrul senior, au fost acuzați în repetate rânduri de presa de peste ocean de prietenii strânse cu numeroși lideri comuniști. Cei doi și-au făcut un titlu de glorie din deschiderea unor hoteluri în țări socialiste în anii 1970, inclusiv a unui Sheraton Grand Balkan în Sofia, scrie inyourpocket.com. Tot el este la originea Duna Intercontinental hotel din Budapesta sau Great Wall Sheraton în Beijing, notează cleveland.com.
Acuzat el însuși de a fi comunist, bătrânul Eaton s-a apărat spunând că să faci bani de pe urma comuniștilor este ”cel mai înalt act de capitalism posibil” (declarație data pentru New York Times în 1957).
Construcția a început în 1967
Construcția Intercontinentalului a început în 1967, după un proiect al unui grup de patru arhitecți români. Chiar și cu implicarea concernului lui Eaton, faptul că statul comunist român și unul dintre cei mai renumiți capitaliști americani au bătut palma pentru a construi un hotel uriaș în centrul Bucureștiului a reprezentat o știre care a făcut înconjurul planetei, ajungând în aproape toată presa occidentală.
În 1971, cu doar câteva luni mai târziu decât fusese estimat, gigantul Intercontinental era dat în folosință, cu toate cele 423 de camere de lux ale lui.
Trei ani a durat
Clădirea a fost construită între 1968-1971, în cooperare cu firma „Intercontinental Hotel Corporation”, având o înălţime de 88 de metri şi 23 de etaje, după planurile unui colectiv de arhitecţi: Dinu Hariton, şef de proiect, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Ştefan Belea, scrie AGERPRES.
„Intercontinental Hotel Corporation” din SUA a asigurat asistenţa tehnică şi a obţinut şi cooperarea pe 10 ani în exploatarea complexului hotelier. Era cea de-a doua cea mai înaltă clădire din ţară, după Casa Scânteii (104 metri; 1950-1955; colectiv de arhitecţi sub conducerea lui Horia Maicu şi Niculae Bădescu), astăzi Casa Presei Libere.
Inaugurat în mai 1971
Hotelul InterContinental a fost inaugurat oficial la 14 mai 1971, în prezenţa primarului Capitalei, a altor oficialităţi române, precum şi a preşedintelui firmei Tower International, finanţatorul principal, notează „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2004) şi „Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti” (Editura Meronia, 2011).
Primul oaspete al hotelului a fost înregistrat pe 20 februarie 1971, fiind un cetăţean american. De-a lungul vremii, aici au fost cazate o serie de personalităţi, precum Kurt Waldheim, secretarul general al ONU, Gustav Heinemann, preşedintele Republicii Federale Germania, magnatul american David Rockefeller, tenorul italian Luciano Pavarotti ş.a., conform „Dicţionarului monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti” (Editura Meronia, 2011).
Terenul
Terenul pe care a fost construit Hotelul InterContinental, a aparţinut, iniţial, Mănăstirii Cernica.
În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu. În 1810, dregătorul Ion Hagi-Moscu a ridicat aici o clădire întinsă cu etaj. Nepotul său a vândut Primăriei casa, care a folosit-o între 1882 şi 1912. Mai târziu, a fost demolată, urmând a se construi un nou edificiu.
Rămas viran, terenul a fost folosit pentru exerciţiile de instrucţie ale Regimentului de jandarmi al Capitalei. În perioada interbelică, aici s-a deschis o grădină de vară, pe locul căreia a fost ridicat un restaurant.
Restaurantul, aflat în stare de degradare, a fost demolat după 1944 şi pe teren s-a instalat Circul Krateyl, care a funcţionat aici până la construirea Circului de Stat Bucureşti (1958-1960, arhitect Nicolae Porumbescu).
În zona Circului Krateyl erau numeroase prăvălii şi berării, care au fost demolate pentru a se face loc viitorului hotel şi Teatrului Naţional, aminteşte acelaşi volum de mai sus.
Construcția
Construcţia este alcătuită din trei corpuri cu plan triunghiular concav reunite de un corp central destinat circulaţiei. Are 423 de camere şi 16 birouri închiriate unor firme străine.
Se remarcă, între multele restaurante, „Balada”, la etajul 21, cu specific românesc, „Madrigal”, în stil clasic; baruri de zi; câteva saloane pentru recepţii, precum Sala Rondă (500 de persoane), Sala „Rapsodia” (200 de locuri), Sala „Intim” (24 de locuri); spaţii pentru servicii; o piscină la etajul 21, cu bar şi toate serviciile utile; un mare garaj la subsol.
Hotelul InterContinental, situat pe Bd. Nicolae Bălcescu nr. 4, se află în imediata apropiere a Pieţei Universităţii, lângă Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” şi vizavi de Universitatea Bucureşti, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, în vecinătatea Spitalului Colţea şi a Palatului Suţu.
Piscină
Hotel Intercontinental este singurul din Bucureşti cu sală de conferinţe şi centru de sănătate cu piscină, amplasate la 70 de metri înălţime. La etajul 19 este cel mai valoros apartament, Imperial, pe care îl poţi închiria în schimbul sumei de 1.500 de euro pe noapte, scrie MEDIAFAX.
El a devenit cunoscut în 79 când a servit drept platou de filmare pentru scene din filmul ”Nea Mărin Miliardar”, cel mai cunoscut şi cel mai vizionat film românesc. Celelalte preţuri variază, de la 400 de lei până la 1.500 de lei pe noapte, în funcţie de facilităţile pe care le doreşti.
Bufet suedez și room-service
Intercontinental a adus pentru prima dată în România conceptul de bufet suedez şi room-service. Primul patron, Gheorghe Leonte, a declarat în 89 pentru o publicaţie că Nicolae Ceauşescu a vizitat o dată hotelul, dar nu a fost încântat. Pentru mulţi hotelul a fost o aromă occidentală, într-o Românie comunistă.
Un alt eveniment important la care a fost martor edificiul este chiar Revoluția din 1989. Zona din fața hotelului a fost locul de întâlnire pentru revoluționari, dar și locul în care dictatura a încercat să le zdrobească năzuințele.
Baricada de la Intercontinental, formată în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, a reușit să trezească în noi dorința pentru o viață nouă. Una lipsită de privațiunile unui regim totalitar.
În zilele de după căderea regimului Ceaușescu, sute de jurnaliști străini au dat năvală în România, în căutarea poveștilor și mărturiilor celor care au avut curajul să înfrunte gloanțele regimului comunist, care a încercat, în primele zile, să-l mențină la putere pe Nicolae Ceaușescu.
Sursa foto: inyourpocket.com