16 aprilie 2024, 16:51

Copilul cu aripi pe bicicletă a devenit părintele Micului Prinț

Într-o zi, când a fost întrebat de unde venea personajul lui celebru, Antoine de Saint-Exupery a spus: ”Am privit într- o zi o coală albă, și o figură a apărut și mi-a spus: Sunt micul prinț”.

Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 la Lyon, în Franța, într-o familie aristocrată. El era al treilea născut dintre cei cinci copii ai familiei, doi băieţi, Antoine şi François şi trei fete, Marie-Madeleine, Simone şi Gabrielle.

Un copil inventiv

A fost un copil inventiv, care făcea experimente în baie, îți atașa aripi la bicicletă și scria poezii despre casa sa, cei patru frați și surori și despre mama sa, potrivit cbc.ca.

Scriitor şi, totodată, aviator, Antoine Marie Jean-Baptise Roger, viconte de Saint-Exupéry, pe numele său complet, autorul celebrei nuvele „Micul prinţ”, a fost fiul contelui Jean de Saint-Exupéry şi al Mariei Boyer de Fonscolombe.

A fost profund marcat de două decese înregistrate în tinerețea sa: al tatălui său Jean, în 1904, și al fratelui mai mic Francois, de care era foarte apropiat, în 1917.

Într-un interviu acordat Harper’s Bazaar în 1941, Saint-Exupery a dezvăluit că prima carte pe care a iubit-o era o colecție de basme de Hans Christian Andersen, mai scrie cbc.ca.

Din 1909 urmează cursurile Colegiului Saint-Croix, iar din 1914 se înscrie la Colegiul marinist din Fribourg. În iunie 1917 îşi ia Bacalaureatul, scrie agerpres.ro.

Nu era scriitor de profesie

Antoine de Saint-Exupéry nu era un scriitor de profesie. „Trăia doar pentru satisfacţiile pe care i le dădeau zborurile în înălţimi. Antoine de Saint-Exupéry, în care se uneau armonios curajul, inteligenţa şi fantezia, a scris totuşi pentru că avea enorm de multe de spus”, notează sursa citată.

În anul 1912, Saint-Exupéry va zbura pentru prima dată în viaţă, cu un aeroplan pilotat de Gabriel Wroblewski, un alt pionier al aviaţiei franceze. Acum avea să se declanşeze puternica sa pasiune pentru zbor, care îi va anima întreaga sa existenţă, notează și radioromaniacultural.ro.

Debutul său literar are loc la 1 aprilie 1926, când Jean Prevost îi publică, în „La navire d’argent”, nuvela scurtă intitulată „Aviatorul” („L’Aviateur”).

Aviator, contract cu Gallimard pentru șapte romane

În octombrie, îl cunoaşte pe Didier Daurat, directorul Companiei Aeronautice Latecoere. Lui Saint-Exupéry i se oferă un post în direcţia companiei, dar el refuză, cerând să fie pilot. Din octombrie 1927, Saint-Exupéry este numit şeful Aeroportului de la Cap-Juby.

În martie 1929 se întoarce la Paris şi semnează cu Gaston Gallimard un contract pentru şapte romane.

În octombrie 1929 este numit directorul Companiei Aeroposta Argentina, cu însărcinarea de a deschide linia aeriană din Patagonia. Scrie în această perioadă „Zbor de noapte” („Vol de nuit”), care a apărut la Paris în 1931 şi a obţinut premiul „Femina”.

A devenit Cavaler al Legiunii de Onoare

În aprilie 1930, Antoine de Saint-Exupéry a devenit „Cavaler al Legiunii de onoare”. În acelaşi an, s-a căsătorit cu tânăra şi bogata văduvă a consulului din Guatemala la Paris, Consuelo Gomez Carillo. Deoarece familia Saint-Exupéry nu a agreat-o pe Consuelo, relaţia lor a fost ascunsă multă vreme.

În aprilie 1934 este numit la serviciul de propagandă al companiei Air France. Saint-Exupéry redactează, în 1938, primele note pentru ceea ce avea să devină „Citadela” („Citadelle”).

În februarie 1938 încearcă o cursă temerară New York – Ţara de Foc, în care suferă cel mai grav accident, în urma prăbuşirii avionului. Aflat la New York, în convalescenţă, scrie în 1939 ”Pământ al oamenilor” („Terre des hommes”).

Ofițer al Legiunii de Onoare

Un an mai târziu, în ianuarie, este promovat „Ofiţer al Legiunii de onoare”, iar în februarie apare „Pământ al oamenilor”, pentru care obţine Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la insistenţele sale, este încadrat în Grupul de mare recunoaştere II/33, la Orconte. În această perioadă scrie „Pilot de război” („Pilote de guerre”, 1942) şi „Micul prinţ” („Le petit prince”, 1942).

Ultimul zbor

La 31 iulie 1944 i se acordă a opta şi ultima misiune (fiind convins să renunţe la zboruri) deasupra Zonei Grenoble-Annecy. La ora 8.30, Antoine de Saint-Exupéry a decolat dar nu s-a mai întors din misiune.

O vreme s-a crezut că a fost luat prizonier sau că s-a prăbuşit în mare.

Nicio urmă a locului unde şi-a găsit sfârşitul, în ciuda ipotezelor avansate, nu a fost confirmată. La 3 noiembrie 1944 a fost citat pe ordinul Armatei, obţinând „Crucea de război” şi titlul post-mortem de „Comandor al Legiunii de onoare”.

În data de 8 septembrie, în acelaşi an, avionul a fost declarat oficial dispărut definitiv.

A fost evocat, de asemenea, în „Jurnalul oficial al Armatei” din 12 martie 1950.

În ciuda diferitelor speculaţii privind moartea sa, de la doborârea avionului până la sinucidere, cauza reală a dispariţiei sale nu a putut fi stabilită până în zilele noastre.

Post-mortem

După moartea sa, toţi biografii săi au căzut de acord că aviatorul şi scriitorul era pasionat şi de ştiinţă, aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei, însă citea şi filosofie, dându-şi tot mai mult seama, pe parcursul existenţei, că filosofia este învecinată cu ştiinţa.

Cunoscută în toată lumea, cartea „Micul prinţ” a fost publicată pe 6 aprilie 1943 de Reynal & Hitchcock în limbile engleză şi franceză, precizează www.antoinedesaintexupery.com.

Prima ediţie franceză a fost publicată de Gallimard după moartea autorului, în aprilie 1946. Aproape 10.000 de exemplare ale primului tiraj au fost vândute în iunie 1946.

„Dezbărate de orice element de tip roman, sentimental, având un tragism infinit în simplitatea şi puritatea lor, operele lui Antoine de Saint-Exupéry au constituit un răspuns bărbătesc dătător de energie, pentru mulţi tineri pradă întrebărilor şi şovăielilor epocii lor”, menţionează Dicţionarul Literaturii Franceze (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972), citat de agerpres.ro.

Teatru radiofonic în România

În anul 1963, Teatrul Naţional Radiofonic lansa spectacolul „Micul prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry, în regia artistică a Elenei Negreanu, adaptarea radiofonică: George Radu Chirovici. În distribuţie: Vasile Gheorghiu, Sanda Toma, Vasile Manta, Ruxandra Demetrescu, Liliana Voiculescu, Marina Romano. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. La 44 ani de la ultima difuzare radiofonică, pe 11 februarie 2013, la Clubul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, a avut loc audiţia, cu public, a aceluiaşi spectacol radiofonic, „Micul prinţ”, amintește radioromaniacultural.ro.

În anul 1975, un asteroid care purta indicativul 2578 a primit numele său.

Mister

În anul 1998, pescarul francez Jean-Claude Bianco descoperea în plasa cu care prindea peşte, o brăţară metalică pe care era gravat „Antoine de Saint-Exupéry”, fiind convins că găsise brăţara personală a marelui scriitor francez dispărut în Mediterana. Specialişti au minimizat importanţa descoperirii, concluzionând că brăţara era, în fapt, doar o copie reuşită.

Doar că, în anul 2000, scafandrul Luc Vanrell a cercetat aceeaşi zonă în care a fost găsită brăţara, reuşind să localizeze şi să identifice resturile avionului lui Saint-Exupéry scufundat în Mediterana.

A urmat declaraţia lui Horst Rippert, un veteran din cel de-al doilea Război Mondial şi fost pilot de interceptare şi vânătoare în cadrul celebrei Luftwaffe, care a declarat că el este cel care a doborât avionul şi l-a ucis pe Saint-Exupéry, fără să cunoască identitatea pilotului. Drept răspuns, evidenţele militare precum şi mărturiile ulterioare cu alţi piloţi supravieţuitori, au adus mari dubii asupra veridicităţii declaraţiilor lui Rippert.

În anul 2003, o echipă de scafandri a reuşit să aducă la suprafaţă resturile avionului lui Saint-Exupéry, specialiştii confirmând identitatea avionului după numărul şi seria sa. Cum nu s-au găsit urme de gloanţe, în prim plan a revenit ipoteza prăbuşirii intenţionate a avionului, dar o cauza certă a morţii lui Saint-Exupéry nu a putut fi stabilită.

Se pare, însă că ipoteza sinuciderii scriitorului nu se potriveşte cu imaginea sa de erou care este la modă în Franţa, astfel că, probabil şi aceasta poate fi o explicaţie pentru faptul că circumstanţele complete ale prăbuşirii avionului şi morţii pilotului nu vor fi dezvăluite prea curând.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol